829 matches
-
crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean! Nu era mândrie mai mare pentru un bărbat, decât să-și vadă consoarta sus în vârful carului, între cer și pământ, descărcând fânul clădit de el. Se mutau munții în curțile oamenilor, nu altceva! Toamna, după ultima coasă, gospodarii din satele de pe Valea Bistriței și a Siretului, care se ocupau în special cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreme, adică după ce au rămas singuri, după ce copiii, nepoții și ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să vrea, își trezea nu numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu el și cu care împreună, cu aproape doi ani în urmă, când au sărbătorit o jumătate de veac de conviețuire, au făcut și recensământul familiei: patru copii, șapte nepoți din care cinci căsătoriți și, deocamdată, trei strănepoți. Aceștia, împreună cu consoartele lor, dacă ar reuși să-i strângă pe toți laolaltă într-un anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau în cantonament, pe la mijlocul lunii martie. Soarele încălzea petele albe de zăpadă care se topeau văzând cu ochii, transformându-le în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cred că am adormit instantaneu. „Dăinuirile” din ograda veacurilor de demult. Venind într-o zi , să le revăd , cuprins de nostalgia amintirilor, avem să constat îndurerat că duiosul lor cuib, realizat cu truda, strădania și cheltuiala lui Moș Costache, a consoartei și a copiilor care și-au adus cu prisosință obolul, s-a spulberat. Mi-a rămas doar fotografia intrării la „Casa Dăinuirilor”, cu ctitorul ei pe prag scriind neostenit despre cele din jur . I-am făcut-o într-o zi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
bătăile se țin lanț, soldându-se deseori cu leziuni corporale sau chiar cu crime. Presa scrisă și vorbită abundă în informații despre astfel de nedorite situații. Mentalitatea feudală că bărbatul reprezintă autoritatea absolută, că este stăpânul cu drepturi nelimitate asupra consoartei și copiilor se mai întâlnește și în zilele noastre în familiile cu un nivel scăzut de educație și cultură și cu vicii, în care se aplică proverbele: Femeia nebătută e ca moara neferecată sau Bătaia-i ruptă din rai. În
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
proprietate și care își anunță zgomotos darul pe care îl oferă zilnic stăpânului lor. Ouă mari, cu coajă rezistentă pe care poetul le consumă cu plăcere și respect pentru cele ce i le dăruiesc. Cocoșul, un porumbac infatuat, își poartă consoartele prin desișuri în orele fierbinți ale miezului de zi, le cheamă la festinul oferit de stăpân, cântă cu ardoare pentru a stimula hrana și a ușura siesta celor două nedespărțite tovarășe ale sale. Își găsește, totuși, timp și pentru a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ajuta; alături; alesul inimii; aliat; amabil; antic, antichitate; apărare; aproape; aproapele; armonie; așteptare; atențiune; bani; bărbăție; bătaie de cap; binevoitor; blestemat; bou; bucuros; calm; calvar; capul; ceas; cel iubit; certuri; chin; cicălitor; ciorapi; cîndva; coarne; companie; companion; completare; concept; concubinaj; consoartă; credincios; credință; cununie; de treabă; destin; deștept; devotament; dobitoc; dorință; drag; drăgăstos; dușman; egoist; emoție; exemplar; finanțator; fraier; fudul; Game over; gelos; gelozie; generos; gospodar; greu; greutate ușoară, dulce; greutăți; hotărîtor; indecis; indiferent; indulgent; inelar; inteligent; isteț; împărat; înalt; însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
frumoasă(11); fericire(10); gospodină (8); fidelitate(7); iubitoare(7); pereche(7); copii(6); ajutor(5); casă(5); ea(5); prieten(5); sprijin(5); căsnicie(4); inel(4); încredere(4); legătură(4); partener de viață(4); prietenă(4); responsabilitate(4); consoartă(3); copil(3); credincioasă(3); credință(3); deșteaptă(3); fată(3); ideal(3); împlinire(3); parteneră(3); suflet(3); aproape(2); apropiată (2); bucătăreasă (2); calvar(2); casnică(2); căsătorit(2); cuminte(2); cuplu(2); devotament(2); doamnă(2); dulce
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Lenora făcuse prin acea nouă convenție, fățișă, a căsătoriei o variantă acceptabilă a legăturii convenționale cu Salema Efraim. Aceeași convenție îl va purta pe doctorul Walter către angajamentul, cerut cu limbă de moarte de Lenora, care-i va aduce drept consoartă pe Coca-Aimée, nimeni alta decît fiica lui vitregă. În partitura moștenirilor, se remarcă natura aparte și semnificația sensibilă pentru tema romanului Concert din muzică de Bach ale episodului morții Gramatulei (Țața Gramatula). O nouă amînare ("trei luni de doliu strict
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care scapă înțelegerii raționale. Vrând să afle adevărul despre comportamentul uman, Dardarot trimite un drac pe pământ, travestit în negustor. Acesta nu era "nici matuf, dar nici prea țângău, om tocmai în puterea vârstei, frumos și arătos", care-și alege consoartă pe Acrivița, femeie alunecoasă, prefăcută, schimbătoare de la o zi la alta. Ruinat, Kir Ianulea fuge de negustori, urmărit pentru anumite datorii, și îl cunoaște pe Negoiță, care face pact cu diavolul: să exorcizeze răul din femeile posedate. Pactul era valabil
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care îi consideră superiorii săi - Rică. Toate personajele relaționează, cel puțin pe un plan. Astfel, pe Chiriac stăpânul intenționează să îl facă tovarăș la parte și să-i devină naș de cununie; faptul că Chiriac își înlocuiește stăpânul, în patul consoartei, în lipsa acestuia, nu este doar un detaliu picant, ci un semn de coeziune a acestui nucleu uman. Apoi, Spiridon nu este doar mesagerul prin excelență al acestui clan, ci băiat de procopseală în casa lui Titircă, probabil o rudă mai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
știi, obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe „Aurora Democratică“, să văz cum mai merge țara. O deschiz... și ce citesc? Uite, țiu minte ca acuma: „11/23 Făurar ... a căzut tirania! Vivat Republica!“. (Actul I) La aceste vorbe consoarta îi răspunde cum nu se poate mai firesc: Auzi colo!, creând o primă punte spre un altundeva care ar putea fi o altă realitate. Iar Leonida continuă: Răposata dumneei - nevastă-mea a dintâi - nu se sculase încă. Această convertire a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este instituită încă din prima piesă și nu pare a avea un rol dramaturgic important: căci ceea ce urmează să se întâmple nu este cu nimic condiționat de existența acestui triunghi. Totuși, întrebarea pe care ne-o punem este: de ce două consoarte pentru Leonida? Pentru că fiecare din cele două soții stăpânește un domeniu existențial diferit. Încercăm să urmărim realitatea pe care Leonida o construiește treptat, și anume odaia modestă cu mahala, cu ușa și fereastra ei, cu masa împrejurul căreia sunt așezate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca dimensiune temporală între două lumi Un element semnificativ pentru această comedie este somnul, care împarte piesa în două lumi fundamentale diferite: cea de veghe și cea de somn. Dramaturgul aduce în centrul atenției dimensiunea temporală atunci când Leonida își întreabă consoarta: Trebuie să fie târziu, Mițule; ne culcăm? Dar cea care domnește și stăpânește tărâmul realității este Efimița; ea se scoală și se uită la ceas. Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care Caragiale le-a preferat și căutat. Când coana Efimița sancționează ironic absurditatea fabricantului de ficțiune care este consortul ei, Leonida se demonstrează încă o dată un teoretician perfect, reușind să iasă din acest impas în care l-ar fi înfundat consoarta și, odată cu el, cea de-a doua comedie a lui Caragiale: „Ei, vezi? Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mahala. Atunci când exercită o meserie, ele sunt angajate ca servitoare în diferitele case boierești și negustorești sau dețin mici slujbe, cum ar fi: spălătorese, cârciumărese, vânzătoare în diverse prăvălii. Personajele sunt cele mai diverse: țărani și mahalagii nemulțumiți de comportamentul consoartelor lor, preoți și călugări acuzați de seducție și chiar de viol, boieroaice „cu fumuri de emancipare“ care pretind un pic de independență, femei abandonate, văduve plecate fără zestre, tinere seduse etc. Bucureștiul dă cel mai mare număr de reclamații. Capitala
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
întâlni pe singurul locuitor de pe Strada Dreaptă, numitul Anania, convertitul la credința Vizitatorului Angelic, potențial nucleu de rezistență împotriva realiștilor furioși Judele Ștefan, înlocuit de trimisul imperial, va plăti cu viața complicațiile erotice în care va fi atras de nimfomana consoartă a procurorului. Presiunea haosului de care judele se plânge nu e străină de identificarea.cu vârcolacul ce-o poseda pe aceea, posibil chiar un duh malefic al depravării procurorului. De care judele se folosește expropriindu-l, exorcizându-l, realizând amplexiunea prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este un misionar neînfricat al efectului de piramidă, autor de notorietate al mai multor proiecte de perpetuum mobile, simpatizant al numerologiei. Personajul reprezintă ravagiile amestecului de fantasmagorii și scientism, face parte din tipologia mitomanului delirant, imun la insultele și măscările consoartei. Măști neretușate ale unei vieți de frustrări și oportunism utopic, ce nu vor pregeta să se alinieze și să servească noii puteri a realiștilor furioși. De care d1. Șarl este cel mai aproape prin înclinația sa de a lua drept
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o piatră grea de încercare a modernității franceze 27. Mai antifeminiști decât anglo-saxonii, bărbații francezi sunt mai dependenți de feminitate; ei își iubesc disperat femeile în privat, dar nu le încurajează demersurile de egalitate. Ei au știut să-și convingă consoartele că ele nu au nevoie de multe drepturi, deoarece ar fi incompatibile cu semnificația feminității. Rămășițele politeții cavalerești, precum și sensibilitatea anumitor scriitori, descendenți ai lui Rousseau 28, au paralizat mișcarea progresivă, convingând femeia că merge contra propriilor interese. Regulile vieții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a fost scris textul) se revelă în faza ulterioară a acestui eveniment traumatic. Soțul înșelat nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor (aluzia din titlu capătă acum consistență), devenind anorexică și plîngîndu-și păcatul pînă în pragul nevropatiei acute. În alt plan, îl vedem pe Francis Acton îndrăgostindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai curînd curios. Petrece cîteva zile în beatitudine și extatic, retrăind clipe din tinerețea sa armonioasă. Sosirea intempestivă a polițiștilor reușește să confirme destoinicia masonică a viitorului inculpat. Cercetarea lor amănunțită, în întreaga casă, sugerează nevinovăția soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final, la prăbușirea întregului edificiu. Încrezător în propria eficiență, povestitorul amin-tește deliberat cea mai riscantă dintre ipoteze: eventuala zidire a soției ucise. Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ucidă soția casnică, supraponderală și mereu nemulțumită și își urăște pînă la disperare studenții rudimentari. În sfîrșit, în urma unui lanț de evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde nu dorise să participe, dar a cedat la insistențele ultimative ale consoartei), Wilt reușește să fie arestat și anchetat, sub suspiciunea de omor. La bairamul amintit, protagonistul, în stare de ebrietate, fusese umilit public de amfitroană, o americancă postmodernă, femi nistă și nimfomană, care l-a înțepenit într-o păpușă gonfla bilă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
relaxare!), Wilt încearcă un mic experiment. Se hotărăște să spună inspectorului ceea ce el dorește să audă, eliberîndu-l astfel din transă. Mărturisește crima, într-o lungă declarație scrisă, inventînd o poveste abracada brantă. Afirmă că și-a tocat, cu multă grijă, consoarta (și pe însoțitorii ei americani!), la fabrica de mezeluri Sweet breads. De acolo, victimele au sfîrșit, cu siguranță, în plăcintele cu carne și cîrnații localnicilor. Înnebunit de fericire, Flint declanșează un monstruos proces de analiză, în laboratoarele criminalistice, a mezelurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unui bătrân. Cu o remarcabilă subtilitate descrie Emil Mladin presonajul colectiv din jurul buticarului Dan: o moluscă fără formă bine definită, personificare a ambiguității și a vicleniei, vădită în trecerea nevertebrată de la compasiunea față de eroul lovit de soartă, la slugărnicia față de consoarta detestată dar mai puternică. De altfel, într-un moment de luciditate, Clejan recunoaște că, fără incitarea otrăvită a acetei gloate invidioase, viața lui s-ar fi redresat de la sine. Trist este, și acest lucru diminuează expresivitatea artistică, faptul că niciunde
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]