2,296 matches
-
despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endêmousa (cf. p. 000). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că, spre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
72; Viața lui Chiriac 13): un călugăr pe nume Leonțiu, originar din Bizanț, îl însoțește la Constantinopol în aprilie 531 pe Sava, trimis de episcopul de Ierusalim pentru a-i cere lui Iustinian scutiri fiscale; în timpul disputelor teologice, Leonțiu apără conciliul de la Calcedon, însă Sava îl îndepărtează cînd descoperă că e origenist, iar Leonțiu rămîne la Constantinopol și, după aceea, contribuie la introducerea în cercurile imperiale a unor reprezentanți ai origenismului palestinian, printre care Domițian și Teodor Ascida (cf. p. 000
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Viața Sfîntului Sava 36; cf. p. 000). Pentru perioada cît a stat la Constantinopol, l-am putea identifica pe autorul nostru și în persoana unui „Leonțiu monahul, egumen al propriei chilii și topoteret al întregului deșert”, care a participat la conciliul ținut sub conducerea lui Mena la Constantinopol în 536 și menit să condamne monofizismul lui Sever (însă M. Richard consideră că acest personaj este Leonțiu din Ierusalim). După o perioadă petrecută la Noua Lavră și o vizită la Ierusalim la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Mărturiile sfinților, care, la rîndul lor, se compun din: (a) o expunere doctrinară; (b) un florilegiu patristic pentru apărarea doctrinei celor două naturi, urmat de critica unor falși apolinariști; (c) răspunsurile la o serie de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al „întrebărilor și răspunsurilor”. încheierea scrierii (coll. 1900A rînd 9 - 1901A rînd 2) este o interpolare ulterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că problemele propuse monofiziților sînt urmarea rezolvării unor aporii lansate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
capitole false. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sînt cele adresate lui Rufin, prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sînt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 către Theodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril al Alexandriei și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fac un serviciu păgînilor și ereticilor; numai unele părți sînt profeții referitoare la Cristos (II, 195), și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, în primul rînd arienilor. Nu are un interes deosebit în ceea ce privește speculația cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atît separarea, cît și amestecul naturilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost compusă cînd autorul era în al cincizeci și șaselea an de viață, în al treizeci și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat - așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie plasată în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius murise. în ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiacă pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul evocărilor, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Noul Testament. Unii cercetători, în special K. Heussi, nu cred că tratatul are același autor ca și scrisorile; într-adevăr, dacă matroana Peristeria despre care se vorbește aici trebuie identificată cu o femeie din Alexandria care a murit cu puțin înainte de conciliul de la Calcedon (în documentele căruia este menționată), atunci e puțin probabil să fi meritat toate aceste elogii înainte de sfîrșitul secolului al IV-lea. în același timp însă, tratatul, dacă, aparține lui Nilus, ar trebui situat tocmai în această perioadă, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
of the Letters of St Nilus of Ancira”, în Greek, Roman and Byzantine Studies 17 (1976), pp. 181-196. b) Diadoh de Foticeea Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Foticeea, în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Foticeea se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop mai tîrziu. Oricum, în 457 apare printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nilus of Ancira”, în Greek, Roman and Byzantine Studies 17 (1976), pp. 181-196. b) Diadoh de Foticeea Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Foticeea, în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Foticeea se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop mai tîrziu. Oricum, în 457 apare printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începînd din 360 în Mesopotamia, s-au răspîndit foarte mult și au fost ținta a numeroase condamnări ecleziastice în deceniile ce au urmat, pînă la conciliul din Efes și după aceea, însă au continuat să stîrnească polemici pînă în secolul al VI-lea. Polemica explicită a lui Marcu împotriva celor care îl identifică în Melchisedec (Fac. 14, 18-20; Psalmi 110, 4; Evr. 5, 10; 7, 21
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Alexandriei în Glaphyra la Facerea 2, 3-11; însă nici acest argument nu este decisiv, întrucît aceeași doctrină este atestată în alte epoci și în alte locuri. Astfel, dacă J. Kunze propunea în 1895 plasarea operei lui Marcu în anii premergători conciliului de la Efes (luînd în considerare mai cu seamă tratatul despre unirea ipostatică), H. Chadwick (1972) a propus ca Marcu să fie identificat în persoana unui egumen al unei mănăstiri de lîngă Tars, căruia Sever de Antiohia, în două scrisori din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după Calcedon, fenomene asemănătoare s-au înregistrat pe scară largă și în tabăra monofizită (însă există și exemple filocalcedoniene), iar Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege informațiile de la Petru Ibericul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege informațiile de la Petru Ibericul și din cercul acestuia, sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată cîteva exemple. în primul capitol, autorul pretinde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ierusalim este considerat un Iuda și asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin unui nou gen, al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriacă și s-a păstrat doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfînt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejîndu-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriacă, adresată lui Ioan de Antiohia și scrisă cu puțin înainte de conciliul de la Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemîndu-l totodată pe Nestorie. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simion adresată lui Vasile de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simion i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. în unele florilegii siriace ne-au parvenit două scrisori ale lui Simion, dintre care una adresată împăratului Leon, unde conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite realizate în perioada cînd monofiziții își însușeau cultul lui Simion (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simion Stîlpnicul cel Tînăr). Bibliografie. Toate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosește frecvent vocabula asynchytos, „neamestecat”, tipică pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de exemplu, în Numele divine, 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, precum și formulările cu caracter monofizit clar, declarînd în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Aceasta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sfînta Treime”, care e însoțit și de notații muzicale și s-a păstrat într-un papirus din secolul al III-lea. în epoca lui Theodosius sau poate mai tîrziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea, în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cîntările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cînte în biserică alți creștini „în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor care improvizau cîntări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii, originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este interesant întrucît se referă la conținutul acestor cîntări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cîntări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la conținutul acestor cîntări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cîntări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin, ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. însă conciliul, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. 000 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin, ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. însă conciliul, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care au urmat. Egeria (pp. 000 și și urm.), de exemplu, în opera sa Pelerinaj la locurile Sfinte, cînd descrie slujbele religioase din Săptămîna Sfîntă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate spune doar că imnul nu-i este posterior lui Roman Melodul, și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe, pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea lui Iosif. Autorul e influențat de teologia conciliului de la Efes, cunoaște versiunea greacă a scrierilor lui Efrem și omiliile lui Vasile din Seleucia: acest lucru ne trimite, încă o dată, către cultura siriacă; a fost compus probabil în ultimele decenii ale secolului al V-lea și primele decenii ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a utilizat exact aceleași surse ca și Socrate, iar uneori le-a exploatat în mai mare măsură. Acestea sînt Viața lui Constantin și Istoria bisericească a lui Eusebiu, multe opere ale lui Atanasie, Istoria Bisericii a lui Rufin și „colecția conciliilor” alcătuită de Sabin din Heracleea, pe care am amintit-o. în schimb, alte opere utilizate de Sozomen nu se întîlnesc la Socrate, așa cum sînt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ultimă instanță, ar fi fost criterii de tip retoric. Apoi, Teodoret și-a procurat documente care nu se găsesc nici la Socrate și nici la Sozomen, deși se pare că el cunoștea operele celor doi istorici. Materialul referitor la actele conciliilor a fost luat de Teodoret nu de la autorii anteriori, ci, probabil, din culegeri de scrisori și documente. în ciuda grabei cu care a fost scrisă, pentru toate aceste motive Istoria bisericească a lui Teodoret rămîne o operă istorică de mare utilitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]