703 matches
-
i-a luat în 1960 un an de muncă - sponsorizat de André Malraux - pentru a realiza și expune la Paris, în arcul podului Pont Neuf, gigantica pânză de 10 metri "Hommage à Villon", care-l prezenta pe Villon chefuind cu concubine), sculptorii (Auguste Rodin, Marius van Beek) etc. care au fost influențați de Villon se numără și François Rabelais , Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Georges Brassens („Balda damelor de altă dată” - "Ballade des dames du temps jadis"), vezi și ), Bob Dylan, Fabrizio
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
strâns bunuri și o avere în valoare de 160.000 talanți persani ($ 280.000.000), s-a ales după bătălia de la Issus cu soția lui Darius,cu cele două fiice ale sale și cu un harem regal format din 360 concubine și 400 eunuci. Soldații macedoneni au fost bine răsplatiți pentru serviciul militar, mulți îmbogățindu-se. Dar li s-a impus să se căsătorească cu femei persane, atunci cand Alexandru a decis unirea dintre cele două popoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută, tunsoare minunat de îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Referitor la viața sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
cu Prințesa Nagako (viitoarea Împărăteasă Kōjun), fiica cea mai mare a Prințului Kuni Kuniyoshi, pe 26 ianuarie 1924. Au avut împreună doi băieți și cinci fete: Spre deosebire de predecesorii săi, împăratul Hirohito a decis să-și abandoneze curtea de 39 de concubine, limitându-se la o singură soție. Pe 25 decembrie 1926 Hirohito a urcat pe tron în urma decesului tatălui sau, Yoshihito. În acest fel era Taishō o fost urmată de o noua eră, era Shōwa (Pacea Iluminată). În noiembrie 1928, succesiunea
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
fertilității.a Din varii motive, dar mai ales din cauza morții lui Knut cel Mare în 1035, și poate chiar a unei nemulțumiri a nobilimii norvegiene cu stăpânirea daneză în anii de după moartea lui Olaf din 1030, fiul sau nelegetim cu concubina sa Alvhild, Magnus I cel Bun, a luat puterea în Norvegia și ulterior și în Denmarca. Numeroase biserici daneze au fost dedicate lui Olaf în timpul domniei acestuia, și saga-urile relevă aceleași tendințe de a promova cultul tatălui decedat de către
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
Sū Jìn (蘇晉), Wáng Jìn (王璡) și Jiaō Suì (焦遂) alcătuie Lǐ Bái cercul de poeți de la curte numiți "cei opt poeți de la cârciumă". După opt ani din motive necunoscute (se presupune că ar fi luat parte la intrigile unei concubine), poetul este trimis de la curte, hoinărind prin țară. În toamna anului 744 întâlnește pe poetul renumit chinez Dù Fǔ (杜甫) (712 - 770), care în contrast cu Li Bai compune versuri cu caracter de protest poltic descriind foametea, sărăcia și suferințele poporului chinez
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
o parte dintre ei, i-ați făcut sclavi pe o alta; Alah v-a făcut moștenitorii pamânturilor lor, al locuințelor și bunurilor lor, chiar dacă pașii voștrii n-au călcat niciodată acest pământ." Mahomed își va lua cu această ocazie o concubină dintre evreicele înrobite. Mahomed va pleca apoi (în 629) spre Kaibar, unde se refugiaseră evreii tribului Banu Nadir, după expulzarea și jefuirea acestora la Medina, pentru a-i mai jefui o dată de bunuri (evreii aveau din nou livezi de palmieri
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
în 629) spre Kaibar, unde se refugiaseră evreii tribului Banu Nadir, după expulzarea și jefuirea acestora la Medina, pentru a-i mai jefui o dată de bunuri (evreii aveau din nou livezi de palmieri), cu această ocazie însușindu-si încă o concubină evreică, pe frumoasa Safia, de numai 18 ani (el avea pe atunci 59 de ani). Mahomed va sfârși prin a-și domina adversarii mecani, cucerind finalmente orașul idolatrilor. Inamicii săi cei mai aprigi se vor converti pentru a-și scăpa
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
imperial cuprinde patru camere în care sunt prezentate numeroase articole vestimentare (aprox.2.500) ce au aparținut sultanilor, bijuterii dar și cadouri primite de la ambasadorii europeni. O altă clădire importantă este celebrul Harem. Aceasta era zona interzisă bărbaților unde locuiau concubinele sultanului, numărul lor variind de-a lungul peroadelor între 300-800 de femei. Aceastea erau fie scalve făcute cadou sultanului fie pradă de război. Odată intrate în palat erau educate de către îngrijitoarele haremului și de către eunuci, singurii bărbați în afară de sultan ce
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
a trei cupe de sake, din care fiecare bea pe rând de câte trei ori. Căsătoria nu se considera consumată decât după nașterea primului copil. În caz că femeia era sterilă, soțul își putea lua în mod liber, fără acordul soției, o concubină. Putea și divorța, deși divorțul era în genere detestat, sau putea să-și repudieze soția, caz în care copiii rămâneau la tată. Soția putea să se despartă de soț nu prin divorț, ci fugind și adăpostindu-se într-o mănăstire
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
fugind și adăpostindu-se într-o mănăstire, unde, dacă rămânea trei ani, era considerată în mod legal divorțată. Samuraii care nu își puteau permite luxul de a întreține mai multe soții, întrețineau, fără ca cineva să se scandalizeze, măcar temporar o concubină ocazională. În familiile samurailor femeia era respectată; ea conducea treburile casei și se ocupa de educația copiilor. Cunoștea mânuirea arcului și a halebardei, luptând la nevoie alături de soț. Începând din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca defunctului
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
dar a fost descrisă și ca „Scheletul din dulapul familiei noastre”. Tatăl lui Chaplin, Charles Chaplin Sr., era alcoolic și nu a prea avut contact cu fiul său, cu toate că acesta și fratele său vitreg au locuit cu tatăl lor și concubina lui la adresa 287 Kennington Road, unde în ziua de azi poate fi găsită o placă comemorativă. Cei doi frați vitregi au locuit acolo, în timp ce mama lor, care era bolnavă mental, a fost dusă la azilul Cane Hill din Culdson. Amanta
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
împăratului Franz Joseph I din 28 februarie 1863, Julius Haynau a fost inclus în lista celor mai demni războinici și celebri comandanți ai Imperiului Austriac. Haynau a fost fiul natural al principelui Wilhelm I de Hessen din legătură acestuia cu concubină să, Roșa Dorothea Ritter, înnobilata pe 17 martie 1783 cu predicatul "Freifrau von Lindenthal" și care era fiica unui farmacist din Hanau. Perechea a avut cinci băieți și trei fete. Unul din frații săi, Wilhelm Karl (n. 24 decembrie 1779
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
una era principală și se numea “doamna din odăile dinspre miazănoapte” ("kitanokata"), întrucât locuia, conform obiceiului, în pavilionul nordic al palatului. Celelalte soții locuiau în câte o clădire separată primită de la părinții lor. Nobilul coabita liber cu fiecare soție sau concubină pe rând. Femeia aristocratică era strict subordonată soțului. De obicei, tinerii căsătoriți locuiau la părinții soției, în sarcina cărora rămânea întreținerea familiei nou înjghebate. Alteori, fiecare membru al tânărului cuplu locuia la părinții lui, soțul venind să-și viziteze soția
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
felului de a recunoaște diferitele varietăți de ceai, de parfumuri sau de bulbi de iris. La vârsta majoratului fiicele aristocraților își rădeau sprâncenele și își căutau un soț sau făceau tot ce le sta în putință să ajungă una din concubinele imperiale. Căsătoria era aranjată de părinți. Nobilii daimyo obișnuiau să se reunească, într-o ambianță de lux și rafinament, să servească o masă compusă numai din rarități și, la sfârșit, să se retragă într-o mică încăpere - “sala de ceai
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
atras de o direcție nouă în muzică, trasată de Richard Wagner. Sfârșitul regelui este imortalizat de Eugène Delacroix în tabloul Moartea lui Sardanapal. În pictura lui Delacroix, regele zace apatic, ca o Venus întinsă pe patul său roz, cu o concubină lângă el care-l ruga să n-o ucidă, iar peste tot în jur, oamenii săi sunt omorâți de eunuci și de gărzile palatului. Se aducea otrava și, în colțul din dreapta, sus, vedem tălăzuind flăcări, anunțându-ne că, în curând
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
colțul din dreapta, sus, vedem tălăzuind flăcări, anunțându-ne că, în curând, totul se va ridica în fum. George Gordon Byron a scris și el o piesă cu titlul "Sardanapal", în care își imaginează că regele asirian se sinucide împreună cu o concubină, deoarece rebelii erau la porțile palatului său din Ninive. Henry Becque a scris libretul pentru opera în 3 acte "Sardanapale", o imitație a piesei lui Byron, pusă pe muzică de Victorin de Joncières și prezentată în premieră la "Théâtre impérial
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
Nauplius navighează până în Troada și a cere să se facă dreptate în cazul morții fiului său, dar îi este refuzată dorința. Pentru a se răzbuna Nauplius călătorește în fiecare regat ahean și le spune soțiilor regilor că ei vor aduce concubine din Troia ca să le detroneze. Multe din nevestele grecoaice au fost convinse să-și trădeze soții, printre acestea numărâbdu-se Clitemnestra, soția lui Agamemnon. În cel de-al X-lea an de asediu, în tabăra aheilor sosește Chryses, un preot al
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
zile, timp în care vor muri mii de ostași ahei. Calchas vestește că ea nu va înceta decât după ce Chryseis va fi dezrobită. În cele din urmă Agamemnon îi dat drumul fiicei lui Chryses, dar o ia în schimb pe concubina lui Ahile, Briseis, iubită cu ardoare de eroul mirmidon. Iritat de o asemenea necinstire din partea lui Agamemnon, Ahile vrea să-și facă dreptate cu sabia, dar este oprit la timp de zeița Atena. Astfel hotărăște să se retragă din luptă
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L. Vassali (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi pierdut) aparținând unei concubine a lui *Iahmes I. Textul conține și o scurtă listă regală, începând cu Sened și terminând cu fondatorul dinastiei a XVIII-a. Lista regală de la Abydos(Nr.13) a păstrat numele faraonului sub varianta Senedi, în timp ce Lista regală de la Saqqara
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
mai cunoscută aparține lui Uni, cel care va deveni guvernatorul Egiptului de Sus, având atribuții asemănătoare cu cele ale unui vizir. În conformitate cu textul autobiografiei sale, Uni a fost însărcinat să ancheteze o conspirație de harem în care era implicată o concubină a faraonului, Weret-hetes. Evenimentul a avut loc în anul al 42-lea al domniei lui Pepi I. Textul nu relatează consecințele investigației, ci îl laudă pe Uni, socotit confidentul lui Pepi I. Probabil că aceste uneltiri împotriva faraonului se datorau
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
Legenda se pare că își are originea din viața unei femei ce a trăit cu secole în urmă (unele versiuni afirmă că a trăit în perioada Heiana), care a fost fie soția, fie concubina unui samurai. Se spune că era foarte frumoasă, dar de asemenea foarte vanitoasă, înșelându-și probabil soțul. Samuraiul, care era extrem de gelos și simțindu-se înșelat, o atacă și îi taie gura de la o ureche la cealaltă, urlând „Cine te
Kuchisake-Onna () [Corola-website/Science/312887_a_314216]
-
și duce al francilor ("dux francorum"), având atribuțiile unui rege. Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile france: Austrasia, Neustria și Burgundia. S-a născut la Herstal, în Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu și a concubinei sale Alpaida (sau Chalpaida). Este cunoscut mai ales pentru victoria sa de la Tours din 732 asupra unei armate invadatoare musulmane. Această victorie este considerată ca fiind salvarea restului Europei de expansionismul islamic care cucerise deja Iberia. În afară de victoria de la Tours
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
și Pepin. Nepotul lui Martel, Carol cel Mare, a extins teritoriile francilor, incluzând cea mai mare parte a vestului Europei, devenind primul împărat de la căderea Romei. Martel s-a născut ca fiul nelegitim al lui Pepin de Herstal și a concubinei Alpaida. A avut un frate pe nume Childebrand, care mai târziu a devenit duce franc de Burgundia. Frații fiind nelegitimi, nu au fost considerați a fi parte din familia tatălui lor, Pippinizii, care de la începutul secolului al șaptelea, a dominat
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
ducele Hugbert a acceptat suzeranitatea francă. Între 725 și 728, a intrat din nou în Bavaria și legăturile de domnia păreau puternice. Din prima sa campanie, i-a adus înapoi pe prințesa agilolfingă, Swanachild, care se pare că a devenit concubina lui. În 730, a mărșăluit împotriva lui Lantfrid, duce de Alemannia, care a devenit independent, dar a fost ucis în luptă. A forțat capitularea alemanilor și acceptarea suzeranității francilor, nedesmnând un succesor al lui Lantfrid. Astfel, sudul Germaniei încă o dată
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]