775 matches
-
toate fiind componente ale calității democratice). Se evidențiază astfel patru probleme. Prima: anumite măsuri par tautologice și false. Dacă susținerea populară a guvernului e un indicator al calității, democrațiile care nu sunt caracterizate de coaliții ample (o caracteristică a modelului consensual) ar trebui să se dovedească a fi democrații de o calitate superioară. Gradul de susținere a guvernului, în schimb, e (de multe ori) rezultatul unor momente de criză a democrației, cu elemente lacunare în cea ce privește calitatea (de exemplu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
moartea și la taxele de încarcerare este greșit. Substanțial insuficientă este și folosirea convingerilor lui Dahl (care datează din 1969) pentru evaluarea libertății. În acei ani, democrațiile erau concentrate în Europa occidentală, mai precis într-o arie în care democrația consensuală predomină, judecând pe baza definiției cuprinzătoare oferite de Lijphart. În al treilea rând: în decursul sistematizării celor două modele ale democrației, Lijphart se referă la două dimensiuni de bază, cea guvern-partid și cea federal-unitară (v. Lijphart, 1999: 3-4). Cea de-
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
asupra democrației, independența băncii centrale și a oportunitățile de reprezentare oferite de o a doua cameră sunt, și ele, carențe ale teoriei enunțate de Lijphart. Cea de-a patra problemă se axează pe întrebarea dacă distincția se realizează între modelul consensual și cel majoritar. Susținerea faptului că democrațiile similare primului model se disting printr-o calitate democratică mai ridicată nu aduce prea multe noutăți. Între democrațiile consensuale, diferențele sunt remarcabile și profunde. E dificil să credem că anumite democrații majoritare, precum
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de-a patra problemă se axează pe întrebarea dacă distincția se realizează între modelul consensual și cel majoritar. Susținerea faptului că democrațiile similare primului model se disting printr-o calitate democratică mai ridicată nu aduce prea multe noutăți. Între democrațiile consensuale, diferențele sunt remarcabile și profunde. E dificil să credem că anumite democrații majoritare, precum cea engleză, ar fi de o calitate inferioară celor considerate consensuale, precum cea italiană. A conchide (așa cum rezultă din această ipoteză), că o democrație posedă o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se disting printr-o calitate democratică mai ridicată nu aduce prea multe noutăți. Între democrațiile consensuale, diferențele sunt remarcabile și profunde. E dificil să credem că anumite democrații majoritare, precum cea engleză, ar fi de o calitate inferioară celor considerate consensuale, precum cea italiană. A conchide (așa cum rezultă din această ipoteză), că o democrație posedă o calitate cu atât mai ridicată cu cât e mai consensuală, înseamnă a ignora complet costurile ineficacității consensualismului. Limitele analizei lui Lijphart nu trebuie să ducă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
că anumite democrații majoritare, precum cea engleză, ar fi de o calitate inferioară celor considerate consensuale, precum cea italiană. A conchide (așa cum rezultă din această ipoteză), că o democrație posedă o calitate cu atât mai ridicată cu cât e mai consensuală, înseamnă a ignora complet costurile ineficacității consensualismului. Limitele analizei lui Lijphart nu trebuie să ducă la concluzia că autorul greșește în totalitate. Mai degrabă se confirmă că o strategie exclusiv cantitativă, care adună date diverse și nu întotdeauna credibile, e
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
părțile interesate). Pe lângă aceasta, consensul la niveluri diferite, începând cu parlamentul, așa cum sugerează Linz, presupune legitimitate și integrare, cu efecte pozitive asupra obedienței și a respectului normelor, indiferent de deciziile luate. A doua direcție constă în faptul că un model consensual, pentru a fi viabil, se vede obligat să acorde o atenție specială drepturilor sociale și realizării unei anumite forme de egalitate. Indirect, Lijphart ( 1999) confirmă această afirmație atunci când, pentru a arăta conexiunea între calitatea democrației și consensualism, ia în considerare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
realizării unei anumite forme de egalitate. Indirect, Lijphart ( 1999) confirmă această afirmație atunci când, pentru a arăta conexiunea între calitatea democrației și consensualism, ia în considerare un număr de indicatori relevanți pentru egalitate. De altfel, e cunoscut faptul că o democrație consensuală prezintă o tendință clară spre căutarea soluțiilor ce garantează pacea socială. Lijphart (1999) introduce chiar neocorporatismul ca unul dintre elementele caracteristice ale acestui model. În general, așadar, democrația consensuală se dovedește mai adaptată pentru o calitate caracterizată prin responsabilitate și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
relevanți pentru egalitate. De altfel, e cunoscut faptul că o democrație consensuală prezintă o tendință clară spre căutarea soluțiilor ce garantează pacea socială. Lijphart (1999) introduce chiar neocorporatismul ca unul dintre elementele caracteristice ale acestui model. În general, așadar, democrația consensuală se dovedește mai adaptată pentru o calitate caracterizată prin responsabilitate și egalitate. De cealaltă parte, un model democratic majoritar sau parțial majoritar e deseori definit de o competiție bipolară și alternantă la guvernare, dar și de o separare mai puternică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ținând cont de faptul că între dimensiunile calității mai sus amintite există raporturi relativ constante, separarea acestora nu poate depăși o anumită limită. În sfârșit, în ambele cazuri, modelele pot beneficia concret de pe urma "atenuării" principiului pe care îl susțin (cel consensual sau, respectiv, majoritar). Pe de o parte, de fapt, pare oportună diminuarea consensualismului (care stă de multe ori la originea blocajelor decizionale și a ineficienței) prin punerea în mișcare a unor proceduri care promovează eficacitatea și universalismul. Pe de altă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
afirma că democrația deliberativă ridică nivelul calității, caracterizată de responsabilitate, libertate și egalitate, mai mult decât de răspundere, în timp ce rule of law ar rămâne, în cazul realizării modelului democratic, important (ca fond al problemei). Astfel, "democrația deliberativă" converge cu modelul "consensual" al lui Lijphart. Nu există o conexiune strictă între cele două modele (modelul "consensual" presupune un rol important pentru elite; el se bazează, deseori, pe "schimb", pe încheierea de acorduri, și nu neapărat pe dezbatere. Dacă acceptăm consecințele teoretice subliniate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mult decât de răspundere, în timp ce rule of law ar rămâne, în cazul realizării modelului democratic, important (ca fond al problemei). Astfel, "democrația deliberativă" converge cu modelul "consensual" al lui Lijphart. Nu există o conexiune strictă între cele două modele (modelul "consensual" presupune un rol important pentru elite; el se bazează, deseori, pe "schimb", pe încheierea de acorduri, și nu neapărat pe dezbatere. Dacă acceptăm consecințele teoretice subliniate mai sus, convergența se caracterizează prin fapte. Pentru confirmare, în sensul de a da
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
schimb", pe încheierea de acorduri, și nu neapărat pe dezbatere. Dacă acceptăm consecințele teoretice subliniate mai sus, convergența se caracterizează prin fapte. Pentru confirmare, în sensul de a da "substanță" empirică concepției deliberative, Steiner (Steiner et all, 2004) "leagă" modelul consensual de cel al democrației deliberative, analizând, în primul rând, activitățile parlamentului. Bazându-ne pe afirmațiile anterioare, afirmăm că democrația deliberativă prezintă aspecte pozitive pentru calitatea democrației. Întrebarea care rămâne este următoarea: "Cum se pot instituționaliza spațiile deliberative relevante politic?" Într-
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în care partidele pot juca un rol esențial, fie în timpul consolidării (cum s-a întâmplat în Spania), fie în timpul unei crize (cum s-a întâmplat în Italia). 36 Așa cum se va discuta în continuare, din nevoia de simplificare empirică, dimensiunea consensuală va fi "absorbită" de legitimare. 37 A se vedea, de exemplu, Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens (1992: 287), care abordează relația dintre capitalism și democrație, sau Whitehead (1996: 52), care corelează această analiză cu factorii externi. 38 Nu este acesta
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
necesită sprijin suplimentar (cerințe educative speciale), pune accentul pe îmbunătățirea performanțelor școlare și pe creșterea nivelului așteptărilor cadrelor didactice, cu focalizare pe solicitarea cognitivă. O formulă eficientă de evaluare în condițiile educației din școala incluzivă constă în evaluarea dialogată, participativă, consensuală, proces în care sunt negociate și aduse la un consens diferitele interese, valori și puncte de vedere între educator și elev. în modelul tradițional, bazat pe o concepție directivistă în evaluare, se legitimau rolul și puterea educatorului asupra elevului, limitând
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
între educator și elev. în modelul tradițional, bazat pe o concepție directivistă în evaluare, se legitimau rolul și puterea educatorului asupra elevului, limitând relațiile interpersonale (elevul avea un rol pasiv, iar evaluarea era centrată pe rezultatele muncii sale). Evaluarea participativă, consensuală are la bază responsabilitatea împărtășită de elev și educator, iar accentul se pune pe cooperare, pe colaborare și pe procesul învățării. Astfel, noțiunea de evaluare își lărgește sfera de cuprindere și nu se oprește doar la conținuturile vehiculate în școală
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
analizată sub trei aspecte: responsabilitatea exclusivă procesul de integrare revine unei singure instituții sau organizații; responsabilitatea alternativă asumarea responsabilității revine, alternativ, pentru anumite etape sau faze ale programului de integrare, unor instituții sau organizații implicate direct în activitățile programului; responsabilitatea consensuală (co-responsabilitatea) asumarea responsabilității se face prin consensul tuturor partenerilor implicați în programul de integrare. Acest model s-a dovedit a fi prea teoretic, experiența practică evidențiind o serie de dificultăți în planificarea, programarea și alocarea responsabilităților; pornind de la ideea acestui
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
puterea "distributivă"13 (legată de autoritate) a cărei sursă de legitimitate este. În consecință, dreptatea se reduce, la Parsons, la "elementul de legitimitate care neîndoielnic [spune el] corespunde direct obligației morale a lui Durkheim"14 și constituie baza pentru puterea consensuală. Dar ideea de legitimitate nu furnizează un scop pentru acțiune. Ea este mai degrabă o condiție a consensului, și nu o condiție suficientă. Pentru a nu genera anomie, ordinea legitimă trebuie să fie conjugată cu eficiența: "faptul orientării către o
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în același timp, influența lucrează asupra solidarității, prin procesul de legitimare a inegalității și prin conectarea intereselor și motivațiilor individuale la fluxul schimburilor sociale. Prin subordonarea dreptății față de puterea socială, paradigma funcționalistă a arătat anumite limite, legate chiar de logica consensuală și de ceea ce Giddens a numit "mitul originii conservatoare a sociologiei"23. În jurul anului 1968, preocuparea sociologilor pentru problema dreptății anunța epuizarea paradigmei echilibrului static și preferința pentru teorii mai "dinamice" în care conflictul social apărea ca o realitate "normală
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
locale" în Consiliul regal, prin convocarea a doi cavaleri pentru fiecare comitat și a doi orășeni pentru fiecare oraș important. La început ei nu aveau decât rol consultativ, dar dezvoltarea economică a comunităților libere impunea găsirea unor modalități de taxare consensuală. Un principiu fundamental stipulat în Magna Carta a fost acela potrivit căruia cârmuirea respectă libertatea cetățenilor în măsura în care are nevoie de consimțământul lor pentru perceperea veniturilor sale7. În virtutea acestui principiu, economia liberă nu putea fi taxată arbitrar, cum era cazul celei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
participarea la funcția pulmonară a plămânului excizat. Prin combinarea testelor radioizotopice cu cele funcționale convenționale se obține o bună corelare între valoarea prezisă și cea rezultată după pneumonectomie [54]. În urma acestui tip de analiză s-a stabilit o limită minimă consensuală a valorii FEV1 postoperatorii prezise care este de 0,6-0,8L, sau 30% din FEV1 preoperator, limită peste care există un risc acceptabil de complicații după rezecțiile pulmonare [128]. Testele radioizotopice permit, de asemenea, identificarea acelor pacienți care, în cursul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
fuseseră învățați să "facă podul" la prima condamnare - un pod între două violuri simultane din partea altor doi deținuți, un arc trupesc al înfrângerii încovoiat sub greutatea unor lovituri ce-l emasculaseră temporar și-i inculcaseră docilitatea. Îl traversase spasmodic violența consensuală a socialului, ce-și celebrase astfel reîntâlnirea cu un sine ancestral: reîntregirea cetei ce vânează împreună, ieșită sieși în întâmpinare de dincolo de risipirea în refulări individuale. Victimelor le rămăsese adânc înscris în carne pactul pe care se sprijinea dominația, lucrarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dorea să-l fi putut supune pe îndârjitul căpitan unei terapii și să-i rezolve problema excesului de masculinitate volitivă, așa încât el să facă frumos mea culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-i amintească suavei blonde de datorii neintrate în calcul și, poate, funciar incalculabile. Cum stilul "smuls" în erotică era, practic, necunoscut printre libertinii de pe plaja din Cap d'Agde - ale căror schimburi se limitau, cu un civism exemplar, la consensual - și adeziunea ei la grup rămânea superficială. Profunzimea fură și, la rândul ei, nu poate fi decât furată de jocul aparențelor, nu schimbată licit și explicit pe un crâmpei de suprafață; ea nu poate constitui o țintă pentru actele noastre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
origine latină, având sensul "împreună, împreună cu", a cărui semantică actualizeză ideea de asociere și se întâlnește în împrumutul cult sau în formațiunile terminologice calchiate după model străin: ro. congenital (cf. fr. congénital); ro. consancvinitate (cf. en. consanguinity; lat. consanguinitas); ro. consensual (cf. en. consensual). Derivatul este în contrast cu termenul- bază: (a) simți - (a) consimți (cf. en. agree). Nu pot fi acceptate ca derivate: conjunctivă (cf. en. conjunctiva; lat. conjunctiva), confuz etc. Formațiile nominale și verbale cu prefixul latin contra- intrat în limba
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]