864 matches
-
se văd amenințate prin realizarea unor căsătorii nu tocmai dorite, percepute de aceste femei voluntare ca simple capricii trecătoare. Alteori donnele demonicate sunt triviale, vulgare (de exemplu soția hangiului, cel care însoțește călătorii în pelerinajul spre Canterbury și care se confesează tuturor a fi un soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
preferă să se așeze și să discute de-ale lor. De fapt, fetele vorbesc mai mult despre problemele lor, găsind În aceasta o metodă de a se defini. Lor le place să-și Împărtășească experiențele, sunt mai dispuse să se confeseze. Bărbații evită să discute despre lucruri intime și descoperă la femei mai degrabă pretenția de a găsi o soluție, și nu simpla nevoie de avea alături pe cineva solidar, cu ele, care trebuie doar să plece urechea. Același lucru se
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a apărut în 1931 și viața ei s‐ a prelungit până în 1939. La început s‐ a numit „Tribuna pedagogică” apoi a devenit „Îndrumări pedagogice”. Aveam aproximativ 1200 de abonați din rândul învățătorilor din toată Moldova... Și profesorul Petru Todicescu se confesează în continuare: ... „La revista noastră, pe lângă profesorii școlii contribuiau și învățătorii din toată Moldova. Am avut și colaborarea unor personalități de prestigiu în activitatea noastră cum ar fi Gala Galaction, Petru Constan tinescu - Iași și alții. De mare sprijin revistei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
autoanaliză și introspecție, ar trebui să Îndepărteze de act, și nu să-l amplifice. Din acest punct de vedere, jurnalele sinucigașilor au ceva pe cât de inautentic, pe atât de Înfricoșător. Ele ar trebui să sfârșească prin salvarea personajului care se confesează, dar eșuează prin distrugerea acestuia. Definit, de obicei, din perspectiva efectului (dispariția fizică a individului), el ignoră componenta socială a actului. Chiar dacă, În urmă cu un secol, Émile Durkheim propunea o definiție sociologică a actului suicidar („Se numește sinucidere orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimul e perceput ca un halou anarhic, o dezorganizare a exteriorității. Dar ieșirea anarhică (un anarhism relativ, de fapt, pentru că el urmează linia sinuoasă a confesiunii) din „ritmurile universalității”25 Îngăduie centrarea pe adevărata esență a personalității subiectului care se confesează. Abstras presiunii sociale a convenției instaurate mai Întâi de limbaj și apoi de funcția acestuia de a comunica, autoadresarea (teoretică, firește) relaxează instinctele agresive care fac din scriere o formă de alienare a subiectului de propria sa substanță. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sobră, a raportului de activitate și cântecul de sirenă al ficțiunii. Coborârea În universul mărunt echivalează nu numai cu o reducere la scară a problemelor general-umane (adică anihilarea ontologică a subiectului), ci și cu modificarea semnificației acestora. Individul care se confesează intră automat În regimul precar al indeterminării spațio-temporale: el abolește o realitate preexistentă pentru a-i contrapune una pe cale să se ivească. Dezvăluirea corpului „Dezordinea”, „mișcarea browniană” a jurnalului, aleatorismul absolut (În fapt, un aleatorism... obiectiv: el e doar transcrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a lui trebuie 21 care-l guvernează și pe nevrotic. El trebuie să se confeseze și trebuie să-și asume experiența confesiunii. Subiectul confesiunii este, de fapt, un eu redus la condiția interiorității. Doar că, spre deosebire de experiența religioasă, experiența interiorității nu-și acordă altă autoritate decât sinele 22. Sustrăgându-se tentațiilor exteriorității, eul suspendă orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu doar ficțiunea ca simplă metodă de cunoaștere prin imaginar. "Prietene Sancho, află că m-am născut, din voința cerurilor, în vârsta asta de fier (s.n.) în care trăim, ca să pot reînvia în vremea ei vârsta de aur", i se confesează Don Quijote camaradului de drum și de destin literar în capitolul XX, "Despre nemaivăzuta și nemaiauzita aventură dusă la capăt fără nici o primejdie de vestitul și viteazul Don Quijote de La Mancha, unicul pe lume care-ar fi putut-o sfârși într-așa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
morții. După care, asasinii s-au deplasat in corpore la Radiodifuziunea română, au forțat intrarea și au imobilizat personalul tehnic, iar de la microfon au anunțat execuția primului ministru, după care s-au predat. Pentru Carol al II-lea, așa cum se confesa și în Memorii, asasinarea lui Armand Călinescu era „ireparabilă”, iar pentru sine „o pierdere de neînlocuit”, ce îi va aduce „nesfârșite complicații politice, atât interne, cât și externe”. Imediat, la 21 septembrie 1939, Carol al II-lea numește în fruntea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la București cunoscutul Oelpakt (Tratatul petrolului) prin care exporturile petroliere au fost direcționate cu prioritate către Germania, în timp ce România primea la schimb armament și echipament de război. A doua zi, pe 28 mai 1940, Gheorghe Tătărescu, șeful guvernului român, se confesa lui Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la București, că România demult își propusese să lărgească cooperarea cu Reichul. În această situație, când balanța a fluctuat deja spre Berlin, ca urmare a succesului blitzkrieg-ului, pe Frontul de Vest, Franța devenise o pradă
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Legația Turciei (17 iunie 1941), s-a întâlnit cu ziaristului turc Langas Sezen (cunoscut de Serviciul Special de Informații român ca agent în slujba anglo-americanilor și curier al acestor oficine din România pentru Istanbul și Ankara). Ziaristului turc s-a confesat între altele că ar fi „fericit dacă personalul Legației maghiare /.../ ar putea fi de folos în misiunile /.../ informative” ale turcilor, fiind convins pe deplin că „o colaborare turco-maghiară” este „necesară în România, deoarece teritoriul acestei țări va deveni în curând
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
portretizarea acestuia în Dicționar, tot Alexandru Lascarov Moldovanu - cu operă literară la Bârlad. Constantin Capră (p.86), publicist local, este și autorul Anuarului Școlii Normale de băieți „Ștefan cel Mare”, Vaslui, pe anii 1931-1932, text despre care el însuși se confesează că „este proba sufletului pe care profesorii l-au rupt formă cu formă din marea lor comoară și au dăruit o mlădiț elor tinere, ce le au fost încredințate spre creștere și desăvâr ș ire”. O asemenea operă istorico-literară nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în ipostaza de „premiant printre proștii satului”, nimeni de la Bruxelles nu apreciază această „realitate". Norocul nemților cei boccii, a fost că la sfârșit doamna Udrea nu le-a spus-o franc, nemțește: „Fițar al dracului de tâmpiți". Apoi să se confeseze sieși în oglindă: „doamne, iar am avut dreptate" sau „vai, detest să am dreptate mereu", „ce genial", „mă împovărează propria valoare". Carte de învățătură pentru părinți Doamne, la ce tâmpenii mai sunt capabil și eu uneori, când în loc să mă așez
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
al personajului său (glasul inconștientului, mai exact), de la care află, uimit, că "poți suprima mulți demoni interiori, nu și pe cel al iubirii". Pe cine iubise Bizu? Și când? Pățit (cu scriitorii nu-i de glumit!), agronomul nu se mai confesează acum, lăsând autorului libertatea de a vorbi după bunul plac despre dragoste și demonii ei. Din acest motiv, "romanul" lui Bizu nu mai păstrează, de aici înainte, decât vagi legături cu memorialistica, semn că Lovinescu s-a ținut de cuvânt
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei, cu lacrimi în glas (nici nu se putea altfel), replica de final: Am înțeles, fată dragă!". Lacrimile eroului nostru se datorează așadar nu atât despărțirii (dezirabile, la urma urmei), cât sentimentului că femeia, vorbind, confesându-se în sfârșit, și-a pierdut misterul și, implicit, capacitatea de seducție. Egoist, Bizu își plânge de milă, rămânând opac la frământările sufletești ale partenerei, care-și recunoaște, onest, inferioritatea morală. 1.8. Lecturi infidele După cum lesne se poate observa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de zvonurile din minister (Vereș îi dezvăluise subdirectorului natura raporturilor dintre ea și Lică) și pozează în victimă, cu intenția de a stârni compasiunea fostului său iubit, odinioară atât de disprețuit. Naiv, deși "nu credea în iubirea ei", Bizu se confesează totuși Rosinei și-i cere sfatul, ca unei prietene de încredere, iar femeia nu pierde ocazia de a lucra în propriul avantaj și crede că-l poate convinge definitiv, punându-l să asculte convorbirea telefonică dintre cei doi amanți. Dar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nevoii obsesive de a revendica biografia și istoria, de a reînnoi permanent legăturile cu trecutul. Din când în când apar în Jurnal, nu pagini, ci rânduri despre Ecaterina Bălăcioiu. Cu reținere exacerbată și cu durere, autoarea simte nevoia să se confeseze. Mai întâi Jurnalului, apoi microfonului. Jurnalul constituie un loc al rememorărilor, un pact nu doar cu istoria lumii, ci și cu istoria personală, atât de des cenzurată. Din când în când, apar pasaje pline de sentimentalism: "o fotografie din august
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
tip mixt care amestecă cronica vieții interioare cu cea a vieții exterioare. În fiecare tip de jurnal există grade diferite de închidere și deschidere: "jurnalul intim își ratează, din fericire, ținta: nu este niciodată numai interior, pentru că eul care se confesează (și scrie confesiunea) nu reușește să fie niciodată complet izolat de lumea în care scrie. Modelul este, potențial, opera unui eu profund care nu izbutește să-l alunge din preajma lui, niciodată, pe fratele său vitreg: eul social, eul biografic"350
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
o stare de confesiune perpetuă. La întrebarea "ce mai faceți?" adresată de o fetiță, pe rând întemnițată și încoronată pentru fapta ei, străinul a răspuns "Foarte bine, mersi" (p. 31), provocând debandadă. Atrași de simpla conversație, oamenii nu se mai confesează și nu mai respectă legile. După executarea publică a străinului, conducătorii instituie controlul strict: "Trăim în stare de perpetuă vigilență. Acum avem informatorii, agenții provocatori, delatorii noștri. Sunt printre noi, în familii, în jurul mesei [...] Ne-am reobișnuit cu spovedania" (p.
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
obsesive de a revendica biografia și istoria, de a reînnoi permanent legăturile cu trecutul. Din când în când apar în Jurnal, nu pagini, ci rânduri despre Ecaterina Bălăcioiu. Cu reținere exacerbată și cu durere, Monica Lovinescu simte nevoia să se confeseze. Mai întâi Jurnalului, apoi microfonului. Autoarea recurge la gestul de a realiza o emisiune despre mamă, deoarece și ea trebuie să beneficieze de memoria colectivă, nu doar deținuții pe care îi amintește, pe care încearcă să-i ajute, cumva în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dejun; Toată noaptea; accidentul cu pădurea din iarna trecută; satul Lespezi; În ograda conacului; Pe drum etc. 9. Secvența care încheie fragmentul surprinde o situație relevantă prin semnificații subterane. Însoțindul pe tânărul Herdelea spre satul Lespezi, Petre Petre i se confesează, deși abia îl cunoaște. Monologul său, redat în stil indirect, este o tânguire, fiindcă țăranul întors în sat, după doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din Congres. Aceste discuții s-au axat, în primul rînd, pe dreptul Moscovei de a beneficia de Clauză, dar s-au referit, implicit, și la celelalte țări comuniste. Amendamentul lui Jackson l-a înfuriat pe Nixon. El i s-a confesat lui Ehrlichman, spunîndu-i că suporterii lui Jackson sînt "evrei sadea... Eu nu sînt un quaker sadea și ei mă urăsc pentru asta". Nixon voia să trateze cu sovieticii printr-o "diplomație tacită" și era conștient că Moscova nu-și putea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
colegi. Se îndreptau spre un binecunoscut liceu, ținându se de mână, ca niște copii care merg la grădiniță sau la școală. Când eram pe punctul de a-i depăși, atenția mi-a fost atrasă, involuntar, de spusele băiatului, care se confesa drăgălașei codane. Încerc să redau, cât mai fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X-a sau a XI a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți, săptămâna următoare) și distracția
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
E drept că ei nu se vor arăta niciodată ca atare, dar nu e mai puțin adevărat că vor invada lumea noastră interioară și ne vor lua în stăpânire destinele: „Eu cred că noi toți suntem niște strigoi”, i se confesează doamna Alvig pastorului. „Înăuntrul nostru nu există numai ceea ce ne-au lăsat moștenire părinții. Ne bântuie tot felul de idei, de credințe moarte și multe altele. Ele nu trăiesc în noi, zac numai, și nu avem cum să scăpăm de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
2); a ști (2); trădare (2); verb (2); vorba (2); vorbire (2); afirmație; ajută; aminti; asculta; ascultare; ascultă; ascultător; atractiv; auzi; bine; bîrfă; bolborosește; buna dispoziție; cal; căuta; ce ai de făcut; ce gîndești; ce?; citează; clar; compliment; concentrare; conexiuni; confesa; confidență; convorbire; cu glas tare; cu voce tare; cugeta; cuiva; cuminte; curios; cuvîntă; daca; de bine; declarație; demonstrează; deschidere; deschis; despre; detaliat; devreme; dezleagă; dezvălui; discuta; divulgă; dori; dorință; dragoste; du; engleză; expiră; explicație; a exprima; exprimare liberă; face; fă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]