1,097 matches
-
expresiei, care stabilește o permutare circulară între trei termeni: manifestarea, expresia (ca fapt care poate fi perceput) individul (care produce și/sau trăiește această manifestare) cadrul cultural și social în care expresia capătă sens. Premisele de la care se pleacă în conjugarea în pereche sunt: * individul nu există în afara manifestărilor care îl exprimă. * orice individ se raportează la un context cultural. Fenomenul cultural poate fi înțeles doar traversând mișcarea circulară în care se conjugă o manifestare concretă (expresia), o societate (exteriorizată sub
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
medii se înfruntă, avem impresia că nu sîntem implicați în nici unul. Primul plan este ocupat de stranietatea situației, care absoarbe gîndirea individuală. Acest eveniment se interpune, ca un ecran, între gîndirea individuală și modurile de gîndire socială din a căror conjugare a rezultat. El nu poate fi înțeles de nici un membru al acestor medii, în afară de mine. În acest sens, în momentul în care se produce deja, îmi aparține și voi fi tentat să-i găsesc explicația doar în mine însumi. Aș
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
infinitate de enunțări, ceea ce nu se întâmplă și în cazul lui "eu" sau "tu". 1.6. Deicticele de persoană În gramatica tradițională, eu și tu sunt "pronume personale", asociate cu el. Această apropiere este facilitată de mecanismele de învățare a conjugărilor, care declină cele "trei persoane", eu-tu-el-noi-voi-ei. De fapt, după cum s-a văzut deja, trebuie să facem diferența între cuplul eu-tu, deictice și adevărate "persoane" de dialog, și pronumele el, adevărat pro-nume, pe care Benveniste preferă să-l situeze în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
morfologia verbală, fie că este vorba despre prezent, trecut sau viitor. Astfel, L-am văzut ieri conține nu doar unul, ci două deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele cel mai adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enfant de choeur, ediție definitivă, Gallimard, 1988, pp. 24-25.) Capitolul 2 PLANURILE ENUNȚĂRII: "DISCURSUL" ȘI "POVESTIREA" În capitolul precedent am introdus diferența dintre "persoană" și "non-persoană". Însă am considerat implicit că "persoanele" și "non-persoana" erau folosite indiferent de palierele (= "timpurile") conjugării verbelor. Aceasta este, de altfel, prezumția de la care pornește gramatica școlară: eu dormii, tu dormiși, el dormi... sunt raportate în mod normal la eu am dormit, tu ai dormit, el a dormit... Dacă adăugăm că, în această gramatică, paradigmele de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
verbelor. Aceasta este, de altfel, prezumția de la care pornește gramatica școlară: eu dormii, tu dormiși, el dormi... sunt raportate în mod normal la eu am dormit, tu ai dormit, el a dormit... Dacă adăugăm că, în această gramatică, paradigmele de conjugare au toate o valoare temporală (sunt repartizate între prezent, trecut și viitor), rezultă că indicativul apare în concepția tradițională ca un sistem compact și omogen. Meritul de a fi arătat că această perspectivă era nepotrivită și că, pentru analiza indicativului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
proces diferite. Să comparăm astfel el ia viața ca atare (non-concluziv) cu el ia o carte (concluziv) sau el adună lemne (iterativ) și cu el își adună batista (non-iterativ). Opoziția dintre realizat și irealizat ține de aspect. Ea caracterizează ansamblul conjugărilor, stabilind raporturi între forme "simple" (a mânca, eu mănânc etc), și "compuse" (a fi mâncat, eu am mâncat etc). Se vorbește de aspect irealizat atunci când procesul are loc în momentul indicat de enunțare și de aspect realizat atunci când procesul este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
păr aspru, uscat în hipotiroidie; sistem osos: cu turnover accelerat, ducând la osteoporoză și hipercalcemie în hipertiroidie, cu încetinirea osificării și hipercondensare diafizară în hipotiroidie; Degradarea (catabolismul) hormonilor tiroidieni iodați are loc în ficat, rinichi și multe alte organe prin: conjugare: în ficat, T3 și T4 sunt conjugați cu acid glicuronic sau sulfuric, intrând în ciclul entero-hepatic. T3 se reabsoarbe 100%, iar T4 doar 50%; deiodare: circa 3/4 din T4 se transformă în T3 și rT3 prin deiodază (două tipuri
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă vreun mit. Prin epifaniile și ocultările sale, Dionysos revelă misterul, sacralitatea, conjugarea dintre viață și moarte. Revelație de natură religioasă, deoarece ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci aceste apariții și dispariții nu sunt întotdeauna în relație cu anotimpurile. Dionysos se arată în timpul iernii, și dispare la același festival de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bilirubină este formată zilnic. Această bilirubină este liberă, neconjugată și este numită indirectă. Bl indirectă nu este solubilă, nu este eliminată prin urină și este transportată în plasmă legată de albumină. Ficatul are trei roluri fundamentale în metabolismul bilirubinei: preluarea, conjugarea și excreția. Bilirubina neconjugată este prezentată la polul vascular al hepatocitului, unde este disociată de albumină, apoi este conjugată la nivelul reticulului citoplasmatic și transformată în glucuronat de bilirubină sub acțiunea unei enzime - glucuroniltransferaza. Bilirubina conjugată, care este solubilă în
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
TGO mai mare de 12, reticulocitoză mai mare de 2%, frecvent splenomegalie, biopsia hepatică normală (eventual depozite de hemosiderină), creșterea eritropoezei medulare. Fosfataza alcalină și transaminazele sunt normale. Creșterea Bl indirecte este observată și în icterele hepatice datorate defectului de conjugare a Bl (Gilbert, Crigler-Najar). Icterul hepatic poate fi premicrosomal, microsomal sau postmicrosomal. Icterul premicrosomal, determinat de un deficit de preluare a Bl la polul vascular al hepatocitului datorită acizilor biliari, medicamentelor, postului prelungit, sepsis-ului, toxemiei, îmbracă un tablou asemănător cu
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
poate fi premicrosomal, microsomal sau postmicrosomal. Icterul premicrosomal, determinat de un deficit de preluare a Bl la polul vascular al hepatocitului datorită acizilor biliari, medicamentelor, postului prelungit, sepsis-ului, toxemiei, îmbracă un tablou asemănător cu cel prehepatic. Icterul prin deficit de conjugare (microsomal) poate fi dobândit (medicamente, hormoni, hipotiroidie etc.) sau congenital. Seamănă cu cel prehepatic, cu creșterea Bl indirecte, dar lipsește bilirubinuria. Icterul prin deficit de excreție a Bl este postmicrosomal și se datorează unei regurgitări a Bl conjugate. Asociază creșterea
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
au niveluri crescute evident ale Bl în primele 5 zile de viață. Icterul fiziologic al nounăscutului se datorează unei producții crescute de Bl cu metabolizare scăzută datorită hepatocitului imatur. SINDROAME ICTERICE EREDITARE Sunt trei sindroame ereditare caracterizate prin deficit de conjugare a bilirubinei: CriglerNajar I, II și Gilbert. - SINDROMUL CRIGLER-NAJAR TIP I este o boală ereditară cu transmitere autosomal recesivă, caracterizată prin hiperbilirubinemie indirectă și absența aproape totală a activității celor două enzime ale glucuroniltransferazei plasmatice. Debutul este în primele zile
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
majoritatea decedează până în 15 luni. Mai puțin de 100 de bolnavi au atins vârsta pubertății. SINDROMUL ICTERIC TRATAMENT În primele luni de viață se recomandă fototerapia intensă (acționează transformând Bl în fotoizomeri solubili care pot fi eliminați în bilă fără conjugare) 12 ore/zi, care își pierde însă pe parcurs din eficiență. Fenobarbitalul reduce doar vag Bl. Alte posibilități de tratament constau în separarea plasmei, „exchange blood transfusion”, carbonat de calciu, fosfat de calciu, agar, zinc, colestiramina. Singurul tratament care asigură
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ziua a 3-a de la naștere. În apariția sa sunt implicați mai mulți factori, printre care policitemia, scăderea duratei de viață a eritrocitelor prin scăderea deformabilității lor, ca urmare a glicozilării membranelor eritrocitare. Un rol important îl are și alterarea conjugării hepatice a bilirubinei, datorită incapacității ficatului nematurizat de a produce glucuronil-transferază. Tratamentul constă din hidratare și expunere la ultraviolete. Policitemia: este o complicație frecvent întâlnită la nou-născuții mamelor diabetice, hemoglobina putând depăși 20 g/dl, iar hematocritul 65%. Dacă nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene, feminine, teatrale. Printre aceste multiple dimensionări ale personajului analizat în lucrare am voit să punem unele accente pe modalitățile prin care Pariziana se particularizează și intră în Panteonul personajelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
critică presupunea identificarea și aprecierea calităților estetice ale operelor prin activarea judecății de gust, în secolul al XXI-lea atitudinea și poziția critică se aplică conținutului operelor abordate prin intermediul judecății interpretative. Astfel, de pildă, căutarea "sensului" înlocuiește aprecierea "frumosului". Această conjugare a polului evaluativ cu cel hermeneutic în actul critic ridică problema raportului dintre estetică și critica de artă. Depășirea interesului pentru estetică, respectiv a limitării aprecierii artei doar în funcție de situația experienței estetice, se realizează prin apelarea și punerea la lucru
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
consoană sonoră, consoană sonoră vocală; * păstrarea prefixelor desși răsînaintea consoanei z: deszăpezi, răszice; * pronunțarea și scrierea cu ie-: la începutul/ în interiorul cuvintelor din fondul vechi: ied, iepure, ieri, ieșire, ieftin, iezer, trebuie, voie, baie, femeie; în formele verbelor neologice de conjugarea a IV-a (cu -i final la infinitiv) constituie, deraiez, atribuie; în neologismele care păstrează -iedin etimon proiect, ierarhie; * pronunțarea și scrierea cu eîn cuvinte precum ecou, efemer, ecran, educație, elan, epocă, elegie, coexistență, poem etc.; * scrierea cu m înainte de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care motivează: * scrierea cu o(prin raportare la tradiție și la originea latină a cuvintelor respective) și pronunțarea cu uinițial semivocalic: oameni, oaie, oaste etc.; * scrierea cu eși pronunțarea ie(cu iinițial semivocalic), în flexiunea pronumelui personal propriu-zis și în conjugarea verbului a fi: eu, el, ei, ele, ești, este, e, eram, erați, erau etc.; * scrierea ea și pronunțarea ia în cazul formei pronominale de persoana a III-a, feminin, singular; * scrierea aglutinată a articolului hotărât enclitic -l și pronunțarea lui
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și pronunțarea cu -iaa formelor pronominale/ adjectivale pronominale de masculin plural: aceia, aceiași; * scrierea cu -oași pronunțarea -uaatunci când -oaalternează cu -o-: cuvioasă/ cuvios; * scrierea și pronunțarea -uaatunci când -uaalternează cu -uă-: roua/ rouă, ziua/ ziuă, a noua/ nouă etc.; * conjugarea verbelor a crea și a agrea (Hristea, 1984, p. 194), a bloca și a diftonga (Iordan & Robu, 1978, p. 208), a procea, a recrea, a suplea (DOOM, 2005, p. XCVII) etc. după modelul verbului a lucra: creează/ agreează/ blochează/ diftonghează
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvintelor compuse ale căror componente își păstrează individualitatea morfologică și semantică: bună-credință (bunei-credințe), bună-cuviință (bunei-cuviințe) etc. vs. scrierea cuvintelor compuse ale căror componente și-au pierdut individualitatea: bunăvoință/ bunăvoinței, bunăstare (bunăstării) etc.; * scrierea și pronunțarea fără alternanța o oa în conjugare a unor verbe intrate recent în limbă: invoc invocă, nu *invoacă; * scrierea și pronunțarea cu sau fără alternanța o oa în flexiunea unor adjective: analog analoagă/ analogă, omolog omoloagă/ omologă, echivoc echivocă; * conjugarea unor verbe cu acceptarea anumitor variante libere
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și pronunțarea fără alternanța o oa în conjugare a unor verbe intrate recent în limbă: invoc invocă, nu *invoacă; * scrierea și pronunțarea cu sau fără alternanța o oa în flexiunea unor adjective: analog analoagă/ analogă, omolog omoloagă/ omologă, echivoc echivocă; * conjugarea unor verbe cu acceptarea anumitor variante libere pentru indicativ prezent: anticipează / anticipă, reanimă / reanimează, biruiește / biruie, cheltuiește / cheltuie, mântuiește / mântuie; * diferențierea imperativului afirmativ de cel negativ al verbelor: du!/ nu duce!, zi!/ nu zice!, fă!/ nu face!, fii!/ nu fi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
formă/ structură: verbe sintetice (a împlini, a vrea, a iubi etc.) vs. verbe perifrastice/ locuțiuni verbale (a o pune de mămăligă, a face pe niznaiul, a-și lua picioarele la spinare etc.); în cadrul clasei verbelor sintetice, se diferențiază verbe de conjugarea I (terminate în -a: a spera, a comunica etc.) vs. verbe de conjugarea a II-a (terminate în -ea: a vrea, a avea, a părea, a durea etc.) vs. verbe de conjugarea a III-a (terminate în -e: a prinde
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
perifrastice/ locuțiuni verbale (a o pune de mămăligă, a face pe niznaiul, a-și lua picioarele la spinare etc.); în cadrul clasei verbelor sintetice, se diferențiază verbe de conjugarea I (terminate în -a: a spera, a comunica etc.) vs. verbe de conjugarea a II-a (terminate în -ea: a vrea, a avea, a părea, a durea etc.) vs. verbe de conjugarea a III-a (terminate în -e: a prinde, a ajunge etc.) vs. verbe de conjugarea a IV-a (terminate în -i
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în cadrul clasei verbelor sintetice, se diferențiază verbe de conjugarea I (terminate în -a: a spera, a comunica etc.) vs. verbe de conjugarea a II-a (terminate în -ea: a vrea, a avea, a părea, a durea etc.) vs. verbe de conjugarea a III-a (terminate în -e: a prinde, a ajunge etc.) vs. verbe de conjugarea a IV-a (terminate în -i/ -î: a iubi, a coborî etc.) * capacitatea de a forma singure predicatul propoziției/ predicativitate: verbe predicative (verbe care au
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]