2,979 matches
-
de știință niște periculoși vrăjmași dar, la un moment dat, avură și intuiția, ca-ntre știință și religie pare a exista și un dezacord oarecare. Și atunci s-a văzut cea dintâi minune, după atâtea sute de ani: înfrățirea tuturor condeielor în fața pericolului comun și apărarea unui patrimoniu, care, deși-n litigiu, totuși nu excludea pe nimeni de la beneficii. Protestanți, catolici, ortodocși și evrei chiar, și-au ascuțit condeiele, ca să pună-n concordanță inextricabilele afirmațiuni biblice, cu noile și veridicele descoperiri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a văzut cea dintâi minune, după atâtea sute de ani: înfrățirea tuturor condeielor în fața pericolului comun și apărarea unui patrimoniu, care, deși-n litigiu, totuși nu excludea pe nimeni de la beneficii. Protestanți, catolici, ortodocși și evrei chiar, și-au ascuțit condeiele, ca să pună-n concordanță inextricabilele afirmațiuni biblice, cu noile și veridicele descoperiri științifice. Și acordul s-a realizat, biserica, cedând științei, vaste terenuri de-nfăptuiri practice, deși nu fără oare care părere de rău. Secolul al XIX-lea a fost deci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră, II, 5, 1936
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de pus pe tapet în noile condiții și de înflorit cât se poate. Iar dacă mai căuta, avea să mai găsească și altele, berechet!... Chiar el avea să i le pună la dispoziție. Lac să fie, că broaște... Tu ai condei bun, mă superdotatule, fă ce-ți spun eu și o să intri în rândul seniorilor, că doar din mâna mea mănânci, mă, nu-ți dă statul simbrie!... Altfel, să știi că te mai trimit o dată în Afganistan, da’ o să uit să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
CEI TREI COPIIMOZART CALIGRAFUL Pana mea așterne pe hârtie literă lângă literă cu siguranța unui trăgător cu arcul. Ba mâna ce ține un condei e necesar să fie cu mult mai exersată decât aceea a oșteanului. Fiindcă arcașul, greșind, lasă unui om viața, ceea ce nu e puțin lucru dacă socotim că un vrăjmaș trebuie, în principiu, neutralizat - rănit, cel mult - și nicidecum omorât. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
toleranță, care, în multe cazuri se transformă în condescendență. A scrie literatură SF sau despre aceasta înseamnă o aventură în sine. Căci genul este văzut drept unul marginal, drept ,un fel de paradis al grafomanilor", în care sunt adunate ,numai condeie eșuate în alte întreprinderi". Însă lucrurile nu stau deloc astfel și Mircea Opriță repară această nedreptate. Nu puțini și deloc neînsemnați sunt scriitorii care se regăsesc printre reprezentanții de seamă ai fantasticului (,de la Caragiale, Creangă și Slavici la Ștefan Bănulescu
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
pentru ca să vedem copacii? Practic, opera eminesciană este dizolvată în așternerile ei pe hârtie, s-ar putea spune că această eră a calculatorului nu mai are decât să inventeze călimările și cum s-ar putea aduna aceste urme ale penelor ori condeielor și duce înapoi, în măduva creionului ori în recipientul pentru lichidul negru sau violet. Deja acest "ne-a mai rămas decât" se vehiculează ca refren prin presă ori la televizor. Se spune astfel că "ne-a mai rămas decât să
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
cratițăť , poate să audă vorbe de mare bun-simț și de mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață, nici vasală acesteia: "Nu-mi plac estetizanții în artă tocmai fiindcă nu înțeleg arta. Arta este fenomen estetic, dar nu este estetistă. Frumosul și arta sunt valori supreme
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
făcut dor de ei. Era sătul de ruși, chiar dacă trebuia să accepte că fără ei, să-i dea pe nemți peste cap, mareșalul ar fi rămas Conducătorul, cu legile lui antievreiești cu tot. Iosif, prietenul lui din București, om de condei și de o blîndețe aproape prostească, îi spusese că românii meritau să simtă și ei gustul umilinței și neputința. Haikis nu și-a permis să-l contrazică pe învățatul său prieten care fusese părăsit de apropiații lui, scriitori sensibili, care
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
pânzele albe și de care nimic în lume nu o poate face să se despartă, după modelul unor celebre personaje feminine din marea literatură rusă a secolului al XIX-lea. Versiunea românească, datorată lui Nicolae Iliescu, este bine adusă din condei și beneficiază de un aparat critic util, cuprinzând bogate note explicative (un veritabil dicționar al personalităților culturale și politice din Rusia stalinistă) și o substanțială postfață, redactată de Livia Cotorcea. Tălmăcirea românească a poeziei satirice la adresa lui Stalin, care a constituit
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
explicită la sfârșit. Autorul își face iluzia că transformând, de exemplu, o rachetă în personaj modernizează genul. Modernitate înseamnă însă o viziune modernă și nu simpla evocare a unor elemente specifice civilizației de azi. Iată textul despre care e vorba: "Condeiului îi spuse o rachetă:/ - Care-i aportul ce-l aduci în lume?/ Cu mult mai mare este-al meu renume!/ Tot cosmosu-l străbat ca o cometă.// Racheta nucleară i-al meu nume/ Și forța mea azi nu mai e secretă
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
mare este-al meu renume!/ Tot cosmosu-l străbat ca o cometă.// Racheta nucleară i-al meu nume/ Și forța mea azi nu mai e secretă./ Eu, viața pot s-o curm de pe planetă,/ Mai mult decât orice holeri sau ciume.// Condeiul ripostă cu indignare:/ - Cultura o aștern eu pe hârtie./ Pe când, tu o distrugi, aduci urgie!// De pace, omenirea lipsă are./ Dar ea, de pustiire e salvată,/ Doar în condei, racheta de-i schimbată." Cum poate să le placă unor eminenți
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
o curm de pe planetă,/ Mai mult decât orice holeri sau ciume.// Condeiul ripostă cu indignare:/ - Cultura o aștern eu pe hârtie./ Pe când, tu o distrugi, aduci urgie!// De pace, omenirea lipsă are./ Dar ea, de pustiire e salvată,/ Doar în condei, racheta de-i schimbată." Cum poate să le placă unor eminenți oameni de cultură o asemenea versificare puerilă? Ca să nu mai vorbim de folosirea incompetentă a limbii române. "Aportul ce-l aduci în lume" e un pleonasm (înseamnă: adusul ce
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
condamnăm dintr-un sentiment estetic intransigent. O glumă bună, acidă, virulentă sau chiar benină în formă, dar neîndurată în fond, ucide la figurat. O palmă murdărește pe cel care o aplică, îl descalifică, îl trece din ordinul spadasin al cavalerilor condeiului, în breasla bătăușilor electorali sau administrativ. îl suprimă". Ion Călugăru n-a ripostat în presă ci s-a adresat direct: „Domniei-Sale, Domnului Prim Procuror al Parchetului de Ilfov. Subsemnatul Ioan Călugăru, redactor la ziarul „Cuvântul", fac plângere împotriva D-lui
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
află pe primul plan". Istorie recentă înseamnă tot secolul 20 (și pînă azi), scrutat în excepționale eseuri, pagini memorialistice, biografice și de proză. Nimic arid, nimic plicticos, fiindcă informația, în general cunoscută, are parte de interpretări noi, uneori sclipitoare sub condeiul unor specialiști care știu să scrie atrăgător. Ei se numesc Benjamin Lahusen (Carl Schmitt și justificarea asasinării oamenilor lui Rohm), Ernesto Galli della Loggia (Marșul asupra Romei. Preluarea puterii de către Mussolini și geneza fascismului italian), Jacques Rupnik, politolog francez de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
o mare sfială înăbușită, o dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-au tranșanță, sub formularea care le acordă o față umorescă: „În ceea ce privește insuccesul unor condeie indigene (dar și, adesea, indigeste), cauza căruia ar fi snobismul, adică preferința îndeajuns de pronunțată a unor cititori autohtoni pentru literatura de «import», căreia, vai, nu i se poate face «concurență», se cade să spunem că ideea asta este veche
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
taie sînge. Ciocîrlie, de-ai putea deveni gîndul meu cel mai delicat, remușcarea mea cea mai scumpă! A murit pentru celelalte. Mi-am rupt permisul și mi-am atîrnat pușca în cui." (Jules Renard, Jurnal) Cuvîntul-cheie, "remușcare", va reveni sub condeiul multora sau se va lăsa citit printre rînduri ori de cîte ori relatarea aparține unui vînător adevărat, stăpînit în fibrele adînci ale cugetului de acea "consangvinitate mistică" dintre om și animal relevată de Mircea Eliade și pe care o exprimă
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
contemporan a devenit tot mai intensă", resimte o paradoxală nevoie de-a se detașa de mediul proxim pentru o "dispoziție superioară și calmă necesară unei munci solide și de calitate. Prezentul este prea viu, prea fremătător, irită puțin prea tare; condeiul scriitorului trece pe neobservate în satiră... întotdeauna mi s-a părut că în viața mea mă așteaptă o mare jertfă de sine și tocmai pentru a-mi sluji patria trebuie să mă instruiesc undeva departe de ea". Cuvintele din ultimele
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
să le pese de interesul națiunii trădând jurământul făcut la învestire. - Tu taci; Asta se întâmplă astăzi, popor român, și - Tu taci; - (...)- Trezește-te popor român, trezește-te român adormit și nu lasă să se șteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ți-au lăsat părinții, nu îți lasă copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii. Pe langă adevărurile istorice scrise aici se simte inima curată a unui DAC ! Asta este părerea
Petiție pentru Dacia, în loc de România. Câți au semnat și de ce by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79547_a_80872]
-
Simion a fost dat în judecată pentru că a publicat opera în limba română a filosofului Emil Cioran, împreună cu verișoară acestuia Eleonora Cioran. Deputatul PSD Ionuț Vulpescu a precizat că aceste conflicte provin din incapacitatea unor oameni care se pretind cu condei, iar Eugen Simion nu poate accepta mitocănia și vulgaritatea. "Amândoi (n.r. Eugen Siomion și Eleonora Cioran) suntem părtași într-un proces, pentru că am fost reclamați, după ce am reușit să apară un mare spirit al lumii românești, născut de aici, Emil
Eugen Simion, dat în judecată. Deputat PSD: Nu poate accepta mitocănia by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77978_a_79303]
-
elegantei și al rafinamentului". Vupescu a preciza " Conflictele sale - câte sunt, puține, dar notorii - de aici și provin: din incapacitatea să funciară de a accepta mitocănia și vulgaritatea, mai ales din partea unor oameni care se pretind de spirit și de condei". "La 80 de ani, Eugen Simion se înfățișează, iată, tot așa cum l-a descris, încă din tinerețe, Nichita Stănescu: 'Creator de ramură cu umbră, adică nepot de stejar și văr primar cu mărul domnesc.'", a conchis Ionuț Vulpescu.
Eugen Simion, dat în judecată. Deputat PSD: Nu poate accepta mitocănia by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77978_a_79303]
-
inclusiv din "capitalele" acestuia, care îngînă opiniile consacrate ale "centrului", necutezînd a strica relațiile cu "persoanele importante", d-sa își păstrează dreaptă coloana vertebrală, chiar cînd e vorba de "clasici". Nici obediența la clișee, dar nici spumegarea colerică a unor condeie locale nu-l discreditează. Un ton măsurat, salubru, îi unifică discursul. Prestanța istorică a unor autori nu-l împiedică a-i amenda pe alocuri. Despre un roman al lui Slavici: "În "Cel din urmă armaș", de pildă, personajul principal, Iorgu
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
Nu te-am rugat pentru liniște, nici/ Pentru-o mai sălbatică clocotire.// Nu te-am rugat pentru viață,/ Nu te-am rugat pentru moarte, pentru pântec,/ Acum te implor pentru adormirea cântecelor,/ Pentru stingerea șuvoiului cântec." O rugă făcută din condei, dar făcută bine, lipsită și de beția dramei, și de tristețea comediei. O despărțire, a prozatorului, de o poezie întrutotul onorabilă, săvîrșită ușor, ca o dorință împlinită.
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
poveste de dragoste. Vor urma 3-4 pagini de o neverosimilă veridicitate umană, a cărei subtilitate poate fi recunoscută spontan de orice pereche care a avut parte de o experiență asemănătoare. Adică de mai toată lumea. Gabriel Liiceanu are ochi scenic și condei de literat. De aici ușurința cu care își face cititorul să "vadă" secvențele și episoadele cărții, în derularea impusă de fluctuațiile memoriei afective. Adăugată Ușii interzise, cartea de față întregește portretul de care pomeneam mai sus: un filozof căruia intelectul
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
sicriu al primăverii, trist și uriaș,/ cuib de samsari și de ofițerași/ duhnind a busuioc și a mititei,/ of, Bucureștiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a lui Eluard e această primăvară, "martie, moarte, primăvară, război...", cu regretabile întoarceri din condei, care sînt ale anului 1955, cu cedările ofrandă lui. Sub vremuri... O frondă delicată, aproape duioasă, împotriva florilor convenționale, împotriva gesturilor impuse, pentru nou, pentru sinceritate, e Gheata: "Mă duc să-mi întâlnesc iubita/ și țin în mînă nu un
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]