11,501 matches
-
acord cu Al. Cistelecan care, o dată puse întrebările, remarcă malițios: "Scriitorii români nu știu, de fapt, care dintre ei sînt scriitori români-evrei". Lucrul este evident în majoritatea intervențiilor, semnate de scriitori mai mult sau mai puțin celebri. În două intervenții, confuzia e, așa-zicînd, primară: printre românii evrei sînt nominalizați Ș. Cioculescu, C. Țoiu și Bujor Nedelcovici. Nici o notă de subsol nu corectează informația. În alte intervenții, confuzia capătă forme mai subtile, constînd în principal în greutatea de a se pune punctul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
majoritatea intervențiilor, semnate de scriitori mai mult sau mai puțin celebri. În două intervenții, confuzia e, așa-zicînd, primară: printre românii evrei sînt nominalizați Ș. Cioculescu, C. Țoiu și Bujor Nedelcovici. Nici o notă de subsol nu corectează informația. În alte intervenții, confuzia capătă forme mai subtile, constînd în principal în greutatea de a se pune punctul pe i (aceasta fiind pretenția declarată a anchetei). Nimic nu e clar în identificarea particularităților - dacă există - și nici măcar în concluzia că românii evrei au, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
economici" riscă să ne omoare cu zile, prin otrăvirea sistematică a lacurilor și a râurilor, a mai vorbi de Europa e nu doar contraproductiv, ci și indecent. Evident că vechii oameni care, începând cu 1990, au creat o țară a confuziei și a confuzaților, nu vor fi capabili să ne restituie o Românie limpede și dornică să se despartă decisiv de trecut. Cine să facă acest lucru? Tineretul care vede în Vadim un personaj "cool"? Profesorimea pauperizată, mai prost plătită decât
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
s-au dedicat. Ca să nu fiu acuzată de prejudecăți sau partinism, îmi declar singură poziția: am fost convinsă, ani în șir, ca orice formă de rezistență politică prin cultură e în mod fundamental inadecvată, că ea provine dintr-o gravă confuzie de valori, mize, coduri de comunicare și niveluri de discurs. Românul lui Hrabal mă obligă, si ne obligă în mod serios să reflectăm mai atent la această condiție a dizidentului care nu protestează în piață publică, nu împrăștie manifeste, ci
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
fapt a germanilor, s-ar afla abia la început. Dincolo de stîngăciile debutantului într-ale scrisului, Franzos ilustrează însă la modul cel mai eclatant degradarea și trivializarea esteticii clasice în faza epigonică a realismului minor de după jumătatea secolului al XIX-lea. Confuzia dintre superficiala relatare jurnalistică și ceea ce "părinții fondatori" numeau "einfache Nachahmung der Natur", dintre sentințele grăbite și pătimașe și cumpănita sondare a adevărului se revelă din capul locului - meschina răzbunare a tînărului dezamăgit, probabil, de dragostea neîmpărtășită a unei "dame
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
și o ții dreeept înainte până dai dă Berlin!"... După indicația lui, nu se putea ajunge decât într-un cătun, un sălaș de țigani lângă o mlaștină unde drumul se înfunda definitiv. Întâmplarea stârnise vâlvă. Nici un pericol; pentru un uzbec, confuzia, ratarea Berlinului era o treabă obișnuită. Deci, autorul articolului citat mai sus, nepotul lu' nea Costică, moșteni hazul, forța comică a bunicului crâșmar. Reproduc articolul Paradă perversă al procurorului Costel Balcan, folosind cursivele: ...Un grup numeros de țigani, cu steaguri
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
se întâmplă în poezia noastră de azi. Comentariile sale risipite în zeci de periodice reprezintă o exegeza neîntreruptă și de mare anvergură a fenomenului liric de dupa 1989, atât de greu de cuprins într-o conștiința critică, din cauza diversității, imprevizibilității și confuziei de valori prin care se caracterizează. Cea mai bună dovadă o constituie cele două volume cu titlul Poezie română contemporană, publicate de Gheorghe Grigurcu la Editură revistei Convorbiri literare din Iași (care merită felicitări pentru gestul său editorial oportun). Sunt
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. *** Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic extremist de dreapta (atunci de ce soi de dreapta o fi Haider al austriecilor, sau Le Pen, în Franța?), operează și în cazul, subiacent, al unui "istoric" de alcov ideologic C. C., devenit
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
istoric" de alcov ideologic C. C., devenit peste noapte... antonescian. Occidentul, la rîndu-i, a vehiculat recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. *** Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
lui S. Știrbu, în care se spunea: În concluzie, cartea lui S. Știrbu nu e decît opera haotică a unui diletant lipsit de pregătire științifică, de cultură generală și de probitate intelectuală. O asemenea lucrare nu poate decît să creeze confuzie și să sugereze o idee falsă despre știința românească". Cazul nu s-a stins. În următorul număr al revistei Studii acel "lezat" S. Știrbu îi răspundea lui Oțetea ("Recenzia unei pretinse recenzii"). Roller și Știrbu au intervenit și s-au
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
condițiile în care sute de procese de calomnie și insultă gravă, de pildă cele în care este chemat în instanță C.V. Tudor, nu sînt soluționate, Hotărîrea CSJ în cazul Ion Cristoiu apare ca disproporționată și părtinitoare, de natură să creeze confuzie și neîncredere într-o Justiție și așa măcinată de corupție și de interese oculte." Din cîte se știe însă procesele civile ale lui C.V.Tudor merg înainte, iar avocații acestuia se zbat să-l scape tocmai de plata unor daune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
Birkert, problema: perioadele de criză sînt perioade de conviețuire a vechiului cu noul, o conviețuire tensionată, generatoare de, ca să folosim termenul lui Gramsci, macabru. Pînă cînd galaxia Gutenberg va fi uzurpată definitiv de hypertextul internetic, sîntem sortiți să trăim în confuzie și dezorientare. Sentința lui Birkert pare brutală și de aceea riscă să treacă drept pripită, dar argumentele autorului pun pe gînduri. Analizînd modul în care apariția Internetului modifică reflexele noastre de lectură, Birkert demonstrează că, oricît ne-ar entuziasma să
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
autorului, orizontul identității mele. Frankfurt compară luarea unei decizii (making up one's mind în engleză) cu reconcilierea unor parteneri după o ceartă (making up after a quarrel): ambele presupun încheierea unui conflict, ambele instaurează ordinea într-o stare de confuzie și tensiune. În cazul deciziilor, această ordine este una interioară, care semnifică formarea identității de sine. Deciziile, susține Frankfurt, marchează intenția fiecăruia dintre noi de a atinge o stare de armonie interioară (engleză wholeheartedness) și de a deveni, în felul
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
patru ani în urmă, utopica, dar și irezistibila sa construcție. într-un spațiu arid ca acela al Călărașilor, pustiit de spiritul malefic al Combinatului siderurgic, bastard al unor minți irigate cu smoală și alimentate exclusiv de energiile subpămîntene, într-o confuzie demografică împinsă pînă la destructurare prin transplanturile de populație și prin navetismul promiscuu și gregar, scăldat în ura celor cununați cu neantul și împroșcat incontinent cu noroaie otrăvite, el a reușit, în timp record, să se construiască pe sine, publicînd
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul bate miezul nopții, lacul plânge și el, impresionat de povestea tristă a poetului (p. 51). Durerea lui nu are nici o consolare și o
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
Daniel Cristea-Enache In epoci de relativă normalitate istorică și de pioase confuzii amestecând principiile vieții cu ale literaturii, criticii - de la T. Maiorescu la E. Lovinescu - disociază; iar scriitorii adevărați se conformează. Eticul, etnicul și esteticul sunt bine, pedagogic diferențiate, scoase din magma înțelegerii comune și înscrise ca valori în planuri distincte de
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
devenind fenomen mondial, purtându-i pe protagoniști în lumea nouă unde, pe rând, își vor realiza, în cele din urmă, visele. Acesta este, în mare, romanul lui Petre Barbu, o înscenare grotescă a României postcomuniste, marcată de frustrările trecutului, de confuzia și mizeria tranziției, de prostia și alienarea oamenilor trăitori supt vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
Aparatul critic e deficitar, informațiile sunt uneori insuficiente sau chiar absente. Nu știm care sunt argumentele pentru care poeziile nesemnate (p. 132, 133, 134 etc.) sunt atribuite lui Coșbuc. Destule greșeli de corectură afectează lectura. Există riscul de a perpetua confuzii printre scrierile minore ale lui Coșbuc. A pune ordine absolut necesar. Sunt (re)descoperiri care nu schimbă cu nimic nici ierarhia internă a scrierilor lui Coșbuc, nici, cu atât mai puțin, locul poetului în istoria literaturii. Ceea ce nu știrbește câtuși
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor "noii orînduiri" de funestă memorie. Pe plan cultural, se impune conștiinței critice vigilente a lui Ovidiu Pecican stabilirea unui "nou canon", liberalizant sub egida lovinescienelor "revizuiri
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
patru ani, să ies cel puțin ca Ștefan Bănică jr. Te controlează la admitere dacă ai voce și ureche muzicală, dar apoi apare reacția "Eh, le are, n-are sens să mai lucrăm la ele". Mai e la mijloc o confuzie: se crede că actoria e o stare, mă transpun, intru în pielea personajului etc. De fapt, a face un rol e o chestiune de matematică.
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
i-a născut prietenului Haralampy întrebarea: -Mă, dom' ministru' ăsta, nu-i aceeași persoană cu domnu' Cinteză care o făcea pe scorțosu' - pardon - când se războia cu foști miniștri ai sănătății? -Nu, mă, nu!, îl reped. Cum poți face asemenea confuzii? Dar, spuneam: a fost perioada sincerităților televizate, așa că scheciul în "primă televizare" interpretat cu rafinament și tact de Adrian Năstase și Antonie Iorgovan s-a înscris perfect în peisajul telepesedist după precizarea "părintelui Constituției" că el va candida, exclusiv în
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
se opereze o distincție între adevăratele reviste, de prestigiu, de valoare națională și măruntele inițiative personale, locale: erau orașe de provincie cu trei scriitori și patru reviste și toate au primit bani! O asemenea "rezolvare" este desigur păgubitoare fiindcă menține confuzia, instaurează haosul. Pot să apară nu o sută, ci o mie de reviste: e libertate, nimeni nu are dreptul să le oprească. Dar să aplici același tratament unei foi din Bolintin ca și revistei "Familia" sau revistei "Apostrof" nu mai
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
Intervenția lui N. Stănescu, cu tot aplombul ei principial, devine palidă față de aceea care urmează, a lui Dan Zamfirescu, "istoric și critic literar". Mai întâi omul mărturisește starea de extaz în care s-a văzut proiectat, dar și de ușoară confuzie: oare visează că se află în fața lui Ceaușescu sau lucrul chiar se întâmplă? A avut nevoie, pentru a se dezmetici, de ajutorul colegial-contondent al lui Paul Anghel, la care a și apelat: "când mi s-a spus de această întâlnire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
timp al minciunii, crescusem în el, mă hrănisem din osânza lui, îi lăudasem poleiala, crezând că, abia din spatele ei, începea minciuna... Priveam cavalcada imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
dintr-un plan într-altul (aflăm într-un loc că, în psihiatrie, "femeia visurilor" este expresia utilizată pentru a defini un atac de panică), Thomas realizează analize punctuale cît se poate de coerente. De altfel, pentru a spori starea de confuzie pe care o trăiește cititorul, autorul însuși se întreabă flaubertian, la un moment dat, dacă nu cumva Thomas este chiar el. Ipoteză în care am avea un narator perfect lucid care scrie despre un regizor bolnav a cărui minte transfigurează
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]