3,203 matches
-
zis atunci: - cu-adevărat/ O fi el mort, însă mort beat." Șăgalnic-lezat, replică Păstorel: "La Carlton eu ca dintr-un vis/ Lugubrei morți scăpat-am trenul/ Insa aflai ca m-a ucis/ La Iași, Codreanu cu catrenul". E-adevărat, pe confratele Păstorel, fie și-n glumă, l-o fi ucis, însă pe-atîția alții, scuzînd ce e de scuzat, și remițîndu-le vremurilor tipicul lor, i-a înviat. Admirîn-du-i stîngaci, și prețuindu-i drept.
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
timp aproape uitat: unirea / cerului cu pomul înflorit se poate înfăptui / doar prin fereastra sufletului meu ..." (O fereastră mică spre cerul înflorit la Breaza). Pe același trapez al antinomiilor se întîlnesc elogiile destinate prietenilor cu o sarcastică mustrare adresată unui confrate insațiabil de glorie: "ŤIntrați cu aplauze...ť / Un ordin al lui Adrian Păunescu / atunci cînd am participat și eu / La o emisiune a lui, la TV... // Așa ni s-a spus./ Un ordin odios, mai potrivit / la vite, la circ
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
de activitate literară, totul devine relevant: cărțile care i-au atras atenția, autorii pe care i-a simțit apropiați ca sensibilitate, tematică și forme de exprimare artistică, unghiurile din care, în anii de început ai carierei, privea și interpreta producțiile confraților, propriul stil, în raport cu evoluția sa ulterioară. Este drept cele mai multe dintre cărțile recenzate sunt imposibil de găsit astăzi și puțini mai sunt cei care își mai aduc aminte de conținutul lor (să nu mai vorbim de faptul că între timp au
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
rusești", autorul unei opere cu trăsături iconoclaste ("Legenda Marelui Inchizitor" - 1890, "Apocalipsa timpurilor noastre" - 1919 etc.), care nu se putea să scape atenției și interesului tânărului Eliade, cel dornic să meargă mereu pe alte căi decât cele bătătorite de majoritatea confraților de elită intelectuală. A doua parte a volumului, dedicată restituirilor (ca un proces necesar și firesc pe tărâmul istoriei literare), se deschide cu un capitol privitor la literatura veche, reprezentată prin Biblia de la București, reeditată în 2004, la Iași, prin
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
criticii, mai degrabă decît răfuieli cu direct vizatul, sînt aceste lovituri de daltă. De pildă, Lovinescu, Cioculescu, Aderca intră, victime ale verdictelor lor, în boxa acuzaților, în solidar cu Arghezi. Nici o relație omenească, dincolo de literatură - ignoră, pare-se, tînărul lor confrate, că scriitorii, dacă statui, de bună seamă, nu sînt, trebuie că sînt oameni - nu scapă de refec: "Dragostea este împărtășită: d. Arghezi îl cheamă acasă. Îi trimite comisionari. Vrea să-i vorbească. S'au văzut eri, nu s'au văzut
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
atunci, însă, până totdeauna, mă temeam să fac literatură cu convingerea ridicolului metafizic al stării mele de om. Și de câte ori aș încerca să mă retrag în mănăstirile mele personale, mi-ar părea rău de succesele și de celebritatea crescândă a confraților mei de aici și de pretutindeni. Nu am să pot depăși aceste lucruri simple și comune de care Dvs. fugiți și le puteți numi banale - și am să trăiesc suspendat între dorința de a-mi satisface vanitățile și siguranța clară
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
care sunt mai aproape de realitate." Proletcultism reciclat În ACOLADA (nr. 6, 2009) Gheorghe Grigurcu publică partea a doua a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziția furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acțiunea de refacere a punților cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea la vedere a unui cadavru. Dar iată ce spune C. Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe Grigurcu în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
scrierile în amănunțime -studiile critice, eseurile, romanele, jurnalele -și a avut ideea acestor convorbiri devenite carte. O carte de idei pasionantă, repet. Livius Ciocârlie, tăcutul, rezervatul Livius Ciocârlie a acceptat să poarte convorbirile pentru că sufletește s-a simțit atras de confratele mai tânăr. L-a simpatizat, i-a plăcut omul, cum consemnează în cuvântul introductiv la recenta reeditare. Au comunicat în virtutea afinităților și în măsura în care firea retrasă a lui Ciocârlie o îngăduia. „Ne-am apropiat, așa cum mi-e firea, adică nu prea
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
păstrat un carnet cu „liste ale rușinii", în care consemnase toate faptele „rușinoase" comise de el după vârsta de șase ani, de exemplu o minciună spusă mamei unui prieten. Mania listelor s-a perpetuat, avea, la fel ca mulți alți confrați, liste de idei, dar înșira pentru sine și întrebări stânjenitoare, momente de cumpănă, motive de obidă. Scria zi de zi de la nouă la cinci, izbutind totuși foarte rar să ajungă la cinci sute de cuvinte. Neobosita ciocănire și rafistolare a
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
pentru a reuși să scrie din ce în ce mai bine, se mai cer a fi consemnate unele coincidențe și ciudățenii cu trimitere la metoda aleasă de biograf. Philip Roth nu este menționat decât fugitiv în carte. Rolul lui în destinul mai vârstnicului său confrate a fost, probabil, minim. Pentru Roth, însă, însemnase enorm. Bernard Malamud, în întreaga splendoare a faimei lui de altădată. Tema romanului The Ghost Writer, publicat de Roth în 1979, fusese venerația invidioasă a tânărului Zuckerman, alter-ego-ul autorului, față de marele scriitor
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
protestul pe care Mrożek l-a publicat în presa franceză, cu ocazia invaziei armatelor Tratatului de la Varșovia asupra Cehoslovaciei din 1968. Iar în tot ceea ce a scris, nu furia l-a caracterizat, ci umorul și inteligența cu care apăra, precum confrații romantici de odinioară, libertatea cetățeanului.
Polonia: Mrożek la 80 de ani by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5938_a_7263]
-
aceea medicală), nici politica poate face înțelepciunea populară, dând astfel apă la moară imposturii celei mai ridicole și nocive, așa cum a făcut din Cântarea României un spectacol kitsch, compromițând ideea însăși de artă, dincolo de toate, nu și-a atacat niciodată confrații, din contra le-a luat apărarea de câte ori regimul le punea gând rău. După 1989, tot el s-a aflat la originea unor legi menite să-i protejeze pe scriitori și pe artiști, în general, și, deși repudiat de mulți dintre
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
acțiuni injuste, altfel spus, un sentiment care poate fi unul de furie contra acestora sau o dorință de răzbunare. Iar în spatele cuvântului se află ideea de soartă, bună sau rea, și de cum este ea împărțită în lume. Coetzee analizează romanele confratelui său american prin această prismă, să-i spunem, mitologică. O analiză excepțională. Amantul necunoscut Evelyne Bloch-Damo s-a specializat în biografia unor persoane așa-zicând de mâna a doua din anturajul unor mari scriitori. După ce le-a evocat pe mamele
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
mort nu-l iartă! În schimb, despre toți sfinții mărunți din lume, afișe cu duiumul. Despre Descartes, nimic. Nici macar Cogito ergo sum. Baza. Biserică nu înghite. Pe ea nu o preocupă decât proslăvirile aduse celui de Sus... Mă plâng, așadar, confratelui român, față de un asemenea afront adus inteligenței umane, și îi propun că, după Leș deux magots, să ne ducem amândoi la biserica din vecinătate, să facem acolo reparația cuvenită, să aprindem câte o lumânare la Saint Germain des Près. Azi
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
puțin cunoscute a criticului, și anume Clasicii noștri (1943), ultimul volum de autor publicat de Vladimir Streinu înainte de arestare și detenție. O carte ceva mai specială în bibliografia autorului, întrucât marchează începutul preocupărilor de istorie literară ale celui pe care confrații îl considerau, mai presus de toate, un „iremediabil poet”. După 1943, istoria literară va ocupa, progresiv, un loc tot mai important în activitatea criticului, prin participarea - alături de Tudor Vianu și Șerban Cioculescu - la proiectul Istoriei literaturii române moderne (1944), prin
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
la cacofonia ironică, să mă umflu în pene și să greșesc mutarea următoare.) O lungă experiență m-a determinat să fiu circumspect cu laudele. Au mai degrabă efecte negative. Am constatat, nu o dată, că sunt mai îmbătătoare decât vinul. Un confrate a reluat relațiile compromise cu mine doar fiindcă am declarat public, lucru pe care nici măcar nu-l spuneam prima oară, că e un mare scriitor. Mi-a fost refuzată de un altul o prefață, pe care, de altminteri, mi-o
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de palid schițat, zvâcnind ca un lasou în stare de implacabile salturi gestuale, tensiunea de arc întins, sub liniștea aparentă, cum bine i-o detecta un confrate, Mihai Sîrbulescu, toate conduceau la o priză directă asupra unui real ce ne angajează și cuprinde. De la o fotografie făcută de părintele său la Putna, la hramul din 1943, iată laboratorul secret al artistului desfășurând sărbătorește, cu un soi de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
Gabriel Dimisianu Anul acesta, în primăvară, mai precis în ziua de 14 aprilie, confratele nostru Mircea Martin a devenit septuagenar. Nu știu să se fi bucurat, cu acea ocazie, de vreo sărbătorire publică, la Universitate, la Uniunea Scriitorilor, cu atât mai puțin la Academie unde, ce e drept, nu este membru, dar nu din
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
de superiorii săi din Ministerul Afacerilor Străine de la Bucuresti, personalități bine scolite, printre care si Al. Marcu, începe o acțiune tenace menită să prezinte valorile culturale românesti în presa de specialitate poloneză. Contactul pe care l-a realizat cu unii confrați în vogă atunci pe firmamentul literar varșovian, mai ales cu Juliusz Kaden Bandrowski, romancier și publicist, un apropiat al lui Pilsudski în chestiuni de imagine, cum am spune azi, șeful Secției de literatură la „Gazeta Polska", se va dovedi de
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
redactat din nevoia de a populariza lirica contemporană a țării sale, se constituie într-o piatră de temelie în prezentarea poeziei românești în Polonia, contribuție despre care nu știm în ce măsură poeții enumerați au știut de prezentarea de mai sus a confratelui lor, după cum nu se știe în ce măsură Blaga însuși a dat textul publicității și în românește. La peste opt decenii de la redactare, eseul se constituie într-un model de a prezenta străinătății realitățile și coordonatele poetice ale liricii interbelice. (cf. Nicolae
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
o citiți, ne blamează, pe bună dreptate înciudați, editorii români care-i publicaseră si până atunci cărțile, dar nu reușiseră să ni le vândă. Acum le cumpără toată lumea, scriitoarea de limbă germană plecată din țară în 1987, odată cu alți patru-cinci confrați bănățeni, a fost înălțată brusc la rangul de glorie națională. Fac notă distonantă câteva bombănituri din tabăra paranoiei neaoșiste, care interpretează până și această recunoaștere a unei valori literare cu semnificații majore în epoca noastră ca pe o palmă pe
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
Păltiniș, ar pune sub semnul întrebării libertatea culturii. Dar asta nu e încă tot. Oricît s-ar socoti un „ideolog" fie și „deviat", încercînd, la o mare altitudine, doar „o suferință abstractă", Adrian Marino nu pierde ocazia unei răfuieli cu confrații de-o manieră cît se poate de. concretă, încă mai contondentă. Cea a unei anecdotici triviale. Mostre. La G. Călinescu ar fi constatat un „interior mediocru, șters, «mic burghez». Fără exagerare spus, la noi acasă era mai multă abundență și
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Ivașcu de la „Contemporanul", la România literară, a venit Nicolae Manolescu. Astfel s-a constituit echipa de critici de la principala revistă literară a țării și câțiva ani am putut să acționăm concertat. M-am aflat într-adevăr, cum spuneți, împreună cu acești confrați critici, în mijlocul vieții literare românești, în centrul ei pot să spun, dată fiind poziția centrală ocupată atunci, în spațiul nostru cultural, de revista la care noi scriam săptămână de săptămână. Azi publicațiile de aceeași factură, dacă e să facem comparații
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
plan o mică fermă de curcani, unde viața este aproape perfectă pentru gălăgioasele păsări, fericite doar pentru că au mâncare pe săturate, notă discordantă face numai Reggie, interpretat de Pavel Bartoș, un curcan ager la minte și fără apetit, pe care confrații lui l-au marginalizat, dar care o îndrăgește pe fiica frumoasă și deșteaptă-brici a Căpeteniei Broadbeak, Jenny. Deși lui Reggie i se oferă șansa unei vieți în puf, după ce Președintele SUA îl adoptă ca animal de companie pentru fiica lui
Surprize, surprize: "Zâna" se transformă în... curcă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63087_a_64412]
-
Călătoriile din copilărie par să se repete. Ruta București - Berlin redevine o obișnuință. Cu familia, apoi cu Nino Almosnino și acum, de zece ani, cu lansări și burse. N.I.: Am avut șansa să am o copilărie total diferită de majoritatea confraților mei români, indiferent de generațiile cărora le-au aparținut și de regimurile politice care le-au fost hărăzite. Am trăit între 5 și 6 ani într-o dictatură acerbă - anii 1936-37 - la vârsta aia nu observi, zici că e așa cum
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]