1,707 matches
-
tineretului, întreprinsă de agenții de influență sovietici. În această operațiune de control a societății occidentale, elanul, disponibilitatea și lipsa de experiență a tinerilor îi făceau vulnerabili în mod special, la temele propagandei comuniste, purtătoare, mai mult decât oricare alta, de consemne aparent generoase și angajante. Cu ocazia turnuni către linia antifascista din 1935, oficializata la Congresul al VII-lea al Internaționalei Comuniste (Komintern), practica infiltrării organizațiilor de tineret a fost împinsă la extrem. Fidelă noțiunii, care preconiza crearea unor organizații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fără urmă. Când mi-a venit rândul, am plecat neînsoțit, gândind că un om este mai puțin vizibil decât trei, cum se obișnuia. Totul decurge normal, dar din neatenție depășesc sectorul companiei mele. În sectorul vecin, ceva mai expus, exista consemnul ca în tot ce mișcă pe plajă de la o anumită oră să se tragă direct, fără somație! Trec prin fața unei cazemate. Trăgătorul puștii mitraliere probabil ațipise și nu m-a observat și merg mai departe. Aici un foc de armă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
după posibili inamici. Stăteai acolo și te apuca moțăiala trei ore. Sunt cele mai lungi ore pe care le trăiește cineva într-un serviciu militar. Împarți timpul pe jumătăți de ore, ai mereu tentația să te uiți la ceas. Aveam consemnul ca la jumătate de oră să fluierăm o dată, iar la fix, de două ori. Când auzeam un fluierat venind dinspre camarazi, era mare lucru. M. M.: Eii, acum s-au mai schimbat un pic regulile, și-au zis: "Poate să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mână, că nu se găsea la liber. Noi aveam sursele noastre. Și țin minte că împreună cu încă trei camarazi ne-am dus la ultimul pat, în fundul dormitorului, și-am desfăcut două sticle. Era bere la litru, în sticle verzi. Și consemnul era următorul: când bătea cineva în ușă (că era obligatoriu ca, atunci când intrai într-o încăpere, să bați la ușă, și numai dacă ți se spunea "intră!", intrai), ne uitam pe sub ușă să vedem dacă este bocanc sau cizmă. Dacă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Întocmai, că mi-a zis Vasile că a cerut ajutoare. Parte din acești aviatori au apărut la Hotel Ambasador mai pe urmă. S. B.: Noi am stat atunci, în seara de 22 decembrie, în locașul de tragere și a fost consemnul ca, în momentul în care se trage la biuta de la SRC, atunci deschidem foc. Acesta a fost consemnul. La biută era locotenent-major Iancu, cel de la Plutonul de transmisiuni, care a spus: "Comanda e la mine, pe tot flancul acesta!". Locotenent-major
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Ambasador mai pe urmă. S. B.: Noi am stat atunci, în seara de 22 decembrie, în locașul de tragere și a fost consemnul ca, în momentul în care se trage la biuta de la SRC, atunci deschidem foc. Acesta a fost consemnul. La biută era locotenent-major Iancu, cel de la Plutonul de transmisiuni, care a spus: "Comanda e la mine, pe tot flancul acesta!". Locotenent-major Panait Roland mi se pare că era chiar atunci ofițer de serviciu și i-a spus: "Iancule, vezi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a schimbat ora de întoarcere acasă. Bineînțeles că omul din Securitate avea programul dat peste cap, că era afectat și el de mersul evenimentelor. Fiind în preajma Crăciunului, am fost invitați de oameni să mâncăm din cozonaci etc. dar noi aveam consemnul să nu gustăm nimic, de teamă ca nu cumva ceva să fie otrăvit. Și noi eram cu foamea în gât! Când vedeam feliile alea de cozonac... M. M.: Noi n-am mâncat nimic câteva zile! Dar mi-ați amintit de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
totodată că nu știe unde sunt dosarele , poate în fișet, poate în seif... ale căror chei le avea tot "amicul". Am luat adresa acestuia de la ofițerul de serviciu la telefon nu răspundea și am trimis o mașină după el, cu consemnul "să mi-l aducă viu sau mort, dar cu cheile la el". Între timp, am luat legătura cu cei de la atelierul de lăcătușerie al ministerului, solicitându-le, pentru orice eventualitate, să se pregătească pentru spargerea unei broaște de ușă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-l onorau. În săptămâna premierei, președintele, reîntors cu bine din Africa, dorește să-mi vorbească la telefon: „Pot să vin și eu la premieră?“. Mă asigură că nu vrea să creeze mare agitație, așa că va veni singur și discret! Respectând consemnul discreției, i-am transmis dorința președintelui doar directoarei, care, ciudat, nu părea surprinsă. În dimineața premierei, În sală mărșăluia o armată deloc discretă de tipi În uniformă, cu câini-lupi dresați. Mi-am amintit că și la Londra, când au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tovarășul secretar UTM pe facultate (așa cum ar fi trebuit să-i spun la ședința din sala „Dinamo”). S-au recitat versuri - Corina, cuceritoare, a ales un pasaj din Cântarea cântărilor -, s-au servit dulciuri, s-a discutat, s-a glumit. Consemnul de a se realiza, chiar și în chip artificial, o atmosferă de reconciliere: nimeni nu avea nimic de împărțit cu nimeni, fusese, pe cât posibil, respectat. Dincolo de paravanul acestei „colegialități” fictive, demersurile pentru pedepsirea mea și a altora se desfășurau normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
curte - eu unul cel puțin așa apucasem). În legătură cu ușa cu pricina am fost în litigiu, mai întâi cu cumnatul meu, apoi cu cei doi fii ai săi, nepoții Dudu și Dani, care, din când în când, făcându-se că uită consemnul (sau chiar uitându-l: erau în stare!) o deschideau energic, folosind stilul smuls, deși eu doream ca ea să rămână tot timpul „blocată”. Până la urmă mi-am impus punctul de vedere. Nu în chip absolut, din păcate. Căci nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
părinților și-am pornit peste Carpați La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar iar mie dă-mi să trag o țigară. Odată cu vacanțele școlarilor, vacanțele de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ai mei. Or fi ajuns în Banat? Cum? Eram totuși convins că banii pe care îi avea din vânzarea orezului îi puteau asigura protecția. Sau dimpotrivă! Convins de Nicu Radu că nu voi avea neplăceri la părăsirea comunei, eram sub consemn, am luat trenul din Galați și după ce am trecut prin mai multe mitralieri am ajuns la Lugoj, apoi la Făget și pe jos la școala din Bichigi. La școală, nimeni. Notarul, Mircea Ciorogaru mi-a spus că dintre refugiați au
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
făcute din rucsacuri și bocanci. Locotenentul, în fața privirii interogative și a încremenirii caporalului, îi răspunse cu o recomandare paternă să fie mai prudent pentru a nu risca închisoarea. «Altă dată - povestea don Calabria - , m-am impus cu hotărâre ca să aplic consemnul unui soldat care a rostit o înjurătură. Dar, mai apoi, regândind cu calm, m-am întrebat: „Oare voi reuși ceea ce îmi stă mie la suflet? Adică, voi reuși să-l fac să nu mai înjure?“. Și așa, am crezut că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
voi reuși ceea ce îmi stă mie la suflet? Adică, voi reuși să-l fac să nu mai înjure?“. Și așa, am crezut că-i mai bine să-i cer numai să se abțină de la a mai înjura, ridicându-i și consemnul. Mi s-a părut mult mai sincer atunci când mi-a promis că va renunța la acel viciu, devenindu-mi mai apoi și prieten». Vechiul și înțeleptul proverb al lingurii de miere și al butoiului cu oțet a funcționat iarăși. Timpul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La moartea lui Don Calabria, pe 4 decembrie 1954, Congregația nu era foarte extinsă, prezența ei fiind limitată la câteva orașe din Italia: Verona și împrejurimi (S. Giacomo din Vago, Negrar, Roncà), Costozza (Vicenza), Maguzzano (Brescia), Milano, Ferrara și Roma. Consemnul fondatorului era clar: «Căutați-i pe cei mai săraci, sufletele cele mai abandonate». Intenția sa nu era în determinantă de tipul asistenței sociale: don Calabria voia să trezească lumea dintr-un materialism difuz, arătând prin fapte că Dumnezeu există, că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
poate realiza prin intermediul mai multor strategii (Dussaix și Grosbras, 1996), fiecare avînd avantaje și limite specifice: -Față în față - cercetătorul sau operatorul de anchetă pune întrebările, iar subiectul răspunde. Această modalitate de administrare prezintă avantajul c. impune respectarea strictă a consemnului/instrucțiunilor de completare, iar subiectul poate cere lămuriri suplimentare. -Prin telefon - avantajele constau în faptul că se pot alcătui cu ușurință eșantioane aleatorii, ceea ce în cazul procedurii de administrare față în față este mai dificil, costurile cercetării sînt mai reduse
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
în planificarea anchetei și presupune inclusiv contactarea și convocarea acestora în vederea realizării interviului. -Realizarea ghidului de interviu constituie punctul cel mai important al planificării interviului și presupune stabilirea datelor personale de interes care trebuie înregistrate pentru fiecare subiect, elaborarea unui consemn și elaborarea întrebărilor ce vor fi adresate în cadrul interviului. După cum am menționat într-un paragraf anterior, tipul de întrebări utilizate depinde de tipul de interviu, ales la rîndul său în funcție de tema și scopul cercetării. În cazul interviului nestructurat, nu este
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
II-a. Încerc să mă situez contra curentului. Pregătirea subterană a devenit un fenomen de proporții. Sînt licee („Bacovia” e unul dintre ele) unde ea e obligatorie. Toată lumea știe de asta, dar cei mai mulți (mă refer la părinți) tac ca sub consemn. Doparea naște iluzia de supradotare. *Dintre defectele personale, cel pe care îl simt ca mai neplăcut e lipsa de răbdare în inițiere, în toate domeniile. Mizînd pe intuiție, sigur de numărul și varietatea cunoștințelor, am ocolit drumurile aride ale muncii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
astăzi, să le găsim și să le dăm luminii tiparului. Mai apare o întrebare. Aceste note au fost scrise în Germania, așa cum chiar Nicolae Petrașcu ne spune, și la plecarea spre țară din 1940, rămăseseră la D-nul Ponta, cu consemnul de a fi trimise în țară, dacă va muri în încercarea prin care urma să treacă. Când a venit parașutat în 1945, în țară, să le fi luat cu el? Să le fi trimis prin cineva? Nu știm și nici
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
drumul până la Viena cu foarte multă duioșie, trecerea trenului prin locuri cunoscute până când o noapte cernită s-a lăsat și odată cu ea, somnul cel odihnitor. În Viena a doua zi dimineață, împreună cu Smultea pe care îl întâlnește în gară, conform consemnului telefonic din Berlin, merge la familia Cernea. Acesta era un român ardelean care participase cu trupele române la înfrângerea revoluționarului comunist Bela Kun și rămăsese pe obraz cu o serie de cicatrice ca urmare a rănilor căpătate. El era trup
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de virtute. în aceste clipe de zămislire nouă, să fie spus clar și hotărât, spre a imprima caracterele noului sistem născând: lumină din lumină! Articolul de fond este scris de Corneliu Georgescu sub un pseudonim B.V. Gogu, pentru a respecta consemnul discreției. Are titlul: „A cincisprezecea aniversare a întemeierii Legiunii” și se fundamentează pe un șir întreg de citate din gândirea Căpitanului. Evocă cu multă duioșie și chiar patetism figurile de legendă ale generalului Macridescu, Hristache Solomon, care s-au stins
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bună de teama comuniștilor ca legionarii să nu pornească masele. Dar nici comuniștii nu știau că de fapt și legionarii aveau nevoie de un moment de reculegere, după jertfele din timpul războiului, când Siguranța română îi trimetea pe front cu consemnul secret să nu se mai întoarcă, cu jertfele dintre cei parașutați sau infiltrați în spatele frontului de vest și cu „zestrea” antonesciană din închisori, făcută cadou comuniștilor de către partidele istorice. Și totuși legionarii, cu buna lor credință față de neam și țară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Timișoara clama în numele morților Revolției”, RUȘINE ! Voi savurați cupiditatea momentului cu ovații nemeritate . Revenim la amănunte din cartea “Iași 14 decenbrie ’89 începutul revoluției române ? Pag. 290 - “... Planul de acțiune era relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase) . Două enormități iraționale, ridicole , de prost gust, întâlnite în practici ilariante la spitalul de nebuni Socola . (N.n). “Membrii organizației trebuiau să sprijine discursurile cu lozinci : jos comunismul, jos dictatura, vrem democrație. Ștefan Prutianu a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
să semnaleze impostura ori să tempereze supraevaluările). A polemizat, destul de frecvent (cu preopinenți atât de diferiți ca Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Răzvan Voncu), dar a făcut-o în chip convingător, iar nu din „obligație” ori din „consemn” de grup. Poziția lui privind diferite chestiuni (culturale) controversate e mai degrabă „centristă”, iritându-i deopotrivă pe reprezentanții tuturor „extremelor” spectrului de opinii. Simptomatică a fost, de pildă, poziția lui în „cazul Eminescu”, declanșat de inițiativa violent-demitizatoare a unor colaboratori
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]