15,554 matches
-
i-ar înălța ode, pentru ca apoi să ne explice că trebuie să ținem seama de întreaga lui operă și să nu fim aspri cu el pentru câteva comentarii idioate din 1933, am spune că Schroeder se comportă cam ciudat... însă comparația cea mai nimerită ar fi aceea cu Robert Brasillach ș9ț sau Drieu la Rochelle ș10ț în Franța: scriitori și critici care s-au alăturat cu totul dreptei radicale din perioada interbelică sau din timpul războiului. Drieu a avut bunul gust
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
care nu are nimic de ascuns. Filmul evenimentelor 12. În zilele noastre evenimentul mai există doar ca paravan. O modalitate de a ascunde tocmai prin insistența dezvăluirii. Afirmată fiind doar negativitatea, într-o exclusivitate care o ferește de termeni de comparație, aceasta sfârșește prin a deveni ea însăși afirmativă. Postdecembristul evacuează patologia socială în presă ca la o groapă de gunoi. Își mai inventează, din greu, și un interes stereotip = care să-l dezintereseze. Semnalează obsesiv, prin titluri, supratitluri și subtitluri
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
căzut în sarcina editorului anului 2000, autorul neavând șansa să-și dezvolte notițele până la botezul tiparului. Ideea l-a urmărit însă vreme de decenii, primele însemnări recuperate datând încă din 1921. Replică și complement al celebrului Spațiu mioritic, față de care comparația se interpune irezistibil și generos (și, evident, de la un punct, facil), volumul de față ține, în liniile lui fundamentale, la această familiaritate contagioasă. Nu întâmplător Blaga îl va fi calificat călduros pe Băncilă (el însuși pe jumătate un ardelean) drept
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
lor globale sînt specifice, iar evaluarea lor e cu siguranță dependentă de o anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică, adesea printr-un clișeu al aprecierii pe care îl poate pune în evidență mai ales comparația cu alte tradiții. în istoria ideilor culturale românești, s-ar părea că scrisul e mai întîi obiect de prețuire, sursă de autoritate (la autori savanți, erudiți, precum Miron Costin, sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
tandru pe umerii mei siamezi pînă-n ultima firbă derbedei și-mpărați în aceleași secunde: (nicolae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care nu șovăie a-și inculca poftele prea lumești, doar vag codificate. Exhibarea naturii senzuale e un mod al inocenței: ,,cu tîmpla pe pietre cu splina pe pietre
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
astfel, ideea monarhică românească și-a epuizat resursele, în solidar cu eșecul și cu pulverizarea coaliției de jumătate la dreapta, la bulgari, în urma acelorași experiențe, ea a devenit o alternativă reală, adică o a treia cale. (A se vedea, spre comparație, cum calea noastră care poartă același număr, cea din fericire neexperimentată încă, se compune suprarealist din Vadim, din Mițura și din ceata lor de guriști.) Și spre a duce, parcă, încă mai departe imaginația bulgărească, pe cele mai înalte culmi
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
lui Grigurcu, desigur. Și totuși, ne întrebăm: oare poate fi comparată d-na Monica Lovinescu, ce-a fost, în primul rînd, un excelent cronicar de radio, cu ilustrul său Tată, criticul Eugen Lovinescu? Nu este, oare, lipsită de măsură această comparație?". Evident, opera Monicăi Lovinescu n-are anvergura cantitativă și aura fondatoare a celei semnate de părintele d-sale. Dar în noile circumstanțe istorice, ea îi continuă semnificația, o adaptează cretor, o trece într-o altă etapă, fiind - nu ne jenăm
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
opera Monicăi Lovinescu n-are anvergura cantitativă și aura fondatoare a celei semnate de părintele d-sale. Dar în noile circumstanțe istorice, ea îi continuă semnificația, o adaptează cretor, o trece într-o altă etapă, fiind - nu ne jenăm de comparația pe care am împrumutat-o din E. Lovinescu - ,,un deget de lumină", cel mai relevant asemenea ,,deget" în pe cît de lunga pe atît de întunecata perioadă totalitară, cu iradieri ce n-ar putea fi neglijate pînă-n clipa de față
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
azi, puține sînt capitalele de județ care nu au măcar două-trei ziare concurente. Apăreau, în același timp, cîteva zeci de reviste (majoritatea de cultură sau tip magazin) - în 2001 numărul acestora este de ordinul sutelor, iar varietatea lor nu suferă comparație: există publicații specializate pentru mai toate profesiunile, reviste de mondenități, altele dedicate sfaturilor practice, automobilismului, pescuitului, politicii, economiei, umorului, paranormalului, sexului etc. Înainte de revoluție exista o televiziune națională (cu două ore de program pe zi și ceva mai multe în
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
șest a situației semnalate. Nu ucideți mesagerul! În condițiile de mai sus, care constituie doar o spicuire din problemele cu care se confruntă ziariștii, cred că performanțele presei românești sînt cu adevărat remarcabile și nu avem a ne rușina de comparația cu colegii din oricare parte a lumii. Pe de altă parte, mi se pare ridicolă nemulțumirea clasei politice (dar și a unei părți din populație), care se plînge că presa oferă un tablou sumbru al societății, afectînd imaginea României în
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
și așa evitate, vor deveni inaccesibile. Sau vor duce la generalizarea mersului pe blat, crede Cronicarul. Căci, cum scrie Tia Șerbănescu în breful din CURENTUL: ,,SNCFR ne-a asigurat că astfel se reduc subvențiile statului, așa cum se practică în Europa. Comparația cu Europa, utilizată de oficiali ori de cîte ori ne dau cîte o veste proastă, rămîne însă pe jos: e greu să găsești în Europa o țară unde costul unui bilet de tren (dus-întors) să fie cît o pensie." Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
și unele formulări ce pot părea, la primă vedere, doar ușor naive. Un citat, ales la întîmplare: "Zăcămintele minerale erau exploatate șîn Balcaniț încă de pe vremea romanilor, dar nu la fel de intensiv ca în zilele noastre." O frază ce propune o comparație între două epoci atît de diferite ale istoriei Balcanilor și care, dincolo de cuvinte, lasă să se înțeleagă că diferențele nu ar fi semnificative. Dacă narațiunea istorică se dezvoltă în cartea Barbarei Jelavich pe un ton absolut neutru, în planul secund
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
până la mine, preiau cu grijă ceea ce mi se potrivește, mă delimitez elegant de ceea ce consider a fi balast, depășit" (p. 131). Scena aceasta, să recunoaștem, are haz și denotă inventivitate, căci ne prezintă un diavol de hârtie și o posibilă comparație între diavol și autorul de cărți, dar dincolo de asta ea vorbește totodată despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se amestece așadar ludicul și seriosul, parodia
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
am circulat, ca să zic așa, foarte "fals" în cultura română. Am fost un fel de "pseudocritic", "pseudoistoric" literar, "pseudocomparatist". De ce? Fiindcă viața, condițiile publicisticii de atunci m-au obligat să adopt o formulă tolerabilă în epocă". Am putea face o comparație cu acei foști deținuți politici (nu știm dacă și cel în cauză), care au fost obligați a practica alte, cu totul alte îndeletniciri decît cele pentru care erau pregătiți și pentru care aveau o vocație, frecvent munci fizice... În acest
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
ani, rezistența culturală est-europeană, în ciuda chiar a politicii oficiale a țării ai cărei cetățeni erau, cealaltă se referă la o privire comparatistă asupra disidenței (politice și culturale) în diversele regimuri comuniste. Citind A fost odată, în alte vremuri, o asemenea comparație e imposibil de evitat. Memoriile scenografei engleze confirmă cîteva aprecieri unanim acceptate - faptul că în Cehoslovacia opoziția s-a centrat pe aspectul civic (poate prin raportare negativă la catolicismul habotnic din Slovacia, în Cehia centrul rezistenței a fost Charta '77
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
singur element este de-ajuns pentru scriitor să construiască în jurul lui un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieși, însă, din sfera comparației metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul cât mai plastic dar, în același timp, și cât mai potrivit. Eugen Atanasiu "are o formă de pește cu ochelari", "Un om merge repede, intră
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
cotidian: scumpiri de tot felul, siguranța personală, stabilitatea veniturilor și, nu în ultimul rînd, sănătatea. De mai mulți ani aceasta e agenda priorităților omului obișnuit. Nu vreau să spun prin asta că politica înaltă nu mai stîrnește interes, dar, prin comparație, e mai important ce pui azi în farfurie sau ce vei face la iarnă, decît cea mai tăioasă luptă parlamentară avînd alt subiect. E aproape un deceniu de cînd iarna a ajuns cea mai importantă forță de opoziție din România
Interesul național și interesele zilnice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15777_a_17102]
-
ar cuveni a i se acorda o atenție care să reflecte în cît mai mare măsură conștiința și respectul de sine ale unei societăți lucide, a conducerii sale prezumptiv responsabile. Pînă și sovieticii - cer iertare pentru acest blasfemic termen de comparație! - își cinsteau scriitorii, artiștii, savanții, e adevărat că, în zdrobitoarea majoritate a cazurilor, în schimbul unei adeziuni ideologice, în-tr-o manieră însă ce proba, fie și într-o zonă distorsionată, alienată, nevoia proprie oricărei civilizații de a-și recunoaște și susține structura
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
că Premiul "pentru opera omnia" - nu contează că l-a primit subsemnatul sau altcineva - răspunde, în plan pecuniar, sumei de cincisprezece milioane de lei. Raportat la standardul de viață pe care l-am atins odinioară - cer din nou scuze pentru comparația "scandaloasă"! - nu reprezintă mai mult decît salariul pe care-l primeam lunar ca redactor al unui periodic cultural din provincie. La atît se cade a fi evaluată o "operă întreagă", o viață întreagă? Nădăjduiesc că nu-mi va fi luată
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
C. Rogozanu Ceea ce surprinde în primul rînd la Andrei Bodiu, în cartea sa Direcția optzeci în poezia română, este tonul extrem de serios al abordării. Deși este vorba despre teme critice diferite, se impune o comparație cu Trafic de frontieră de Adrian Oțoiu. Ambii sînt scriitori foarte buni (Bodiu în poezie, Oțoiu în proză), ambii s-au lansat în primul rînd prin literatura lor. Amîndoi se orientează acum serios spre cariera universitară. Pe cît sînt de
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
nimic, dar marfa să ți-o vinzi la București. Mi-am făcut aproape o regulă din a deschide expoziție la București, apoi, aceeași expoziție și la Iași. Evident, fără țîfna parvenitului provincial, în care un oraș ca Iașii să suporte comparații minimalizatoare. Între multele expoziții personale de pînă acum predomină cele oarecum tematice: "Strigătul", "Copacul", "Uși celebre, uși umile". E nevoie de această centrare tematică? Depinde de strategia fiecăruia. Simți și nevoia să te aduni într-un nucleu, pe care să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
îmi place să mă exersez analitic, aici sunt în largul meu, aici mă zbenguiesc eu ca peștele în apă..." După Valahia de mucava (1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a atmosferei volumului Apocalipsa 9 cu cea din poiana lui Iocan - Moromeții), sporovăind cu umor despre politică, literatură, comunism, fapte de viață... Finalul volumului îl găsește pe măgarul de la început, înhămat la căruță și pe autor întrebîndu-se: "...de ce nu renunți
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
zile mari, publicând un roman, Ultima cruciadă, comparabil ca valoare cu Orbitor al lui Mircea Cărtărescu și Recviem pentru nebuni și bestii al lui Augustin Buzura - pentru a lua exemple din perioada postcomunistă. Ca factură, cartea nu are termen de comparație, nici după și nici înainte de 1989. Este vorba - exact așa cum se afirmă în textul-reclamă de pe ultima copertă - de un "roman deopotrivă istoric, polițist, inițiatic, oniric, psihologic și politic". Mai ales politic, ar trebui precizat. Într-un limbaj epic bine însușit
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
care i s-a întîmplat vreodată. Însemnările de călătorie în Rusia ale lui Isaiah Berlin sînt foarte impresionante prin însuși faptul că sînt echilibrate: autorul nu caută exotismul străinătății în sensul cel mai adecvat al termenului, și nici nu forțează comparații asimilatoare. Într-o vreme în care atîția alții apucau drumul Rusiei din motive aberante sau spre a se întoarce cu mințile sucite, Berlin izbutește să rămînă el însuși fiind totodată complet deschis unei isolite experiențe de cunoaștere. E surprins să
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
păstra doar primul dintre elementele de legătură - "hidoșenia crimelor de tip horror" (Evenimentul zilei = EZ 1938, 1998, 3). În limba vorbită, construcția cea mai condensată e însă și cea mai frecventă. Substantivul care funcționează ca o etichetă, ca termen de comparație și mijloc de caracterizare e uneori un nume propriu sau cel puțin e asimilabil unui nume (de fenomen, de produs etc.): "manifestările tip "mineriadă"" (România liberă = RL 2692, 1999, 1), "a cumpărat 3000 de pastile de amfetamine sintetice, tip ecstasy
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]