4,658 matches
-
pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strâns, ca la lumina năucitoare a fulgerului; atât de frică cât și din dorința ca treaba să fie cât mai curând uitată. Practica Însă dovedise că intrigile puteau provoca explozii cu mult mai nimicitoare decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pornesc de pe țărm, unde, în mod logic, ar trebui să se afle locuințele, ci de pe munte. Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul, care se află pe partea stângă a pieptului prizonierului și, după ce arătăcu degetul un alt tatuaj confuz care îi înconjura buricul, Miti Matái sugera: — Dacă, așa cum bănuim, aici, in buric, se află insula lui, e de presupus că într-un punct aflat undeva mai la nord se află această insulă cu un vulcan activ, care odată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
depășește cu mult calculele cele mai pesimiste. —Marea, stelele, vântul, norii, păsările, chiar si peștii ne vorbesc neîncetat, îi repetase Miti Matái. Iar munca noastră este să interpretăm corect ceea ce ne transmit. Însă acest limbaj i se părea tot mai confuz cu fiecare zi, în primul rând pentru că cerea o capacitate supraomeneasca de concentrare. Înțelegătoarea Vahíne Tiaré fu cea care îl ajută cel mai mult să depășească acest moment dificil, căci, cu răbdarea ei infinită și cu eternă ei bună dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și drepți. Atunci ce rost ar putea avea existența unui astfel de loc? întreba femeia, care era dintre cei care credeau că totul în această lume trebuie să aibă o explicație supranaturala. Ce rost ar putea avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație a carcasei metalice. La un moment dat se trezi. Lăsă geamul în jos. Mașina staționa. Se aflau într-o pădure, de undeva de aproape venea un miros plăcut de apă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatul, în timp ce ieșeau pe ușile duble, nici eu n-am avut nici o contribuție la comedioara asta. Afară ploua, bătea vântul, era frig, vrăjitoarea Emilia își dăduse toată silința să asigure condiții atmosferice prielnice. Ar fi în dezavantajul dumneavoastră, zâmbi el confuz, să-mi refuzați oferta. Mașina mea e în parcare, la doi pași de aici. Aveți tot dreptul să coborâți din ea ca dintr-un autobuz, când o să ajungeți acasă, fără să mă salutați măcar. Ar fi mult mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dezvoltarea și extinderea competențelor transversale privind interacțiunea și comunicarea cu mediul social și cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilități privind organizarea, conducerea și îmbunătățirea performanței strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul și analiza reflexivă a propriei activități și altele. (Textul este confuz, iar formularea Ține mai mult de o notă de fundamentare, decât de un text de lege. (6 Descrierea competențelor menționate, precum și a modalităților de evaluare și certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizează prin metodologia formării
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele, spre bucuria confuză a celor ce Își propuneau să le folosească și a doua zi, știut fiind faptul că Eroll Flynn ori Clark Gable nu treceau prea des pe acolo. Ca să nu mai vorbim de Greta Garbo, chiar dacă orașul lor nu era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume de străzi, recunoscu Gheretă, confuz. După cum vezi, Îs și nume de pictori, nu numai de străzi. Kutya fasza, cu anunțul tău. Io ziceam, de fapt numa' am vrut, să vă propun să mergem la Revelionul ăsta. Ai făcut un ocol cam mare, observă Horacsek, Îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a reîntâlnirii cu farmacistul În „lumea bună” pe care Zorela o cunoștea doar din povestirile lui. Realitatea Întrecea Însă și În acest caz vorbele. 28. Dormise tun și nu visase mai nimic. Adică nimic memorabil. Doar un vis scurt și confuz pe care Îl uitase. Resimțea din plin absența Iolandei. Începea să creadă că ea nu Îi Înregistrase doar visele, ci i le și provocase, i le stârnise ca pe un foc mocnit cu răsuflarea ei ușoară de alizeu domestic. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar, chiar în timp ce gândeam asta, știam că nu e adevărat. Aici nu era vorba de-o vânătoare. Era mai degrabă modul în care un banc de pești de împrăștie atunci când un scufundător sau un... M-am uitat la Nimeni. Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram prin apropiere, în trecere? Nu mă gândisem deloc la asta. Lăsasem enigma asta neatinsă alături de celelalte - uriașă și tăcută, ca șirul de ciudate capete de piatră din Insula Paștelui - pe când alergam să-mi salvez viața. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcare. Și-n orice caz, ce spunea ea era adevărat -îmi salvase deja o dată viața. — Bine, am zis, dar îți primești banii după ce-l găsim. — De-acord. Am încredere în tine. Ai față de om cinstit. Ce înseamnă asta? — Ești vulnerabil, confuz. Puțin pierdut și inutil, știi tu, îmi aruncă un zâmbet iute și viclean, și ceva se aprinse în mine, ceva îndepărtat, diferit, familiar, străin. O fantomă. O adiere invizibilă de vânt. Pe cât de repede veni, pe-atât de repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îi aruncă afară din tuneluri, repetă el, mai încet, încercând să-și recapete calmul. Am încuviințat, luând degetele de pe taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se uită la mine un moment, apoi își îndreptă atenția la monitor și începu să tasteze. Eu am rămas lângă tastatura unde mă pusese, începând treptat să-mi dau seama că discuția noastră se încheiase; nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era că unul dintre caracterele scrise pe sul era greșit. Pe lângă asta, sulul fusese udat de ploaie și apa trezise la viață caracterul greșit. În decursul multelor luni care urmară, caracterul greșit îmbolnăvi mintea lui Isamu, făcându-l să devină confuz și uituc, și să se comporte într-un fel care-l transformă într-un străin chiar și pentru membrii casei sale. În cele din urmă, Isamu cel tulburat intră pe de-a-ntregul într-o stare de inconștiență. Atunci, un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însă noul scop al cadrelor de control îl reprezintă riscul, specific afacerii, managementului, executivului și mandatarilor. Principalele preocupări ale societății sunt concentrate în jurul ideii de risc50 și includ riscurile privind următoarele aspecte: • conturile publice sunt înșelătoare; • informațiile privind performanța sunt confuze; • informațiile privind reglementarea nu sunt susținute de dovezi solide; • executivul de conducere face estimări în lipsa informațiilor în ceea ce privește caracterul de adecvare al controalelor asupra raportării financiare și a procedurilor de conformare; • baza privind bunurile corporative nu este protejată împotriva pierderii, risipei
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
fi nicicînd mîine. Ioan Es. Pop, Iov. Iova. Iona. Ion sîmbătă, 2 noiembrie, 2002 Va fi o zi mai lungă decît veacul, dacă am început-o că și altădată, ca și alte dăți, la doo de noapte. Și totul arată confuz, cum arată totul după o noapte de nesomn, cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
treia. I-a supraviețuit lui Iordan optsprezece ani și mai bine. "Zic, dă semn de coridă vocea de-a doua, că era nesigur pe el Beethoven al tău. Iordana, tu nu ți-ai imaginat alt viitor pentru că ți-ai perceput confuz trecutul. E un adevăr al memoriei tale că te-a iubit. Dacă te iubea nu-și schimba rolurile, cum trece cineva dintr-o cameră în alta: soțul "Veronicăi Micle" și amantul pianist. "Amantul colivăresei"†††††††††† care ești acuma. Și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ea rămâne dacă domnul Philip se va deplasa sau nu lateral pe alee. Să divorțeze! De ce să aibă ea triplu soț și alții nimic, domnilor? Să i se pună în vedere să divorțeze! Deplasarea laterală rezolvă doar parțial problemele. (Judecătorul, confuz, dă din cap. Își pune căștile.) Judecătorul: Să divorțeze atunci! De ce să nu divorțeze? Să vină doamna Dora, că tot era rândul ei, să ne explice de ce nu divorțează, de ce se expune în continuare acestei dificile situații de trigamie. (Cleopatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu cu el? Doar că pe noi asta nu ne mai afectează. De altfel, nici înainte Philip nu era de felul lui prea gelos. Acum au ieșit coarnele și gata, asta-i tot! ( Se retrage mulțumit de sine.) Judecătorul: (Din ce în ce mai confuz, se uită la ceas) Domnilor, îmi pare rău, dar mai sunt exact opt minute și optzeci și opt de secunde alocate acestui proces. Trebuie hotărât imediat verdictul. Trebuie hotărât cine e vinovatul și ce sancțiune i se va aplica. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întorceau de fiecare dată tot în teritoriul lor, de care erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]