1,296 matches
-
à la Cindi Lauper. (Anii optzeci, nu pot să-i învinovățesc, nu știau ce fac.) Dar fustele cu franjuri și cioburi de oglindă și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja pentru că pare s-o știe și mama-mare, iat-o. După ce am terminat școala, tata mi-a găsit de lucru într-un birou de construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anii optzeci, nu pot să-i învinovățesc, nu știau ce fac.) Dar fustele cu franjuri și cioburi de oglindă și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja pentru că pare s-o știe și mama-mare, iat-o. După ce am terminat școala, tata mi-a găsit de lucru într-un birou de construcții - cineva îi rămăsese dator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi silința, fiind drăguță cu muncitorii care lucrează pe mai nimic, și într-o zi domnul Sheridan, șeful cel mare, aruncă un cec pe birou și îmi spune: —Trimite-i asta lui Bill Prescott, dar strecoară și un bilet cu complimente în plic. Tot ce pot spune în apărarea mea e că aveam nouăsprezece ani, nu cunoșteam limbajul administrativ și, din fericire, cecul a fost interceptat înainte de a fi pus la poștă însoțit de biletul următor: „Dragă dle Prescott, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fi pus la poștă însoțit de biletul următor: „Dragă dle Prescott, deși nu v-am întâlnit niciodată, cred că sunteți un om foarte drăguț. Toți constructorii vorbesc frumos despre dvs.“ De unde era să știu că trimiterea unui bilet cu complimente nu presupunea efectiv să îi faci complimente cuiva? Nu îmi spusese nimeni și nu sunt medium (deși mi-aș dori să fiu). Era genul de greșeală pe care ar putea s-o facă orice persoană neinițiată, dar a devenit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
biletul următor: „Dragă dle Prescott, deși nu v-am întâlnit niciodată, cred că sunteți un om foarte drăguț. Toți constructorii vorbesc frumos despre dvs.“ De unde era să știu că trimiterea unui bilet cu complimente nu presupunea efectiv să îi faci complimente cuiva? Nu îmi spusese nimeni și nu sunt medium (deși mi-aș dori să fiu). Era genul de greșeală pe care ar putea s-o facă orice persoană neinițiată, dar a devenit un moment de referință: a căpătat un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
culcase cu o mulțime de muieri, dintre care unele îmi erau rude apropiate. Soră-mea Helen, de exemplu, în cadrul programului ei, „Pune-le semn și dă-le drumul“. A zis că nu era „rău la pat“, ceea ce e un mare compliment, sincer. Rachel spunea că „are probleme de agresivitate“. Alte persoane, care n-auziseră de lucruri de genul ăsta, spuneau: Tipul ăla, Joey, ar trebui să învețe să se poarte. După câteva minute, au sosit și Gaz, grăsunul, și Shake, campionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa ceva, ca o scândură de călcat, extrem de sexy. (Stând în picioare.) I-am zis și ei asta. Da, chiar și partea cu scândura de călcat. Pentru că, dacă n-o spuneam eu, ar fi zis-o ea. S-a sustras de la compliment. —Arăt bine îmbrăcată, dar, când mă vezi prima dată în sutien și chiloți, s-ar putea să te sperii puțin. Cine o să te vadă pentru prima dată în sutien și chiloți? — Nimeni. Chiar nimeni? Nu. —OK. Hai să ieșim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi auzită doar de ființa căreia i se adresează.) își zise: Virgil Jones, ascunzi mai multe decât s-ar părea la prima vedere. Și, cum prima vedere însemna destul de mult pentru constituția robustă a lui Virgil, spusele lui erau un compliment. Al treilea protagonist stătea netulburat la vreo zece metri de Virgil, rezemându-se de un pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmărește-mi degetul. Îl vezi? În regulă, atunci uită-te la nenorocitul de deget! Fă ceva cu brațele alea, încrucișează-le sau orice altceva, dar nu sta cu ele așa... Credeam că fotografii trebuie să te relaxeze cu dulcegării și complimente elaborate. Tony Muldoon le avea cu modellingul mai ceva decât cu accentul David Bailey. Câțiva angajați ai băncii intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
va fi. O oră mai târziu a sosit și curierul, cărând un plic mare din hârtie groasă bej. Am semnat pentru el, i-am mulțumit și practic i-am trântit ușa în nas, sfâșiind plicul. Înăuntru era un bilet cu complimente de la Tim și o foaie scoasă la imprimantă. Cinci nume, în ordine alfabetică, iar alături o listă de sume. Ochii mei s-au năpustit asupra lor. Apoi m-am dus la masa din bucătărie, am desfăcut lista și am recitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îmi spune Tom despre tine? Că ai aflat cine ți-a ucis un prieten care era șantajat în legătură cu niște scrisori? Am ridicat din umeri, cumva jenată. Nu era apropierea la care mă așteptam; mă așteptam la un set complet de complimente despre opera sau frumusețea mea. Sau, de ce nu, amândouă. E probabil un sâmbure de adevăr care plutește pe undeva. Dar eu sunt artistă, am adăugat cu fermitate, fac sculpturi. Instalații. Am făcut una pentru o bancă de investiții. —Da, Mowbray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aceea va veni după mine, mă va trage spre ea, mă va sprijini, mă va ajuta să găsesc drumul cel bun, va chicoti strângându-mă pe după umeri, „Nu îmi închipuiam că ai atâta energie, după cum arăți“, nu-i voi întoarce complimentul, voi intra în baie, voi privi nedumerit în jur, oglinda spartă, flacoanele de pe policioară, lenjerie multă la înmuiat în cada ruginită, teancul de cărți și reviste și ziare de pe mașina de spălat, pentru o clipă mă voi întreba nedumerit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa cum vrea să creadă el că sîntem. — Asta e tot de la prietenul tău Carax? — Nu, asta tocmai am scornit-o eu ca să te impresionez. — Și cum mă vezi tu pe mine? — Ca pe un mister. — Ăsta-i cel mai ciudat compliment care mi s-a făcut vreodată. — Nu-i un compliment. E o amenințare. Ce vrei să spui? — Misterele trebuie să le rezolvi, să cercetezi ce ascund ele. Poate că o fii dezamăgit atunci cînd o să vezi ce-i Înăuntru. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la prietenul tău Carax? — Nu, asta tocmai am scornit-o eu ca să te impresionez. — Și cum mă vezi tu pe mine? — Ca pe un mister. — Ăsta-i cel mai ciudat compliment care mi s-a făcut vreodată. — Nu-i un compliment. E o amenințare. Ce vrei să spui? — Misterele trebuie să le rezolvi, să cercetezi ce ascund ele. Poate că o fii dezamăgit atunci cînd o să vezi ce-i Înăuntru. — Poate că o să fiu surprins. Și tu la fel. — Tomás nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fugar. — Și eu la fel, admise Bea. — O spui de parcă ar fi o boală. — E mai rău decît atît. Credeam că, dacă te revăd la lumina zilei, poate Îmi vine mintea la cap. M-am Întrebat dacă acela era un compliment sau o pedeapsă. — Nu putem fi văzuți Împreună, Daniel. Nu așa, În plină stradă. — Dacă vrei, putem intra În librărie. În spate avem o cafetieră și... — Nu. Nu vreau să mă vadă nimeni intrînd sau ieșind de-aici. Dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcu eforturi ca să-și conștientizeze vârsta, obișnuindu-se Încetul cu Încetul cu ideea că trupul său nu suferise totuși schimbări esențiale. De multe ori, medicul se trezea stând, cu halatul de mătase descheiat, În fața oglinzii de pe hol și făcându-și complimente. „Nu-i așa că n-am Îmbătrânit?” murmura el, studiindu-și cu atenție ridurile de pe frunte. Și tot el Își răspundea: „Și chiar dacă ai fi Îmbătrânit, vârsta aceasta Îți conferă eleganță...”. Sau se Întreba: „Oare par chiar de cincizeci?”. Sau: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
târât aici, clientela și-o punea practic pe ringul de dans. — Asta n-ar fi făcut probabil decât s-o Încurajeze și mai mult. —Corect. O femeie Înaltă ca un manechin se vârî Între noi și Începu să-i facă complimente lui Penelope, Într-o manieră atât de falsă Încât m-am făcut mică, mi-am luat Cosmo-ul și m-am retras. Am fost antrenată Într-o conversație stupidă de câțiva oameni de la bancă ce tocmai sosiseră și păreau cam șocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
linia doi“, iar Kelly Îmi făcu semn să stau jos, Înainte de a se Întinde și a-și potrivi ceva ce semăna cu o cască minusculă. O clipă mai târziu, saluta pe cineva de la celălalt capăt al firului cu chicoteli și complimente, În timp ce se plimba În sus și-n jos pe lângă ferestrele care dădeau spre sud. M-am așezat lângă fata extrem de slăbănoagă și m-am Întors ca să mă prezint, dar m-am pomenit holbându-mă la mâna ei, cu un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe care anumite surse „o identificaseră ca noua angajată de la Kelly & Company. Urmăriți În continuare să vedeți dacă va ieși la lumină În curând...“ Sub articol, se vedea semnătura „Ellie Insider“. Ce nume idiot, mi-am zis. În ciuda jumătății de compliment „tinerică drăguță“, care fusese fără Îndoială emis ca să umple spațiul, am simțit un gol În stomac și am privit-o pe Kelly oripilată. —Lucrez febril În jumătate de Manhattan, Încercând să aflu cine e Ellie Insider. E genial, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mulțumesc Încă o dată, Elisa. Distracție plăcută diseară, da? —Ca Întotdeauna, cântă ea. Și, Bette? Îți spun sincer, poate că ai obținut slujba asta datorită unchiului tău, dar cred că până acum te descurci excelent. Au. Era tipic pentru Elisa: un compliment dubios, făcut să sune Întru totul sincer și pozitiv. Nu aveam energia necesară să ripostez, așa că am spus: —Așa crezi? Mulțumesc, Elisa. Asta Înseamnă mult pentru mine. —Mda, păi te vezi cu Philip Weston și, ei, organizezi complet un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deschise gura. Păru să se regrupeze o clipă, apoi spuse: —Înțeleg. Păi, atunci, ei, trebuie să-ți spun că de fapt nu sunt surprins. —Will! Chiar așa vacă sunt? —Dragă, nu am nici timpul, nici dispoziția de a-ți servi complimente cu lingurița În momentul ăsta. Știi că n-am spus-o nicidecum În sensul ăsta. Nu mi se pare surprinzător, pentru că bărbații care vorbesc cel mai mult despre sex, cei care fac din asta un asemenea element crucial al identității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
abia aștepta Înainte ca Philip să se materializeze afară și să mă târască pur și simplu Înăuntru de braț. Nu m-a deranjat prea tare, totuși, ținând cont de perspectiva de a doua zi. Am plutit fericită prin cameră, acceptând complimente de la toți colegii și ascultându-i pe invitați care vorbeau de „cadrul excelent“ pe care-l pregătisem pentru acea seară. Când petrecerea Începu să se spargă În jur de două, i-am pretextat Încă o durere de cap lui Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
niște bătrânei pentru bani. — O să ai ocazia. Și nu sunt niște bătrânei - decât dacă ești de părere că femeile de vârsta mea sunt bătrâne. O ocazie minunată. — Câți ani ai? Treizeci și unu, treizeci și doi? Claire hohoti la auzul complimentului. — Diplomat. Câți ani ai tu? Danny se gândi la vârsta lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără pentru un gigolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi răspund. A fost o surpriză pentru mine, nu mă așteptam deloc la așa ceva, mai ales că era vorba de un mare premiu. „De ce?“ „Pentru că ești o femeie de lume“, replică ea. „Aha! Mulțumesc, ripos tez. Sunt încântată de acest compliment.“ — Nu pricep insinuarea. — Știi, la noi, în Franța, dacă te îmbraci îngrijit în seamnă că ești de dreapta ca orientare politică, iar pictorița respectivă, fiind de stânga, mă sfida. Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână pe puls. Mini îi veni într-ajutor: - Ce se petrece? îi șopti. - Lucru urît! ... cu păcătoasa ceea mică ... A dat-o gata pe biata verișoara . . . Pocitania! - și, cu acest compliment, împinse acul în brațul care acum - așa de curios de observat - era moale altfel, nu cum e carnea fragedă a femeiei - o lâncezeală a aceleiași cărni, în care simțeai absența vieței conștiente și care urmase după încleștarea primului moment. Pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]