25,531 matches
-
redat cu fidelitate de dansatori. Apoi este vorba de valoarea în sine a celor două lucrări, pe muzică de Wolfgang Amadeus Mozart: Petite Mort, pe Adagio din Concertul nr. 23 pentru pian și orchestră și Șase dansuri, pe Andantele din Concertul nr. 21 pentru pian și orchestră. La pupitrul Orchestrei Operei Naționale din București s-a aflat, la întregul spectacol, dirijorul Michael Halasz, iar în cazul pieselor lui Kylian, pianista Laurene Lisovich s-a aflat, nu în fosă, ci pe scenă
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
haine de seară. Nu este încă faimosul sextet controversat de atâtea ori pentru că nu ar fi fost nevoie de el după moartea lui Don Giovanni. Cum s-ar spune, cu vorbe pe care să le înțeleagă toată lumea, "o dăm pe concert". Fiecare cântă o scurtă carte de vizită, mici "piese" din piesă. în fine, vine și sextetul cu cor, excelent cântat. Efectul este ca un foc de artificii care bucură pe toată lumea. Dar în umbra cortinei închise au rămas nerezolvate teatral
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
tare se plasează și Michel Foucault, pe când căuta, tot sub influența LSD-ului, revelații supreme: Singurul lucru cu care pot compara experiența aceasta este actul sexual cu un necunoscut". Laudanum-ul îi producea lui Thomas de Quincey "plăceri senzuale" în timpul concertelor de muzică. Dintr-o reacție agresivă claustrofobă, Aldous Huxley și Timothy Leary doresc să transgreseze lumea aceasta iluzorie. Exemplele pot continua și cu alte nume la fel de celebre. Toate aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
de comunicare cu actualii funcționari, canale pe care sutele de miliarde de lei circulă cu incredibilă dezinvoltură. În ce privește tineretul, el continuă să rămână marea enigmă a tranziției. Incapabil să se organizeze (unde i-ați auzit glasul în afara stadioanelor și a concertelor de manele sau rock?), se complace într-o imaturitate cu nuanță de iresponsabilitate. Resentimentari în cel mai bun caz, tinerii nu sunt deloc convinși de eficiența mecanismelor democrației. "De ce să-mi pierd vremea la vot, că ăștia oricum or să
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
aproape. Un mijloc de a alunga teama care, nu putem nega asta, se strecoară pe nesimțite în sânul acestei reuniuni peste care bate vântul sfârșitului. Râsul, vechiul antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru copii, de care se ocupă un tânăr pe nume Kai, intrat de
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
artistă daneză, Caroline Vallejo, în cadrul muzeului orașului, unde au fost adunate cadouri, scrisori, afișe trimise "con amore" - titlu sub care sunt grupate! E un ansamblu sentimental, găzduit într-un spațiu savant scenografiat! Apoi, în catedrala din Holstebro, asistăm la un concert de cântece venite din îndepărtata Asie Centrală, în care, ca la trubaduri, versuri deznădăjduite și melodii sublime vorbesc despre chinurile iubirii. O tânără femeie, coborâtă parcă dintr-o miniatură persană, își înalță glasul, îl frânge, pe fondul emoțional al cântecelor
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Moartea ceasului și Tinerețea lui Don Quijote), și romanul Prins de Petru Popescu, epuizat în câteva zile. Ceva mai târziu, această nouă imagine este completată de câteva opere reprezentând modernismul românesc interbelic, precum Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu și Adela de Garabet Ibrăileanu. După prăbușirea regimurilor comuniste în Europa Centrală și de Est, editorii și traducătorii nu se mai luptă cu cenzura și interdicțiile ideologice, ci au de înfruntat dificultăți economice
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Bucureștiului, văzute "la firul ierbii", în ignorarea totală a Istoriei oficiale. Istoriile doamnelor de la Crucea Roșie, a răniților de condiție modestă ajunși în îngrijirea lor, a permiselor de muncă și manifestelor, a "germanofililor" și "bunii români" care părăsesc sala de concert la intrarea lui Mackensen în loja regală, în răspăr cu Istoria faptelor de arme, a eroilor și jocurilor strategice pe tabla de joc a bătăliei națiunilor. Istorii recuperabile, cum e avertizat colocutorul Elisabetei Goga, și din jurnalele și memoriile altor
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
în Chipul de foc de Mayenburg, pus în scenă la București de Felix Alexa, dragostea nu se împlinește decît pe fond de pericol și transgresie a normelor. Această deflagrație e un simptom al modernității și nu banala reluare a unui concert de rock. Un simptom care se degajează: recursul la video pe scenă. Echipați de o cameră, actorii cînd transmit propria lor imagine, cînd captează în direct fragmente de spectacol, cînd folosesc extrase din emisiuni celebre. în această practică, azi aproape
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
revistei constănțene EX PONTO (nr. 2/2004) îl reprezintă cele câteva pagini inedite din jurnalul scriitorului nonagenar Pericle Martinescu (n. 1911). Sunt câteva secvențe care ne trimit în lunile ianuarie și februarie ale anului 1937, purtându-ne prin săli de concert, în redacția săptămânalului "Vremea", unde Pericle Martinescu era colaborator la Biblioteca Municipală unde tocmai fusese numit director Pompiliu Constantinescu, prin câteva pitorești cârciume bucureștene (la "Zalhana", la "Fierea", la "Brotăcei", la "încurcă lume", la "Șapte păcate") pe unde memorialistul, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
altul în muzica de balet, la Universitatea Guilford (Anglia). îi respect și acum ambitusul stilistic culant, încăpător, prin care poate controla atitudini și tehnici de compoziție dintre cele mai diferite, de la direcția spectrală (din Esquisse pour un clair obscur sau Concertul pentru saxofon și orchestră), și cea electroacustică (din Vagues, Ondes, Contours), până la orientarea figurativistă (din Quasar ultime) și cea neoimpresionistă (din Au-delŕ de l"Estuaire ori Diffractions Brisées). Ca să nu mai punem la socoteală muzicile de scenă, eclectice prin însăși
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
crai de Curtea Veche, demodat, poate excentric, trăind aproape clandestin într-o lume construită din cioburile fostei civilizații interbelice. El salută cu entuziasm orice semn de liberalizare (anii 60 cu apariția mandatarilor, reapariția țigărilor și a băuturilor occidentale în restaurante, concertele efectuate la București de nume de legendă ale show-biz-ului Yves Montand, Gilbert Bécaud, Cliff Richard, Louis Armstrong noul avînt al literaturii, filmele de capă și spadă turnate în România de celebrul Jean Marais). Destinderea de la sfîrșitul anilor șaizeci este sintetizată
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
de Brahms. Sub diferite înfățișări, astfel de teme cu variațiuni revin în genurile muzicii secolului XX: op. 1 de Anton Webern este o Passacaglie, aceeași formă apare în opera Wozzeck de Alban Berg, în Simfonia a 8-a sau în Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Șostakovici, în Simfonia a 2-a de Alfred Șnitke. Înrudit în spiritul ironic cu muzica lui Șostakovici, prieten bun cu Șnitke, Vieru va lansa la rândul său noi versiuni ale acestor forme polifonice
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
aflată în mișcare. Sugestii postmoderne traversează muzica occidentală la sfârșitul anilor '60: aluzii la trecutul muzical fuseseră interzise în avangarda anilor '50, dar ele revin în țesătura uneori subtilă a citatului și colajului. Vieru experimentează sonoritatea orchestrei lui Bach din Concertele Brandenburgice în Museum Music (1968), pentru clavecin și douăsprezece instrumente de coarde, și totodată reînvie aici narativitatea vechilor structuri de ciacconă și passacaglie. Mai târziu, în majoritatea celor șase simfonii ale sale apar înfățișări expresive și de caracter diferite ale
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
spații intrate în circuitul teatral, care se strînge și în Piața Mare, ziua, noaptea, ca să vadă spectacole în aer liber, să mai bea o bere " sau o țuică, că tare a fost frig anul acesta " să asculte tot felul de concerte. O ediție stufoasă, cu multe întîmplări dar, din păcate, fără multe izbînzi teatrale. Trebuie să recunoaștem asta. Există și unele explicații. Mă gîndesc, de exemplu, că pentru a avea pe lista de invitați trupe în vogă sau spectacole de teatru
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
A contat mai mult cantitatea decît calitatea. Festivalul s-a lățit, s-a dezvoltat pe orizontală, au apărut secții și secțiuni, o mie de activități pe zi, de spectacole și spectacolașe, de întîlniri și conferințe, bursa de spectacole, ziarul festivalului, concerte, animații de stradă. Trebuie, după părerea mea, și o înălțare pe verticală. O tendință de aliniere la munții din jur, o creștere sistematică a valorii montărilor selecționate. La unele ediții, a pierdut teatrul. A cîștigat, însă, orașul. Și, sînt sigură
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
toate acestea, situația lui morală nu e mai puțin periclitată. Când se redeschid teatrele, acceptă să facă rezumatele pieselor în nemțește și în românește (p. 51) pentru o instituție de control și cenzură, iar apoi devine controlor de bilete la concertele de la Ateneu (p. 52), "traducător de programe și compozitor de reclame" (p. 53), fără să aibă nici un contact cu ocupanții, ceea ce-i liniștea pentru moment conștiința. Dar Sabia lui Damocle (e titlul unui capitol) continuă să-i atârne deasupra capului
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
personalitatea "emitentului", de împrejurările descrise: unele poartă amprenta unei fine intelectualități ca cele extrase din Jurnalul lui Alice Voinescu sau povestirile vii ale lui Ionel Dobrogeanu-Gherea, unul dintre acompaniatorii favoriți ai lui Enescu (alături de care a cântat peste 400 de concerte), mărturiile unor rude, discipoli, colegi sau mărturiile naive, dar sincere ale unor foști angajați (șoferul, menajere) țărani de la Tescani etc. Unele pagini aduc și informații puțin cunoscute și foarte interesante ca de exemplu prietenia dintre Enescu și Albert Schweizer. Din
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
mai ales oameni de teatru, de litere) în favoarea spectacolului, decât am regăsit aici; poate că memoria mă înșeală și reacția a fost chiar unanim negativă, dar... Aș mai adăuga că dintre reluările concertante ale partiturii cred că merită menționat și concertul de la Sala Palatului, sub bagheta lui Lawrence Foster, cu Monte Pederson în rolul principal . Oricum, acest terțet de lucrări informaționale constituie o sumă monumentală de informație crudă, de materie primă, fără de care nici un viitor studiu nu va putea exista. în
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
mai lucid și mai trist. Face bună pereche, și în Confort 2 îmbunătățit, un joc de doi, cu Lucian Vasilescu, autorul unei "literaturi de bucătărie", pour le gourmets, dar, altfel, cu mirosuri grele, amestecate, care amăgesc, precum "un afiș/ de concert amînat." Fire de histrion, care-și electrizează preajma, păstrează totuși rezerve de sinceritate delicată: "Dumnezeu există pentru că mi-l aduc aminte: Se făcea tot mai mic, înghițit de astfalt și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
SUPLIMENTUL DE CULTURĂ vrea, zice un concis Argument din numărul-pilot, "să fie o primă provocare: un săptămînal cultural editat la Iași", dar deschis "tuturor celor care există prin cuvînt" în România: "în cotidianul adeseori cenușiu, o carte, un film, un concert sau un spectacol de teatru pot aduce o clipă de lumină. în acest sens, menirea unei edituri poate fi și aceasta: să-și apropie cititorii, invitîndu-i într-o lume care nu întotdeauna este doar a imaginarului". Cărțile nu sînt deci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
care le propovăduiesc apar probabil în ochii unora drept academiști, rigizi sau depășiți de vremuri. Tot I.B.Ștefănescu a numit o tânără compozitoare care știe exact ce vrea de la interpret - Diana Rotaru. S-a dovedit câtă dreptate a avut în concertul din 24 octombrie de la Universitatea Națională de Muzică, unde Shakti pentru saxofon și orchestră de cameră (o primă audiție absolută, comandă a Fundației Ernst von Siemens) a dezvăluit personalitatea unei tinere aflată în ultimul an de studiu. Din modul de
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
sînt înlăturate clișeele, drumurile adîncite de șabloane, rostirile previzibile, rezolvările facile, la îndemînă. Fiecare actor surprinde prin seriozitatea, travaliul cu sine, deschiderea față de propriile disponibilități, pe care acceptă să le sondeze serios. Spectacolul Anei Mărgineanu, tînăra regizoare, este ca un concert de cameră. Mica orchestră susține o partitură ce pare accesibilă. Aici este și clenciul, momeala. Pare pe înțelesul tuturor și are, totodată grade de receptare. Concertul este dirijat impecabil, este interpretat de virtuozi. Fiecare notă contează, fiecare instrument în parte
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
care acceptă să le sondeze serios. Spectacolul Anei Mărgineanu, tînăra regizoare, este ca un concert de cameră. Mica orchestră susține o partitură ce pare accesibilă. Aici este și clenciul, momeala. Pare pe înțelesul tuturor și are, totodată grade de receptare. Concertul este dirijat impecabil, este interpretat de virtuozi. Fiecare notă contează, fiecare instrument în parte, fiecare atac, precum și fiecare solo în parte, care nu ar putea să fie minunat dacă nu s-ar sprijini pe calitățile partenerilor. Gheorghe Visu, Coca Bloos
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
plecarea sa în eternitate, personalitatea Maestrului vine a întări faptul că sensul director al baghetei este acela al unei dictaturi a spiritului în raport cu momentele trecătoare, mai mult sau mai puțin semnificative ale cotidianului. Sub conducerea sa, atât repetițiile, cât și concertele Filarmonicii bucureștene se constituiau într-un ritual dominat de traiectele mișcării ideilor muzicale. De la acest nivel, de la nivelul planurilor mari ale ideilor, de la nivelul structurilor mari ale muzicii, se ajungea ulterior la fasonarea detaliilor care se așezau firesc în construcția
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]