852 matches
-
eram lacom. Spuneam că nu mai am bani și tot ei dădeau ca să putem continua. Ce să fac, le ziceam, asta-i patima mea, de care nu pot scăpa! Ce câștig în zece zile, pierd într-o zi. Și mă compătimeau tot ei pe mine, dar de fapt banii erau ai mei și împărțeam." S-a întors la Tecuci, a construit o cascadă cu un pârâu artificial pentru Eminescu, a luat papagali și a pus gazon englezesc! Primarul Eduard Finkelstein a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Și era frumoasă soția dumitale? strigă Otilia din dormitor, unde fugise pe nesimțite, scotocind, și unde sărea acum tare pe sofa, ca să-i încerce elasticitatea. - Era foarte frumoasă, firește, nu ca dumneata, dar nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de mamă și de moșie, Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vorbești ca Aurica. Pascalopol e un om delume, care-mi place. E așa de bun! - Poate te iubește! - Posibil! Dar pe tine ce te privește? N-ai vrea să am un bărbat ca Pascalopol? Felix tăcu îmbufnat. - Felix, îl compătimi Otilia, ești un mare prost; vezi că-miîncurci firele. Poate că Pascalopol ar vrea să mă adopte. N-ar fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar plăcea să am trăsură! Seara, Pascalopol veni iarăși. Aurica, schimbîndu-și obiectivul, vestea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae. Olimpia strâmbă din nas: - Până atunci trebuie să trăim, avem greutăți. Stănicăaleargă toată ziua, săracul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o slujbă, dar până acum... Stănică aruncă tuturor o privire mândră, măgulit că era astfel compătimit de Olimpia. - Poate o să vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, să încercesă-ți găsească ceva, cum are dumnealui relații... Simion, Aurica, Olimpia și Stănică întoarseră automat capul spre Pascalopol, ca și cum din partea lui venea o propunere precisă. Acesta zise simplu: - Am să-ncerc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache. Stănică deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix, s-ar fi vârât la un meșteșug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu și ea să compătimească viața medicilor, să dea pilde de mizerie, să dezguste în orice chip pe Felix. Nu trecu mult și Titi nu mai merse la liceu și apăru într-un costum civil măiestos, cu lavalieră. Taina se lămuri pe dată. Titi era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîmple. Prin asociație își aminti de Georgeta. Ideea de a se duce la aceasta i se păru acum cu desăvârșire absurdă. Ciudata familiaritate a generalului, îngăduința lui insistentă, toate i se păreau tulburi și degradante, iar situația de a fi compătimit de Georgeta și de general că iubea pe Otilia i se înfățișă ca rizibilă în cel mai înalt grad. Nu, n-avea să se mai ducă la Georgeta. Chiar dacă Otilia îl uitase, își datora lui însuși un act de purificare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În realitate Aurica plângea pentru propria ei condiție, deoarece vorbele părintelui îi trezise ideea că e ca și orfană pe lume, "fără nici un sprijin". Stănică își făcu violență, stăpânind o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunând că nu le ajung banii nici măcar să se Întoarcă acasă. Degeaba. Analizele trebuiau plătite pentru că reactivii costă. A două zi, când m-am uitat În jur, femeile dispăruseră. Au plecat, pentru că nu au avut bani pentru sănătate. Le-am compătimit, dar nu le-am putut ajuta pentru că și pe mine m-au costat analizele o pensie și ceva pe deasupra. Iar cineva mai bogat nu s-a găsit să le ajute. Îmi puteți răspunde, oameni buni, unde trebuie să bată asemenea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Mihai face cîțiva pași prin cameră, în timp ce rîde încet, amuzat, spre surprinderea totală a Lilianei. Ești tu o femeie de excepție, crede-mă, o amenință șăgalnic, oprindu-se în fața ei, dar n-ai să mergi pînă acolo încît să-mi compătimești soția. Aseară ți-am spus c-o invidiez și nu-mi retrag vorbele! răspunde apăsat Liliana. Se așază din nou pe pat, cu spatele rezemat de pernă, dar cu genunchii strînși la piept. Parcă ești Cumințenia pămîntului de Brâncuși, rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aduce înapoi lîngă ea, pe fotoliul tras mai aproape: Mamă dragă, este la noi la uzină o femeie tînără, ingineră. Soțul ei e pictor. A preferat să țină familia doar din salariul ei, pentru ca el să poată picta. Toți o compătimeau, ba unele colege încercau s-o întărite împotriva soțului, s-o facă să-l trimită la muncă. Indiferent ce muncă! Dar să aducă bani acasă! O admiram întotdeauna cu cît calm dincolo de care se ghicea superioritatea privea pe cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
polițiști? Nici un răspuns. Ed spuse: — Sergentul Vincennes? Tipul cu haine fistichii? Tăcere. — Deci nu el. Atunci Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că-i Spade Cooley de la TV? Ochiul sănătos al lui Coates clipi. Ed continuă: — Da, te compătimesc! Denton ăsta e o veritabilă brută. Vezi mutra mea? Am făcut cîteva reprize cu Denton... Încăpățînatul refuză să muște din momeală. — Bun, să-l dăm dracului pe Denton! Sugar Ray, tu și cu mine arătăm ca Robinson și LaMotta după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aștepta vechiul Mercedes sport al lui Juan Lucas și, dacă intra, ar fi mers ca un domn la facultate și ar fi putut să-și realizeze planurile de distracții În cartierul Lince, bunăoară. „Sărmanul Santiago, cît de mult Învață!“, Îl compătimea Susan stînd pe marginea bazinului de la club. Bobby, În schimb, ducea o viață de prinț, sărind de nenumărate ori de la trambulină ca s-o dea gata pe o fetișcană străină, de treisprezece ani, fata ambasadorului Canadei. Lui Julius i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își punea costumul de baie și ieșea imaculat și rotofei din cabină pentru a se muia puțintel În bazin. RÎdeau de el cînd Înota pentru a-și menține tinerețea și Susan Îl compătimea În englezește, Îl ruga să n-o mai facă să rîdă și-i spunea lui Julius să nu cumva să repeți those horrible things pe care le spuneau despre unchiul lui. Dar Juan Lucas nu s-a lăsat pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu se gîndea decît cum să termine conversația mai repede și puse receptorul În furcă. Au venit o droaie de profesori, pentru toate materiile și Bobby s-a Închis ca să tocească, devenind ființa cea mai compătimită din palat. Toți Îl compătimeau văzîndu-l cum apare seara În sufragerie, epuizat și cu cîteva probleme de trigonometrie Încă nerezolvate Înainte de culcare. Între timp musafirii stăteau tot la Lima, fără ca cineva să-i Întrebe dacă o Întîrziere atît de mare n-ar fi putut avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scaunului pe care stătea. —Ai fost promovată în acea perioadă? —Păi, nu. Clodagh fusese dată înapoi. Cum să explice că nu aveai cum să fii promovat decât la nivel de supraveghetor și că toată lumea de acolo îi ura și îi compătimea pe supraveghetori? —Ai dat vreun examen pentru agenți de turism? Pe Clodagh aproape că o apucă râsul. Ce idee! De asta pleci de la școală, nu? Ca să nu mai fi nevoit să dai examene niciodată. Yvonne se jucă cu degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Îl țineau de braț. Exista oare o viață mai frumoasă decît aceea a lui Sabu? François Îi ceruse un autograf și rămăsese apoi cu privirea ațintită În urma trioului care se Îndepărta, urcîndu-se Într-un taxi. Fachirii nu erau deloc de compătimit. La douăzeci și patru de ani, se dusese să consulte un psihanalist, pe doctorița Jacqueline Marchal, căreia Îi povestise interminabila și casta lui logodnă, evocîndu-și totodată masturbările de adolescent: − CÎnd mă masturbam, de Îndată ce simțeam că se apropie orgasmul, de Îndată ce ejacularea era iminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi văzut cu ochii. Deși admite că sunt prea de crezut oracolele ei, este derutat de cele spuse despre viitorul însângerat al casei regale din Argos : în privința celorlalte profeții rostite, mintea mea năucă iese din făgașul ei. Ajuns să o compătimească pe captivă, corifeul se miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te așteaptă, de ce, ca o junincă, pe care-o mână zeii, să mergi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de pe scenă ca de aer (III, p. 81), iar această definiție a katharsis-ului e înrudită cu cea formulată de Spyros în prima sa discuție cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă - I, p. 14). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi (III, p. 81). Oedip însuși
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ales fetele, voiau să se ducă în fugă la ea și să-i transmită că eu o iubesc și vorbesc mult despre ea. I s-au destăinuit că eu le-am povestit tot și că acum ei o iubesc, o compătimesc și așa va fi mereu. Apoi veneau în fugă la mine și, cu chipurile bucuroase, preocupate, îmi spuneau că de-abia au văzut-o pe Marie și că Marie îmi trimite plecăciuni. Seara mă duceam la cascadă; era acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în această privință i-am înșelat în tot timpul șederii mele acolo. Nu încercam să le scot din cap ideea că n-o iubesc pe Marie, să-i conving, deci, că nu-s îndrăgostit de ea și că doar o compătimesc; vedeam că așa le plăcea lor să fie și de aceea tăceam, lăsându-i să creadă că au ghicit. Și aceste inimi mici erau nemaipomenit de delicate și gingașe: de altfel, li se părea cu neputință ca bunul lor Léon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a o iubi cu pasiune pe această femeie e aproape de neconceput, ar fi aproape o cruzime, o lipsă de omenie. Da, da! Nu, Rogojin se vorbește singur de rău; are o inimă mare care poate să pătimească, dar și să compătimească. Când va afla tot adevărul și când se va convinge ce ființă vrednică de milă este această femeie vătămată, smintită, oare nu-i va ierta trecutul și chinurile lui toate? Oare nu-i va deveni slugă, frate, prieten, pronie? Compătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu sunt deja convins că nu înțelege nimic! Doar și eu am fost în aceeași stare înainte de a pleca în Elveția, bâiguiam și eu cuvinte incoerente - vrei să te exprimi și nu poți... Eu înțeleg acest lucru; pot să-l compătimesc foarte mult, pentru că și eu sunt aproape ca el, mie îmi e îngăduit să vorbesc așa! Și, în sfârșit, cu toate că acum nu mai există nici un „fiu al lui Pavlișcev“ și toată povestea se dovedește a fi o mistificare, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am mai sculat o dată ca să vin la dumneavoastră... înseamnă că trebuie. Mi-e milă să te văd așa. Mai bine m-ai fi chemat, decât să faci singur un efort atât de mare. — Bine, gata cu asta. Va să zică, m-ați compătimit și-i suficient pentru curtoazia mondenă... Ah, am uitat: cum vă simțiți? — Sunt sănătos. Ieri n-am fost... prea... Am auzit, am auzit. Vaza chinezească a avut ghinion cu dumneavoastră; păcat că n-am fost și eu de față! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei atât de insolent, de avid? Iertați-mă, prințe, merg poate prea departe, dar... — Da, tot ce-i posibil. Poate că aveți dreptate, bâigui din nou prințul. E într-adevăr foarte iritată și aveți dreptate, desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noastră de întunecimea nebunilor? Nu știu de ce, dar când mă gândesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]