690 matches
-
aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-o satiră ieftină. Întrucât conferă fiecărui moment o șocantă concretețe, el creează în jurul oamenilor și obiectelor acea aureola a imortalizării care apare numai în literatura de bună calitate. Aparatul de radio primit în dar de Alexandru Drăghici de la Hrusciov, ca și Hrusciov însuși fac parte din eternă comedie umană: "Aparatul
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
peste Transcendent, făcu totuși din miezul piramidei un loc de veci, un sălaș al Morții, centrul dialectic al devenirii și dispariției, porți amândouă deschise către învierile ulterioare. La plural, neapărat. Spre a le deosebi de mistica ideologiei creștine, ideală, sustrasă concreteței materiale cu zei specializați din toate regnurile animale, în mod democratic. în loc de piramidă, așadar, un Ou absolut, cu miezul, cu centrul omagiat de poetul matematician, care introducea în planul edificării și legenda, avertismentul, punerea în gardă: Și mai ales te
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la schematizări uzînd de metafore reușite - din care-și va lua armele, bunăoară, disputa dintre proza scurtă și roman - "ziaristul destinde necontenit un cort nomad al ideii", trece la concretețea (și la critica...) foiletoanelor, în care nevoia de a informa pe spații mici înghite și frumusețea, și sistemul. Avantajul, însă, care face uitate toate astea, e lucrul pe o literatură care suflă, nu pe asociații moarte, pe care le șterg
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
o lozinca oarecum mașinala, fără suficientă acoperire energetică: "Să facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții din zi" (Boema sacra). În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale unei idealități posibil salvatoare în radicalitatea lor alternativă, ca atunci cînd, purtînd o greutate, o treci din- tr-o mîna în alta. De notat că "abstracțiunea" e mai curînd expresia unui sincretism cosmic, a unei complexități sugerate alegoric
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
perceptibil de la un caz la altul și riscul confuziilor e mare, întrucât e vorba de doi Marcu dintr-o aceeași familie (unchi și nepot), care însă nu au avut cum să se cunoască: doi Marcu, cu vieți foarte diferite în concretețea trăirii lor, dar urmăriți de aceeași soartă și protejați de aceeași Mamă generică, suferind pentru sacrificiul absurd al fiului. Moartea celor doi Marcu nu are nimic cristic în ea, în ciuda conexiunii biblice favorizate de titlul romanului. Numai suferința mamei îngăduie
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
cerut iertare în fața copilului. Coborând din Nord, poetul George Vulturescu înnoadă și deznoadă semnele și însemnele apocalipsei din noi, știind că „nimeni nu poate vedea ceea ce ar fi vrut”, căci Dumnezeu ascunde sub pietre, dar și sub litere, frumusețea și concretețea lumii în care trăim.
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
franc și direct, dar cu lux de amănunte, fiecare rană biografică, Nicolae Radu ocolește detaliile, evită numele și precizările cronologice, așteptînd în schimb ca cititorul să guste estetic întîmplările. În realitate, nu vezi decît niște personaje cărora li se ia concretețea biografică, de aici aerul de poveste încifrată al volumului. Cartea pare scrisă pentru sine însuși de un autor care își găsește în actul scrisului consolări secrete. Dar pentru cititor, efectul e de sațietate provocată de niște oameni care sunt scheme
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
cu sarea galică de pe Sena." C. Negruzzi ar întruchipa ,triumful bunului simț", Titu Maiorescu, ,impersonalitatea suverană". Uneori el merge la interpretări mai adânci, ca aceea privindu-l pe G. Coșbuc. Poetul năsăudean ,curăță idila de praful anacronismului, îi restituie autenticitatea". ,Concretețea universului liric din Balade și idile și Fire de tort ne apar drept corolar estetic al idilicului". Interesantul articol ar fi meritat să fie dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
astfel obținut se numea, pur și simplu, Artă concretă. Privitorul neprevenit și nedeprins cu lectura etimologică, încercînd să valorifice sensurile acceptate ale cuvintelor, se găsea în fața unei surprize greu de explicat în primul moment; ceea ce i se promitea narativ drept concretețea însăși, i se înfățișează vizual ca o maximă abstracțiune. O geometrie nestăpînită, de la elementele ei generative, cum ar fi punctul sau linia, pînă la dialogul formelor constituite și la sintezele cromatice, anima întregul spațiu al expoziției și crea cel mai
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
ei cu caș la gură , dar exersați în a-și negocia partea, ai uneori imaginea lui Gavroche prezentând celor doi copii ai străzii palatul lui din pântecul Elefantului aflat în mijlocul orașului. Filmul se bucură de o acuratețe care vine din concretețea și golirea spațiului de orice surplus; regizorii aduc pe fundal o lume a cartierelor periferice, a locurilor obscure, dar nu blestemate pe care orice oraș le are, o urâțenie conformistă, nicidecum radicală, un cenușiu lavabil. Până și sărăcia lucie are
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
al mixărilor metaforice (stare orgiastică). Năzuind la o simplificare, la o reducere la liniamente, poetul se descoperă a fi funciarmente posedatul unui duh dionisiac, al unui prea-plin ce debordează peste limitele proprii, identificîndu-se cu natura în dinamismul său copleșitor, în concretețea sa implacabilă. E aci o fugă de eu în direcția unei comunicări metapersonale, în felul în care Wilhelm Wörringer explica "noul patos" expresionist. O chemare a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
iar locul îi este luat de o experiență desfășurată într-un ipotetic infern. Acolo însă pedeapsa este chiar munca sisifică de a lua mereu orice acțiune de la capăt și de a nu ajunge cu ea niciunde. Nimic nu are finalitate, concretețe. În afara unor imagini aproape felliniene însoțite de muzica lui Nicu Alifantis inspirată, parcă, de același univers, și a mecanismelor ciudate scoase la iveală în infernul imaginat, n-am priceput spiritul lecțiilor și oratoriilor machiavellice. Mai grav, mi s-a părut
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori cu brațul întins implorator spre împăratul impasibil. Față făcu, - după mine, - Oceaniei primitive, arta romană, fântâna expusă pe pardosea având ghizdul cam de trei metri și ceva, concretețea existenței atât de civilizate în raport cu Oceanul măreț, însă ilogic, ignar; pavimentele piețelor și caselor turburător de prezente cu urme de pași ce plisară abia vizibil marmura de pe jos împodobită cu chenare florale, animaliere; sala cu busturile marilor bărbați de stat
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
se știe, cel mai radical înnoitor al teatrului modern european. Și Sarah Kane, și Antonin Artaud scriu, regizează, Artaud și joacă, teatru, film. Și Kane și Artaud își impregnează teoriile și practica de un soi de violență, de cruzime, de concretețe, de fierbințeală, cum spunea și Caragiale pe la sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea. Și Artaud și Kane au probleme psihice grave, care, pînă la urmă, îi deteriorează și le marchează destinul. Și unul, și celălalt, în forme diferite, totuși, ale acelorași noțiuni
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
gură cînd căsca, și Domnul Profesor, înainte de a muri, a spălat vasele și a aranjat bucătăria. Era un om învățat cu singurătatea, i se părea firesc ca nimeni să n-aibă de lucru de pe urma lui". Este o scenă de o concretețe uluitoare din care putem intui latura oarecum rigidă și "sigură" a personalității sale. "Decența" despre care este vorba aici va fi echilibrată cu texte polemice, cu "încăpățînări" de personaj literar ardelenesc. Singurătatea este motivul central al evocărilor. O generație de
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
curajos, înșelînd prin tot felul de trucuri cenzură, actorii creau supape prin care noi puteam respira aerul curat al libertății. "Frumosul e o fază prin care ajungem la adevăr", spunea cineva. Iar actorii și regizorii ne-au făcut să simțim concretețea acestor vorbe. Valoarea lor atenua din semnul negativ pus în fața sistemului comunist care tindea spre uniformizare și anonimat. Lui Ceaușescu îi era frică de popularitatea actorilor și de manifestările publice de dragoste față de ei. Cînd a murit Amza Pellea, la
Statia de legătură by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17666_a_18991]
-
m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag înainte, să le dau drumul/ Din infinitul mic în infinitul mare" ( Orologos). Un atare imaginar spumos e și el o formă a materialității, o concretețe simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
într-o măsură semnificativă, limbajul personajelor și faptele lor, tematica și chiar structura bucății de proză, devenind o entitate de sine stătătoare și făcând legea pe întinderea paginii. Cum observa Eugen Negrici, frazele lui Fănuș Neagu sunt "de o uluitoare concretețe, comparabilă poate doar cu aceea din proza lui Arghezi", și ele "conțin, și atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se îndreaptă privirile lui Socrate ca și ale lui Aristotel, celălalt personaj central al tabloului, alături de Platon, prin minuția însăși a prezentării de o aparent plată concretețe, aprindea în mine " poate printr-un straniu contrast " o adevărată lumină a spiritului. Din fragmentele disparate, laborios culese și enumerate de profesorul meu pozitivist, încercam reconstituirea acelui "templu al Filosofiei" (ca să folosesc o expresie a lui Marsilio Ficino), care e
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul unui tic verbal, care doar ei îi mai suna în auz. La un moment dat, vorbindu-mi despre Matei Caragiale mi-a spus: "rîdea ca tata". Cum rîdea Caragiale? "Închis, gutural. Așa... din gît". A încercat
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
melancolic poate fi, în felul său, fericit, omul ironic e unul prin excelență frustrat, care-și apară idealitatea inițială cu mijloacele negarii și ale autonegării. Actul sau creator este unul als ob, mimînd existența în loc de-a o evocă în concretețea să caldă (Topîrceanu, patronul insuficient recunoscut al unor urmași de succes, precum Geo Dumitrescu ori Marin Sorescu, a fost un maestru al procedeului). Dar, în fond, între melancolie și ironie se stabilește o legatura subterană (romanticii germani au înțeles acest
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
aritmetic, grație ipotezei neverosimile că numărul nu e doar principiul intern al armoniei universale, dar pe deasupra e temeiul a toate. Să recunoaștem, intuiția e enormă prin contrazicerea bunului-simț, numărul fiind o abstracțiune seacă din care nu te aștepți să iasă concretețea pipăibilă a lumii. Și totuși, pentru Pitagora numărul e arheul lucrurilor, e esența lor, acea articulație fără de care materia efemeră care dă ființă regnurilor nu s-ar putea închega. Altfel spus, numărul e axis mundi, e pivotul (în latină cardo
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
dar poeții își văd de fantasmele lor ce le tulbură liniștea), eu cred că starea de poet ce transcrie cuvinte șoptite de daimonul creației este ceva asemănător revelației marilor preoți fondatori de religii. Cine nu reușește să se desprindă de concretețea lumii și să sugereze doar inefabilul ei, este departe de poesis. Am făcut această mică precizare pentru a putea debarca pe „ostrovul” lui Emilian Marcu, un ostrov mai mult vegetal, mai mult imaginar, asemănător pământului, populat cu ființe misterioase, prezența
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
vechi la români. „Vocația noastră icemistă, declara el în ședințe, este bătrână cât zicala caută cai morți ca să le ia potcoavele”. Și nu se poate spune că nu era convingător. Ba, în acei ani, zicala căpăta un „coeficient sporit de concretețe”: „invazia” tractoarelor dusese la o adevărată hecatombă în rândul cailor. „ - Este o jertfă pe altarul progresului” - spunea tovarășu' Perju. Jertfe au fost totdeauna, trebuie să învețe chiar și caii că istoria se repetă, dar la modul spiralic și progresist, cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-se" (Această frumusețe...). Înaintarea în viziune a lui Miron Kiropol pare a echivala cu o dematerializare, id est cu o stare fluidă, evanescentă, aeriană a materiei care se jertfește sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]