609 matches
-
uimitoare, accesul la fibrele tainice și amețitor de complexe ale unor texte muzicale pe cât de dificile pe atât de adamantine din punctul de vedere al rațiunii lor de alcătuire și al expresivității sonore - lieduri semnate de doi clasici ai componisticii românești, Anatol Vieru și Pascal Bentoiu. Farmecul inconfundabil al recitalului susținut de muziciană în Aula palatului Cantacuzino, sub patronajul Uniunii Compozitorilor și al Muzeului George Enescu (25 aprilie, orele 18) s-a datorat colaborării, cu o sinceritate și simplitate emoțională
Vitalitatea speran?ei by Tan?a DIACONESCU [Corola-journal/Journalistic/83847_a_85172]
-
să ierte excepția pentru răzvrătirea sa. Ce altceva sunt „zbaterile” armonice lisztiene ori wagneriene dacă nu exemple clare de modelare, de educare a legilor funcționalității tonale. E, desigur, un tip de cunoaștere prin integrări succesive, în a căror limite exercițiul componistic nu este nicidecum greșit, dar care suportă, în zonele ce depășesc aceste limite, excepții de la regulă, iar atunci regula se transfigurează. Așa s-a întâmplat cu Gesualdo care a transfigurat sistemul modal într-un embrion de sistem tonal, și tot
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
și stilistice ale coralului luteran sunt limba națională germană, rima metrică a versului, forma strofică muzicală și textuală și melodia simplă. Coralul a evoluat în decursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea de la forma monodică până la o varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La începutul Reformei coralul reprezenta imnul congregațional protestant, cunoscut sub numele de Geistliche Lieder (cântece religioase), Psalmen (Psalmi), Christliche Lieder (cântece creștine) și Gesange sau Kirchengesange (cântece pentru biserică). Spre sfârșitul secolului
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
sensul puternic al călătoriei înapoi în timp, rezultatul fiind mai degrabă adaptarea la formele tradiționale decât renunțarea la ele. Muzica din secolul al XX-lea reînnoadă legăturile cu tradiția, exprimând și evocând expresivitatea emoțiilor prin înțelesuri și coduri familiare tehnicii componistice. Compozitorii secolului al XX lea au redescoperit noul sens al muzicii religioase de concert, care explorează mai mult domeniul spiritual decât cel al muzicii moderne. J. Taverner a descris muzica sacră de concert ca un gen ce nu servește închinării
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a sentimentalismului muzical din Hymns Ancient and Modern, compozitorul englez Charles Villiers Stanford (1852-1924) a transformat serviciul liturgic deprimant, apăsător și trist din Biserica Anglicană într-unul plăcut, luminos și afabil. Compozitorii englezi au compus conform cerințelor moderne de tehnică componistică, cu siguranță ei fiind cei mai valoroși compozitori care au scris pentru Biserica Anglicană. Melodiile lor amintesc de stilul pleni song în modalitatea și flexibilitatea lui ritmică, dar ele se împletesc polifonic în jurul armoniilor cu rezonanțe impetuoase ce ar dori
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
an în urmă când a fost prezentată în primă audiție absolută în cadrul obișnuitelor concerte de stagiune ale Filarmonicii. "Săptămâna muzicii contemporane" este, în adevăr, de mai bine de un deceniu și jumătate, o veritabilă vitrină în care sunt prezentate tendințele componistice actuale , de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Varietatea de orientări este seducătoare. Varietatea limbajelor, a surselor sonore, a tipurilor de structuri componistice este uimitoare. Spectacolul creației este captivant. Informația, muzica însăși, lucrările, circulă cu o viteză amețitoare în
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
de mai bine de un deceniu și jumătate, o veritabilă vitrină în care sunt prezentate tendințele componistice actuale , de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Varietatea de orientări este seducătoare. Varietatea limbajelor, a surselor sonore, a tipurilor de structuri componistice este uimitoare. Spectacolul creației este captivant. Informația, muzica însăși, lucrările, circulă cu o viteză amețitoare în spațiul public al lumii actuale. Mai dificilă se dovedește a fi percepția, eventuala înțelegere a intențiilor, a realizărilor, pătrunderea sensurilor afunde ale lucrării. Atunci când
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
alături de muzica marilor noștri maeștri, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Nicolae Brânduș, Cornel }ăranu, Ulpiu Vlad, a putut fi audiată creația unor tineri creatori de excepțională performanță cum sunt Diana Rotaru. Un special omagiu a fost adus acestei puternice personalități a componisticii actuale care este regretatul György Ligety, originar din țara noastră. Momente inedite în istoria de până acum a Festivalului? Imaginația, spiritul managerial al directorilor recentei ediții a "Săptămânii..." - mă refer la compozitorii Dan Dediu și Liviu Dânceanu - au fost realmente
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
acum a Festivalului? Imaginația, spiritul managerial al directorilor recentei ediții a "Săptămânii..." - mă refer la compozitorii Dan Dediu și Liviu Dânceanu - au fost realmente eficiente. Am avut parte, spre exemplu, de un portret spiritual al Iașului, a fost definit portretul componistic al unei identități germane autohtone. "Săptămâna..." nu este nu-mai o vitrină. Este un ochi viu cu care - dacă dorim - privim spre noi, cu care privim spre lumea actuală a mu-zicii.
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
Dumitru Avakian Așa se întâmplă de aproape două decenii. An de an, la sfârșit de mai, forțe componistice românești din țară, din străinătate, revin la București cu prilejul uneia dintre cele mai importante manifestări de acest gen ce are loc în partea de Sud-Est a continentului european. Nu e puțin lucru! Pentru activitatea componistică românească momentul este edificator
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
sfârșit de mai, forțe componistice românești din țară, din străinătate, revin la București cu prilejul uneia dintre cele mai importante manifestări de acest gen ce are loc în partea de Sud-Est a continentului european. Nu e puțin lucru! Pentru activitatea componistică românească momentul este edificator. în egală măsură pentru muzicienii performeri, soliști sau dirijori, conducători de formații, membri ai ansamblurilor de tot felul. Concerte camerale și simfonice, întâlniri colocviale și seminarii, aduc împreună aerul proaspăt al nevoii de cunoaștere, al comunicării
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
seminarii, aduc împreună aerul proaspăt al nevoii de cunoaștere, al comunicării. Muzicieni sosiți de peste mări și țări, inclusiv artiști ce aparțin unor spații culturale diferite, ajung să se cunoască, să comunice, să colaboreze. Postmodernismul zilelor noastre presupune o extremă diversitate componistică. Iar fenomenul actual al globalizării adună și certifică orientări stilistice dintre cele mai diverse. De la divertismentul de ludică motivație și până la actul artistic formulat cu gravitatea unei autentice consistențe spirituale. Concertul final al "Săptămânii..." a ilustrat în anume măsură aceste
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
al unei continue colaborări stabilite între Formațiile Muzicale Radio și Uniunea Compozitorilor. Dinamismul constructiv ce animă demersul dirijorului italian Pieralberto Cattaneo a întâlnit dispoziția unei utile colaborări pe care o probează o dată în plus Orchestra Națională Radio vis-a-vis de fenomenul componistic actual. De la noi și nu numai. A fost prima ediție a "Săptămânii..." la care fondatorul proiectului, maestrul Ștefan Niculescu, nu a mai putut veni. Cu durere în suflet ne-am despărțit de domnia sa cu câteva luni în urmă. Ne-a
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
finlandezului Magnus Lindberg, o lucrare a unei vivacități orchestrale somptuos etalate. în sfârșit, momentul concertant al serii a fost reprezentat de lucrarea colegului nostru Costin Miereanu, un spirit prin excelență latin perfect integrat - nu de azi, nu de ieri - peisajului componistic francez. Excelent etalat prin participarea solistică a violoncelistei Anca Vartolomei, Concertul său pentru violoncel și orchestră îmbină în mod ingenios aspecte ce aparțin genului concertant - fără a etala însă spectaculozități virtuoze - și elemente ale unei tratări simfonice - fără a iniția
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
să apreciezi oferta de muzică propusă de parteneri, să negociezi determinînd posibile schimbări în funcție de repertoriul general al manifestărilor. Ideea actualei ediții a "Săptămânii..."? Am dis-tins-o anevoie. Presupun că s-a dorit a demonstra o dată în plus faptul că diversitatea atitudinilor componistice, a opțiunilor stilistice, a viziunilor asupra rosturilor muzicii, a locului acesteia în contextul actual al mijloacelor de comunicare artistică, reprezintă o realitate incontestabilă. în debut de secol XXI am ajuns să întrebăm - iarăși și iarăși! - dacă "Vă place Brahms?". E
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
fel cum autori modești dețineau pondere importantă în unele dintre concertele festivalului. Un exemplu? Un compozitor quasi-oficial și o muzică inutilă, plictisitoare, abuziv extinsă pe spații largi, este cea a germanului Wolfgang Rihm, deținător de altfel al unui impresionant meșteșug componistic, al unui număr impresionant de opus-uri. Este drept, Uniunea Compozitorilor își face un titlu de onoare în a organiza, iar Ministerul Culturii în a susține acest eveniment ce se dovedește a fi în egală măsură un spațiu al cunoașterii
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
pag. 11), un gust pentru eclectism (pag. 13) și o cerere pentru comunicabilitate (pag. 15). Monografia se prezintă drept o excelentă analiză a fenomenului muzical postmodern, îmbinând într-un mod exemplar prezentarea ideologiei postmoderne, reflectarea diferențiată a spectrului de concepții componistice specifice perioadei și analiză detaliată a unei serii de lucrări representative pentru relația terminologica prezentată în titlul cărții. Diferența concepției noastre rezidă într-o atitudine mai puțin “enciclopedica” și cu o miză mai accentuată pe ideea sfârșitului metanarațiunilor, care în
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unei sistematizări coerențe în limitele unui ansamblu omogen de parametri (fie că este vorba despre compozitori „convertiți” de la modernismul avangardist la postmodernism - George Rochberg, Luciano Berio, György Ligeti, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen, Luigi Nono sau John Adams, fie despre concepția componistica „multifațetată” a lui John Zorn). Altfel spus, nici un compozitor din cei enumerați mai sus nu se conformează decât parțial criteriilor formulate în lista lui Kramer sau în lista lui Mahnkopf. Este vorba aici nu atât despre o simplă diferențiere (tonal-atonal
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
natural, convențional și artificial), sistemele de organizare sonoră (organizare tonala și, respectiv, organizare sintactica), formele și genurile muzicale tradiționale sunt supuse unor procese de hibridizare, definiția stilului muzical nu mai reflectă la modul coerent natură și extremă diversitate a concepțiilor componistice postmoderne, iar canonul însuși este „împrăștiat” într-o multitudine incalculabila de structuri micro-canonice<footnote Jean-François Lyotard nominalizează aceste metanarațiuni musicale în textul lui intitulat “Musique et postmodernité” (în: Revista Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.0F - 27/11/1996) - ISSN
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fi gândită la modul global că un mare discurs despre emanciparea (eliberarea - n.n., O.G.) sunetului. S-ar (putea - O.G.) spune că muzicienii (compozitorii) caută să regăsească ceea ce este în stare materialul sonor, insă prin intermediul regulilor și cutumelor artei componistice pe care ei o moștenesc. «Prin intermediul» înseamnă cu ele și în pofida lor: constrângerile asupra timbrurilor impuse prin orchestrație, asupra duratelor și ritmurilor reglate prin măsură, asupra înălțimilor fiind determinate prin intermediul scărilor și modurilor, asupra asamblării unităților sonore, acestea supuse principiilor
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp, insolitul situației nu atât în cazul practicilor componistice, cât în ceea ce privește încadrarea acestora în imaginea unei istorii liniare, "metonimice" și progresiste a muzicii contemporane. Ideea conform căreia nu toată muzică practicată în postmodernitate se prezintă drept una postmodernă se impune sub forma unei probleme deschise, departe de a fi
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
curent, a unei orientări sau tendințe conceptuale în plan muzical-artistic, este vorba în primul rând despre o listă repertoriala, ceea ce într-un mod evident semnifică o tipologie de structură canonica, oricare ar fi aplicabilitatea acesteia - canon ideologic (estetic-stilistic), canon structural-conceptual (componistic), canon interpretativ (interpretarea muzicală) sau canon didactic (învățământ muzical). Astfel, oricare tip de polemizare sau de incursiune analitică pe marginea identității și categoriilor postmodernismului artistic determina într-un mod implacabil implicarea problemei canonului. Ceea ce ar rămâne, însă, de facut înaintea
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de fragmente "răcite"ale modernității, suspendate într-un vid conceptual și fără nici o relaționare aparentă între ele. Astfel putem explica sensul și utilitatea celebrei sintagme "anything goes". Nu există nici o specificare impusă, de ordin formal sau stilistic, referitoare la tehnicile componistice "privilegiate" sau de prim-plan (spre exemplu, pan-serialismul în cadrul celei de a treia avangardă). Ne putem aminti că Schoenberg a avut nevoie de o solidă explicitare justificativa de ordin teoretic a propriei sale revoluții pentru a o putea implementa
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pan-serialismul în cadrul celei de a treia avangardă). Ne putem aminti că Schoenberg a avut nevoie de o solidă explicitare justificativa de ordin teoretic a propriei sale revoluții pentru a o putea implementa la toate cele patru niveluri canonice - ideologic-estetic, componistic, interpretativ și propedeutic-pedagogic. Toate presupun o implicație imaginativ-volitivă de o extremă intensitate sau, altfel spus, o temperatură extremă a combustiei deziderative. Postmodernitatea ar putea să însemne modernism minus temperaturile arderii deziderative sau/și coercitive sau, altfel spus, modernismul minus ansamblul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
depozitele supraîncărcate ale istoriei muzicale, însă într-un mod ludic și ironic deopotrivă. (2) O a doua idee prin care intenționăm îndepărtarea ambiguității și confuziei ar fi încercarea unei delimitări ceva mai clare între tipologiile modernista și postmodernă a concepțiilor componistice, văzute atât genealogic - că descendentă, și "termic" - prin gradele arderii conceptuale, cât și prin claritatea coagulanta în formularea propriului stil. Drept exemplu invocam aici șapte personalități de compozitori, care într-un număr de scrieri sunt valorizați că și artiști prin
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]