674 matches
-
convenționale, importanța cuvântului în context ceremonial și mi-am dorit nu o dată să-mi pot articula, verbal sau în scris, mărturia sufletească, dincolo de compasiunea strict gestuală. Numai că nici la moartea scriitorilor cu care am fost în relație de prietenie congeneră (precum Mircea Nedelciu și Radu G. Țeposu) sau profesional-filială (Savin Bratu, Marin Bucur), nici la dispariția unor personalități culturale despre care aș fi vrut să scriu din venerație (de la Marin Preda, Monica Lovinescu și Mariana Marin, la Ștefan Iordache și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la filme, în locul subti trării, scopi rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215 Mi-am întrebat profesorii congeneri de când n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în liniște, din eufoniile eminesciene, familiarizându-i cu melifluența (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoițescu dixit) a diftongilor cuplați cu aliterațiile pe catifeaua
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu bold), cartea alcătuiește, totuși, un singur, mare, poem. Compozițional, vîntureasa de plastic pune în mișcare o dublă repliere. Prima se desfășoară stilistic înspre proza amănuntelor (Marius Chivu fiind, aici, mai apropiat de nuvelistul Radu Cosașu decât de oricare dintre congenerii lui, poeți instinctivi); cea de-a doua, perfect lipsită de ornamentație, asigură, printr-o rafinată artă a decupajului, lirismul. Efectele nu sunt, așadar, ale poeziei înțeleasă ca poezie. De aici și frapantul aer de originalitate. Efectele există, însă ele nu
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
al termenului) se întâlnea cu un stil de viață modern, de tip mittel-european. Astfel, putem explica mai convingător amestecul de experiment postmodern și livresc clasic de cea mai bună factură din scrisul lui Tudor Țopa, ca și faptul că, spre deosebire de congenerii săi occidentali, postmodernismul său nu a fost lipsit de o perspectivă etică asupra literaturii. Urmașul preoților și luptătorilor pentru Unire, obligați de o istorie crudă să își abandoneze locurile natale, nu putea face numai experimente prozastice gratuite, ignorând încărcătura etică
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
speculat în criza unei căsnicii, dă satisfacția unei minime diversități a operei epice. Orizontul ei este, fără îndoială, mult prea îngust. De șansa unei revalorizări favorabile nu se poate vorbi. Dar Ury Benador rămâne un prozator interesant în peisaj, alături de congenerii săi evrei I. Peltz sau Ion Călugăru, compunând detalii ale experiențelor narative, demne de atenția istoriei literare oneste. O primă tentativă de sistematizare a scrierilor sale într-o restituire documentară, îngrijită de autorul însuși, a eșuat înainte de 1989, o proiectată
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
un „talent primitiv și necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunge să nutrească comentarii subtile care încearcă a-i scoate în relief rafinamentul, complexitățile cu bătaie livrescă, mai nou „dedesubturile” abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Căci altfel riști să încerci să sapi pământul cu o ți-teră străveche sau să cânți pe clapele unui instrument de tortură. Mi-a fost drag Gellu Naum, deși nu l-am înțeles niciodată. Nu l-am frecventat nici când mulți congeneri ai mei făceau pelerinaje la Comana, din care se-ntorceau transfigurați. Ne-am intersectat de câteva ori: într-un aeroport, într-o casă de oaspeți de pe malul golfului Biscaya, într-o sală de conferințe de la Paris. Niciodată n-am avut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca Germania după ultimul război pierdut. Dar umanitatea omului este eternă, ea nu a dispărut în 1945 și nu va dispărea în 1998. Nu foamea și mizeria au fost adevărata imagine a Germaniei în anii reconstrucției, ci Heinrich Boli și congenerii săi. Adevărata imagine a României de azi n-o vei găsi în infractori, în copiii străzii și în dinii vagabonzi (vai, atât de reali!), ci în scriitorii care-ți vor vorbi la Leipzig. Eu sânt imaginea României de azi. Cât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
occidentale, nu sunt programatic iconoclaști, doar severi, nu ajung la sarcasmele din Politice-le lui H.-R. Patapievici, dar durerea afectează același organ care secretează luciditate. Nu se entuziasmează față de gloriile zilei, se distanțează critic de mizerabilismul la modă printre congeneri, nu-și precupețesc săgețile față de fauna seminariilor, „trainingurilor“, lansărilor cu ștaif, „europenizării“ noastre, caragialiană în veacul vecilor, amin! Îi afectează și infectează mizeria fizică și morală înconjurătoare, violența și prostia sau violența prostiei, mitocănia parvenitului și indolența funcționarului, se sufocă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ziarele și revistele din Cernăuți și Chișinău. Împreună cu Ilie T. Zegrea, Ștefan Hostiuc, Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu, Ilie Tomiuc am format un grup literar foarte activ, radical, ce avea ca obiectiv modernizarea obligatorie a discursului poetic, sincronizarea expresă cu poezia congenerilor noștri din România etc. Abia în acea perioadă de efervescență creatoare, cred, (i)luminat și fortificat de mari și adevărate energii livrești, am putut conștientiza că am ce spune lumii prin scris, că poezia îmi este dată pentru totdeauna, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
startul generației tale? Debutul (de) mai târziu e o șansă să te situezi mai lesne (înțelept) pe turnantă, sau e un efort suplimentar, o alergare de unul singur, sufocantă deseori, spre un orizont pe care se profilează contururile multora dintre congeneri? Volumul "Orașul de gips" stătea în sertar de prin 1984 așteptând să fie luat în seamă. Prima tentativă de a-l publica a fost în 1990, dar cum vremurile erau tulburi, iar cititorii de poezie se transformaseră brusc în cititori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Transnistria, unde se ajunge foarte greu. S-a adâncit în studiul religiei. Sper ca acest lucru să-i folosească în poezie, fiindcă e dotat cu har. Nu se mai numește Baștovoi, ci Savatie. Citind în paralel Sfintele Scripturi și cărțile congenerilor noștri, părintele Savatie nu avea cum să nu rămână șocat de incoerența și lipsa de mesaj a multora dintre ele. Dacă Sfintele Scripturi sunt limpezi și profunde, fiindcă în ele se ascunde un adevăr izvorât dintr-o confruntare a omului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai conturat-o în cărți de interviuri, în texte teoretice, în provocarea unei întâlniri naționale la Pitești...! Cât de atașat ești de această generație? O resimți ca pe o direcție literară majoră, sau ca pe o cale afectivă, relaționând cu "congenerii"...? Ce înseamnă generația 80 în istoria literaturii române? E bine că ai pus înverșunat în ghilimele. Nu sunt atât de înverșunat cât să-mi pierd uzul rațiunii. Generația '80 are, totuși, rolul ei cu adevărat important în istoria literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putea să fi făcut pe vreun cititor să se Întrebe ce maphie amărâtă era asta dacă nu avea alte modalități de a câștiga bani cu efort mult mai mic și cu profituri mai grase. Avea, și variate, ca oricare dintre congenerele sale răspândite prin toate colțurile lumii, Însă, extrem de abilă În echilibre și potențări reciproce ale tacticilor și ale strategiilor, maphia locală nu se limita să parieze În mod prozaic pe profitul imediat, obiectivele sale erau mult mai vaste, vizau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
are obiceiul să-și petreacă dimineața Într-unul dintre parcurile orașului În compania câinelui și cu una sau două cărți. Animalul nu se Îndepărtează niciodată prea mult, chiar atunci când instinctul Îl face să umble din pom În pom adulmecând pișaturile congenerilor. Ridică piciorul din când În când, dar se oprește aici În ceea ce privește satisfacerea necesităților sale excretorii. Pe cealaltă, ca să spunem așa complementară, o rezolvă În mod disciplinat În curtea casei unde locuiește, de aceea violoncelistul nu trebuie să umble În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lungul întregilor lor vieți nu era de-ajuns ca să egaleze, de exemplu, oricare dintre anii de glorie literară ai lui Mircea din perioada adolescenței. Iar toate aceste lucruri incredibile generau, evident, frustrări imense în rândul cohortei de alți scriitori și congeneri de-ai săi. Printre altele, omul scăpase cu viață din nu mai puțin de opt tentative de asasinat puse la cale, după cum se bănuia, de către unii dintre colegii săi. În momentul când începe povestirea noastră, Mircea avea cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de identitate cu expresionismul și bizantinismul „tradiționaliștilor” congeneri de la Gîndirea, fapt confirmat și de o „scrisoare” a lui Aderca adresată lui Ion Vinea (cf. „O zi la Brașov“, în nr. 3, 1923), în care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu tradiționaliștii ortodoxiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sartoris, Albert Gleizes, Georges Linze ș.a.), comentarii sporadice despre „teatrul nou” de Sandu Eliad, proze ludice de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în volumul aflat în pregătire). Barbu Brezianu prezintă o importantă expoziție de artă armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par sa tournure spirituelle. În fapt, Lucian Boz a fost primul critic autohton care a văzut în Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sentimental de Perpessicius (Em. Ungher), Amantul doamnei Chatterly de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu, H. Stamatu, Al. Robot, Emil Botta, Dan Botta, Barbu Brezianu, fostul „unist” Virgil Gheorghiu, Corneliu Temensky, Em. Ungher). Sumarul Cărții cu poeți oferă o imagine panoramică asupra tendințelor liricii moderne interbelice, de un eclectism extrem: T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pur și simplu acele relații de bunăvoință afabilă, între oameni care se respectă sau ar trebui să se respecte, în virtutea faptului că fac parte din aceeași breaslă. La distanță de alte câteva mese, un alt cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice, el oarecum mai speriat, mai reticent. Simțea că nu-i primit, că nu putea să se acomodeze atmosferei oarecum tăioase, corozive dintre noi. Umbla mereu cu o sacoșă de plastic în care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și sinuoasă, dificilă și riscantă, marcată deja - și nu era printre ultimii care ajungeau acolo - de leșurile a trei masculi bătrîni, care Îl precedaseră În lunga-i călătorie. VÎrsta Îi făcuse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respondent“, „un singur abonat al ziarului Universul, din cei chestionați“. — Felicitările mele, domnule coleg, e foarte bine, vă puteți socoti angajat, spuse apoi primul redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul George Lahovary. Bărbatul avu un frison. Procopiu îl interpretă în felul lui: — Să mori străpuns de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un animal încă viu, care, cu o singură lovitură de coadă, ar azvârli în sus ambarcațiunea, dar nici nu-și putea permite luxul să-l lase acolo mort, prea mul timp. Congenerii lui sau bancurile de pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]