1,810 matches
-
substantivului pe care-l însoțește, numai dacă acesta precede verbul-predicat: „Fără concursul «Vieții Românești» era foarte greu dacă nu chiar imposibil, să ajungă cineva profesor.” (I. Iordan, Memorii, II, 125) Când se realizează prin forme verbal-nominale, identitatea sintactică a circumstanțialului condițional rămâne închisă în planul semantic al relației de dependență: „... Părinții tăi nu mai trăiesc de sute de ani, și chiar tu, ducându-te, ne temem că nu te vei mai întoarce...” (P. Ispirescu, 11), „Puse aceste fapte în relații directe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbi astfel. (O. Paler, Viața..., 236), „Ia, când aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.” (I. Creangă, 211) Dintre aceste elemente relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenii corelativi și cu modul verbului-predicat din concesivă: • circumstanțială spațială: Te găsesc oriunde te duci. • circumstanțială concesivă: Oriunde te-ai duce, tot te găsesc. Termenii corelativi au rol hotărâtor și în marcarea identității circumstanțialei concesive introduse prin conjuncția să: • circumstanțială condițională: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, aș fi mers. • circumstanțială concesivă: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, tot aș fi mers. Identitatea specifică a celor două variante ale circumstanțialei concesive se fixează, în mod relativ, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sarcini de învățat. Reușita, bucuria și entuziasmul determină reacție de acceptare sau de deschidere. Declanșarea reacțiilor de către stimuli dați nu este un rezultat al învățării, ele producându-se involuntar. Învățarea se produce totuși atunci când sunt provocate reacții involuntare prin stimuli condiționali repetați. Multe fenomene observate în activitatea de educație fizică și sport pot fi explicate prin acest tip de condiționare. Totuși în acest caz, subiectul nu învață nimic nou, deși reacțiile sunt declanșate de unele semnale noi. Acest comportament provocat are
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
ziaristului. Al doilea segment este introdus prin conform. Problema care se pune de fiecare dată este cea a lungimii (sau a cadrului) enunțului atribuit unui PdV. Deschiderea și închiderea ghilimelelor facilitează delimitarea mărturiei legate de după, în timp ce diferența dintre timpurile verbale (condiționalul: s-ar părea, viitorul anterior se va fi cățărat, apoi revenirea la perfectul compus: a căzut) permite delimitarea segmentului legat de conform. Un articol științific din revista Pour la science, gen în care se opun frecvent PdV diferite, ne permite
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Cu toate-acestea observăm că Universul nostru este plat pe distanțe de 10 la puterea 26 metri (raza părții observabile a Universului). [P3] Rezultatul acestei observații diferă de previziunile teoretice cu peste 60 ordine de mărime! Marca după și modalizarea prin condițional (ar putea fi) semnalează că porțiunea de text corespunzătoare frazei P1 nu este asumată de locutor. Ea este atribuită unui PdV al unui alt enunțător și al unei alte surse de cunoaștere: teoria relativității generalizate. Conectorul concesiv Cu toate-acestea, situat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedea, a auzi, a simți, a atinge, a gusta sau pe o focalizare cognitivă de tipul a ști sau gîndire reprezentată (Rabatel 1998). • Indicațiile de cadru mediator: mărci precum potrivit, după, conform și pentru, modalizare printr-un timp verbal precum condiționalul optativ, alegerea unui verb de atribuire a vorbirii precum a pretinde, se pare, reformulări de tipul de fapt, în realitate, și chiar în orice caz etc. • Fenomenele de modalizare autonimică: orice enunț sau fragment de enunț meta-enunțiativ care, într-o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trecută), unele pronume (el se gîndește la mine), anumiți determinanți (sosirea mea). • Timpurile verbale corespund diferitelor tipuri de reperaj în raport cu poziția enunțătorului și se repartizează pe diverse planuri de enunțare. Am văzut aceasta mai sus în opoziția dintre prezent și condițional (T15) sau în cea dintre prezentul adevărului general și cuplul imperfect-perfect simplu (T16). Capitolul 7 va dezvolta acest punct important. Modalitățile: modalități sintactico-semantice majore (de ordinul tezei: aserțiune și negație; de ordinul ipotezei: reale (Dacă știți să spargeți un ou
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ceea ce Bally așază în rîndul sintaxei afective. Schimbarea timpurilor verbale este semnificativă din punct de vedere enunțiativ. Timpurile enunțării istorice, distanțate și narative (imperfect și perfect simplu) sînt urmate de timpurile enunțării actuale: perfect compus (v. 10), viitor (v. 11), condițional perfect (v. 14), indicativ prezent (v. 13) ancorat în momentul și locul enunțării (deicticele acum și aici din v.11 și v.12). Vom reveni mai departe asupra structurii narative a acestui poem, dar din punct de vedere enunțiativ, diviziunea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe 5 versuri: [DACĂ p (v. 1) > q (v.2) > q' (v. 3-4-5). În schimb, PE URMĂ nu articulează decît propozițiile q și q': [q < PE URMĂ > q']. Vedem clar diferența dintre DACĂ ipotetic care introduce o protază ficțională la condițional și anunță o apodoză tot la condițional care se întinde de la q la q', și organizatorul temporal PE URMĂ, a cărui funcție este mai mult aditivă decît argumentativă. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
q (v.2) > q' (v. 3-4-5). În schimb, PE URMĂ nu articulează decît propozițiile q și q': [q < PE URMĂ > q']. Vedem clar diferența dintre DACĂ ipotetic care introduce o protază ficțională la condițional și anunță o apodoză tot la condițional care se întinde de la q la q', și organizatorul temporal PE URMĂ, a cărui funcție este mai mult aditivă decît argumentativă. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
evenimentului trecut care depășește povestirea întîlnirii. Verbele la prezent din versul 13 complică ciudat temporalitatea: întîlnirea trecută este reactualizată în prezentul enunțării. Dialogul imaginar, marcat de apostrofă, creează coprezența discursivă a absentei și a naratorului. Dar versul 14 este la condițional optativ perfect, adică, în limba clasică, timpul prin excelență al regretului pentru ceea ce nu s-a împlinit în trecut. Ca și conjunctivul perfect, acest timp exprimă un proces trecut fictiv, imaginar. Întîlnirea este deplasată într-un loc îndepărtat (În alte
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și a conectorilor care deschid și închid diferitele părți ale planului de text. Elementele subliniate cu bold dovedesc omogenitatea ritmică a celor două mari perioade de opt versuri, terminate fiecare prin asocierea cu un conector (Dar, În fine) și cu condiționalul trecut, la sfîrșitul versului 1006 și 1014. Deschis de un O, ceruri!, relansat de un Ah! și închis de un Vai! blocul celor două mari perioade este ușor perceptibil. Să notăm, în fine, că omogenitatea perioadei care acoperă versurile 999-1006
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această decizie nu este deloc conformă cu omogenitatea verbo-temporală a textului lui Borges. Ne mai rămîne să glosăm traducerea imperfectului din ultima relativă din [e3b] printr-un condițional care să-l facă să basculeze în discursul indirect liber. Decizia sa de segmentare a lui P3 prin punct, și nu prin punct și virgulă între [e3a] și [e3b], accentuată de schimbarea timpurilor verbale (perfect compus în loc de perfect simplu), se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
3 13 4 514 5 15 1 216Vom adopta mai departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut anterior", IMP = imperfect, MCP = mai mult ca perfect, PR = prezent, PC = perfect compus, PsC = perfect supra-compus, V = viitor, VA = viitor anterior, CO = condițional optativ, CP = condițional perfect, CONJ = conjunctiv, IMPER = imperativ. Formele perifrastice, infinitiv etc., vor fi desemnate complet. 2 17 3 18 4 19 5 20 6 21 Pentru o exemplificare a acestor variațiuni enunțiative, trimit la două lucrări despre A. Camus
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
514 5 15 1 216Vom adopta mai departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut anterior", IMP = imperfect, MCP = mai mult ca perfect, PR = prezent, PC = perfect compus, PsC = perfect supra-compus, V = viitor, VA = viitor anterior, CO = condițional optativ, CP = condițional perfect, CONJ = conjunctiv, IMPER = imperativ. Formele perifrastice, infinitiv etc., vor fi desemnate complet. 2 17 3 18 4 19 5 20 6 21 Pentru o exemplificare a acestor variațiuni enunțiative, trimit la două lucrări despre A. Camus: Adam și Lugrin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
același poem de René Char: a) Muncește, un oraș se va naște În care fiecare casă va fi casa ta. b) Începe să te bucuri, Străine, am să-ți deschid 95. În (a) VS este asociat unei structuri de tip condițional ("dacă muncești...") care denotă o puternică implicare a enunțătorului: el afirmă necesitatea de a depăși un obstacol, de a umple vidul dintre situația prezentă și realizarea sa, lucru care nu se întâmplă de la sine. În schimb, cu (b) enunțătorul prezintă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
IV.3.1. Noțiune și reglementare Condiția este un eveniment viitor și nesigur ca realizare, cu origine exterioară actului juridic de care depinde nașterea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor efecte juridice. Actul juridic afectat de condiție se numește act juridic condițional, iar drepturile și obligațiile ce izvorăsc din acesta sunt drepturi și obligații condiționale 275. Ca și termenul, condiția este guvernată de anumite reguli generale, ce își aveau sediul reglementării în Codul civil de la 1864 (art. 1004-1021). Articolul 1004 din codul
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
ca realizare, cu origine exterioară actului juridic de care depinde nașterea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor efecte juridice. Actul juridic afectat de condiție se numește act juridic condițional, iar drepturile și obligațiile ce izvorăsc din acesta sunt drepturi și obligații condiționale 275. Ca și termenul, condiția este guvernată de anumite reguli generale, ce își aveau sediul reglementării în Codul civil de la 1864 (art. 1004-1021). Articolul 1004 din codul menționat, de exemplu, oferă o definiție a obligației condiționale a cărei perfectare depinde
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sunt drepturi și obligații condiționale 275. Ca și termenul, condiția este guvernată de anumite reguli generale, ce își aveau sediul reglementării în Codul civil de la 1864 (art. 1004-1021). Articolul 1004 din codul menționat, de exemplu, oferă o definiție a obligației condiționale a cărei perfectare depinde de un eveniment viitor și incert. Iar art. 1005, 1006, 1007 din același cod definesc condițiile: cauzală, potestativă, mixtă. Condiția suspensivă și rezolutorie formează obiect de reglementare al art. 1017-1021 din vechiul Cod. În noul Cod
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
produce pe deplin efectele, astfel că se consideră retroactiv că actul încheiat a avut un caracter pur și simplu, de aici decurgând următoarele consecințe: plata făcută de debitor se consideră valabilă, iar transmisiunile de drepturi reale făcute de titularul dreptului condițional se consolidează. În cazul în care condiția rezolutorie s-a realizat, efectul principal (din care decurg toate celelalte consecințe) constă în desființarea retroactivă a actului (ca și când acesta nu s-a încheiat niciodată). Ca atare, părțile sunt repuse în situația anterioară
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
1 consacră prezumția legală că termenul este stipulat în favoarea debitorului, afară de cazul în care din voința părților sau din împrejurările în care s-a încheiat actul, rezultă că termenul a fost stipulat în favoarea creditorului sau a ambelor părți. 275 Obligația condițională este tratată pe larg în noul Cod civil, în Titlul al III-lea, Capitolul II din Cartea a V-a "Despre obligații". Art. 1399 din noul Cod civil prevede expres că: "Este afectată de condiție obligația a cărei eficacitate sau
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
verbului "will"66, convertește imaginile concrete ale gulerului de plastic, ale mutării în Union Hill, sau ale meniu-lui cu șuncă și varză, băutul cafelei din sosieră și căsătoria cu o cameristă cu un dinte de aur duc la un rezultat condițional de la care Mencken poate să tragă concluziile sale discursive. Acesta ar fi un mod narativ dacă imaginile ar fi puse într-o formă activă, la trecutul simplu "L-a înjosit să poarte... ". Soluția este deci folosirea modalului, și un autor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Éducation sentimentale, p.160]. Codul de politețe parizian se bazează, din punct de vedere lingvistic, pe utilizarea prenumelor, a enunțurilor impersonale 360 (pentru a evita indicarea subiectului nedorit), a formelor necategorice ale actelor de vorbire, pe întrebuințarea frecvență a modurilor condițional, imperativ și conjunctiv. Ezitarea, așteptarea și reticența sunt modalități pentru a ocoli un verdict negativ categoric [Hoffet, 1953, p.30-31]. Acolo unde anglo-saxonii insistă să pună toate punctele pe i, francezii preferă să se eschiveze de la o conversatie penibilă și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
venitului. (substantiv în cazul genitiv); * complement circumstanțial concesiv: Cu toată bogăția, nu e fericit. (substantiv în cazul acuzativ); În ciuda avertismentului primit, a plecat totuși. (substantiv în cazul genitiv); Contrar prezicerilor optimiste, a pierdut trenul. (substantiv în cazul dativ); * complement circumstanțial condițional: În locul colegei, el ar fi reacționat altfel.; * complement circumstanțial consecutiv: A câștigat premiul, spre bucuria prietenilor. etc,. III.2.2. Articolul se definește, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale și segmente de cuvânt care însoțesc
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]