2,124 matches
-
ieșiți afară, strigă Beligan la noi și ne gonește cât ai clipi, pesemne știa el ce știa. Mergem pe culoar cu obrajii roșii, cabinierele erau lipite de pereți, albe la față, iar Beligan venea în urma noastră, spunându-ne ca să ne consoleze: ― Ați scăpat ușor, asta și pe mine m-a bătut. Episodul doi s-a consumat la Paris. Eram acolo în turneu cu Scrisoarea pierdută și, după spectacol, suntem așteptați la Ambasadă la un cocktail. Mâncare strașnică, băutură. Marcela vine către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
unul care a crezut că‑i la el acasă și poate să spurce tot, când, de fapt, călătorește într‑un mijloc de transport în comun, care aparține tuturor. Faptul că îi aparține și ei o bucată de tramvai n‑o consolează deloc pe Anna. Doar mai aparține și altora. Unii se cred peste tot la ei acasă. Cu siguranță ăsta face și la el acasă același lucru, ptiu drace, ce oameni. Băiețelul Rainer mușcă icnind din coaja de brânză și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plânge. Asta o impresionează foarte tare pe doamna Witkowski, fiindcă nu știe de ce și crede, fără să aibă dreptate, că plânge din cauza ei. Bietul de tine, las’ c‑o să treacă, șoptește ea cuvinte de consolare, care pe el nu‑l consolează deloc. Plânge în hohote bărbatul greoi care a scos‑o la capăt cu atâtea lucruri, i‑a terminat pe mulți, iar acum el însuși n‑o mai scoate la capăt. Ce ghinion! Plâng, nu mă pot abține și sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în religie, potirul cu fiere trece pe lângă Domnul nostru Iisus Hristos. Fără un sărut de noapte bună nu poți să te duci la culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și arată ca un colet uman neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cât nu s-au văzut. Își imaginase cum s-ar ameți amândoi puțin câte puțin de la alcool, cum s-ar elibera treptat de tensiune, cum s-ar răsfăța lăsându-se cuprinsă În brațele lui ocrotitoare, cum i-ar spune el, consolând-o: „E totul În regulă, n-ai de ce să-ți faci probleme, nu ai greșit cu nimic, ai avut dreptate să refuzi orice compromis care nu se conforma principiilor tale și să mă aștepți până acum“. Apoi ar ierta-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e bine. Dar la ușa biroului lui Nebe m-am oprit și am articulat cuvintele automat, fără să mă gândesc măcar. Am spus-o, și nu din obligație, ca răspuns la spusele altcuiva, situație în care m-aș fi putut consola măcar cu scuza că doar îmi țineam și eu capul plecat ca să evit complicațiile. Nu, eu am spus-o primul: — Heil Hitler. — Heil Hitler. Nebe nu ridică privirea din ceea ce începuse să scrie atunci când mi-a răspuns distrat, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
creatoare înregistrat cu un râs fonf al demiurgului! Îmi ceri lămuriri și asupra combătutei Uvedenrode. Iată ce-ți voi spune dumitale, martor al schimbărilor ei la față (de la prima versiune, de a cărei definitivă pierdere ar fi timp să te consolezi, până la ultimele retușări, formă destinată pentru volum): o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic inițial: cununa înflorită și Lira. La această puritate aeriană, în care poeții englezi se așează, pare-se, toți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge și „timpul sacru” - reversibil, static, ciclic și cosmic. Omul este muritor și, oricât s-ar considera de avansat și de stăpân temporar al universului, trebuie să-și recunoască limitele, însă el se poate consola cu ideea de istorie pe care o făurește indubitabil. Iar timpul? Își va păstra calitatea de placebo colectiv, incitant cu fiecare generație. Poate fi sau nu sfidat? E o încercare de răspuns și un îndemn pe care le găsim în
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
astronomic mediu are o durată de 365,24219 zile, adică este mai scurt decât anii oficial declarați pe planetă (islamic, iulian etc.). Dacă nici durata lui calculată științific nu este constantă, ce să mai vorbim de percepția noastră proprie? Ne consolăm cu faptul că o corecție a calendarului gregorian nu va fi necesară mai devreme decât în anul 4.000. Ce șansă de ajustare ulterioară să mai avem noi, ca indivizi infimi, pe lângă un an pe care l-am trăit, poate
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
interpunându-l pe Hașdeu, un catren acid, deplângând dualitatea vieții sale: „De Gherea-spirit analitic- Spunea Hașdeu cam pătimaș: ”Birtașii spun că este critic, Iar criticii că e birtaș”. Un proverb rimat îi dedicase lui Caragiale, numindu-l „un mare calomniat”, consolându-l cu infantilitatea criticilor: ” Să nu te miri când bârfitori Iubesc în nobila ta muncă: Copiii pietre nu aruncă Decât în pomii rodotori.” Cu amicul Periețeanu, „glorie a baroului, epigramist, poet și literat distins” a fost necruțător când acesta a
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
asemenea autoturism. Chiar și un autoturism modest, are un preț de 60000 de terres. Cum salariul meu este de doar 200 de terres pe lună, este clar că va trebui să îmi iau gândul de la așa ceva. Va trebui să mă consolez cu ideea că voi avea o condiție fizică foarte bună până la adânci bătrâneți, folosind bicicleta, mersul pe jos, și uneori transportul în comun. Având în vedere că energia electrică este foarte scumpă în aceste vremuri, cu greu mi-aș permite
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
nu s-a spânzurat, a muncit și a refăcut tot ce a pierdut. Dacă era dependent, claca, în boală psihică sau sinucidere. Așadar, credința în D-zeul lui l-a salvat. Însă nu a avut credință oarbă, înainte de a se consolă cu pierderile, l-a întrebat pe D-zeu cu ce a greșit. Evident, se deduce că nu a greșit cu nimic. Rolul cărții lui Iov este a ne arata testarea dependentelor dar și a dragostei de D-zeu, nu cea
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
o viața personală dezastruoasă, caută iertarea prin biserici, cum spunea Ioan Botezătorul: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?" Nu că n-ar fi primiți și iertați. Însă de la o anumită vârstă, trebuie să se consoleze cu viața cvasi-pierduta. Sanda Panait - scriitoare www.phoenixmission.org
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
credeți dumneavoastră. La aceste cuvinte din cadrul discuției, frumoasa doamnă izbucni într-un plâns pe care cu greu i l-a putut opri. Așezându-se imediat alături, oscilând o clipă dar luând-o cu brațele pe după umeri Ionel încerca s-o consoleze. Era cu fața îndreptată spre geam dar devenise conștientă de atingerea brațelor lui. Cine poate preciza ce gânduri ascunse se derulau în mintea și sufletul ei rănit în acele momente? Dar în ale lui? A trecut un timp în care
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
doamnă a fost de acord cu propunerea lui Ionel să coboare la prima stație în care va opri trenul, în plină noapte. Devenea romantic și o posibilă răzbunare imediată îndreptată contra celui care i-a pricinuit o asemenea durere ar consola-o. De la gând la înfăptuire nu a mai fost decât un singur pas. Au vizat biletele de întrerupere până la următorul tren care va trece spre ziuă și să caute o gazdă pentru câteva ore spunând desigur nu ca o justificare
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
le-am condus pe ultimul drum și nu ele pe mine. În general mi-au plăcut femeile frumoase, dotate de la natură, le complimentam și astfel ne împrieteneam că nu există femeie să reziste la complimrnte. Totdeauna bărbații erau vinovați, le consolam, eram foarte atent cu ele dar imediat ce se punea problema atașamentului profund dispăream un timp, suficient a se consola fiecare la casa lui. - Dar despre suflet, ce ai să-mi spui bunicule? - Ei, cu sufletul este o altă poveste dragă
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
de la natură, le complimentam și astfel ne împrieteneam că nu există femeie să reziste la complimrnte. Totdeauna bărbații erau vinovați, le consolam, eram foarte atent cu ele dar imediat ce se punea problema atașamentului profund dispăream un timp, suficient a se consola fiecare la casa lui. - Dar despre suflet, ce ai să-mi spui bunicule? - Ei, cu sufletul este o altă poveste dragă nepoate. Dacă într-adevăr există, putem vorbi despre salvarea lui, desprinzându-l de trup. Încă din antichitate au vorbit
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
cu o vecină cu care nu prea eram în relații prea bune considerând-o prea bârfitoare. Am fost obligați să ne salutăm, și dacă s-a oprit spre a remarca ce frumoși arătam nu am avut încotro. Iubitul m-a consolat după ce ne-am despărțit. Este un adevăr și nici nu-l putem ascunde că se și vede pe fața noastră. Viața intrase pe un făgaș normal să-i spun cu mici schimbări de la zi la zi și în timp am
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
să-i treacă pragul indivizi de care mai târziu nu-și putea nicidecum aduce aminte, mai ales de Sfântul Dumitru, când își serba cu fast onomastica. Lucru prea jenant pentru a fi recunoscut. N-am memoria figurilor și pace, se consola de obicei și, dând din umeri, lăsa chipul persoanei în cauză să reintre în neantul din care vremelnic se ivise. Câteodată, foarte rar, se întâmpla altminteri. De pildă deunăzi, când cu petrecerea de 26 octombrie, înfățișarea unui ins îi rămăsese
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
era prăbușită în scaun, doar glasul îi revenise și tuna ca un fulger, și alergă spre stație. Trebuia neapărat să prindă cursa. Avea multe de rezolvat, nu putea pierde timpul, nici măcar ca să îi dea femeii o explicație și să o consoleze. Până la stație era un drum pe care în mod obișnuit îl făcea cam în zece minute. Niciodată nu se grăbea, pornea destul de devreme de acasă ca să poată da binețe la toți pe cei care îi vedea prin curțile caselor sau
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
are o durată de 365,24219 zile, adică este mai scurt decât anul prevăzut de diferitele calendare (islamic, iulian etc.). Cu alte cuvinte, dacă nici durata calculată științific nu este constantă, ce să mai vorbim de percepția noastră proprie? Ne consolăm cu faptul că o corecție a calendarului gregorian nu va fi necesară mai devreme decât anul 4.000. Atunci ce șansă de ajustare ulterioară să mai avem noi, ca indivizi infimi, pe lângă un an pe care l-am trăit, poate
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
împreună, nu știu cum se va termina. Lucrez cât pot cu ziua în rest caut cupru și alte metale cu bicicleta nu fur pentruca nu vreau să am probleme cu poliția.” După ce și-a terminat istoria vieții sale noi încercăm să-l consolam pe cat puteam, era o armonie perfectă între noi pentruca în tot cei spuneam din Biblie sau sfaturi practice despre viața ne completăm, cred că Duhul Sfânt conducea acel dialog. Mai era acolo prezenta și o altă femeie cu copiul ei
LUMEA SUFERINZILOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368461_a_369790]
-
-și recupereze aparatul. Ora târzie și densitatea florilor și a copacilor din grădină îi fură potrivnice: rămase țipând după ajutor în timp ce dragele ei nepoate făceau topul pentru următoarea ediție! A doua zi, mătușa cea hazlie a familiei, tanti Dora, o consola pe bunica supărată, spunându-i: „Lasă mamă Anică, nu te mai necăji, îți stătea foarte bine azi noapte în grădină... văzându-te mi-am zis : iată un scafandru printre corali!”. Și uite-așa, privindu-ne nu te plictiseai niciodată, inventam
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
are, ori o ții aici, ori sănătate bună! Zâmbea pe sub mustață parșivul de unchiu-meu, că și lui i se potrivea astfel treaba cum nu se poate mai bine. Cu siguranță, îndărătul meu își freca de satisfacție mâinile. Lasă, Istrate, mă consola el, nu-ți fă tu moară-n cap, că tu ai aici avere, ea are avere așișderea, ce-ți mai trebuie? Vorba românului: cacă dracu la grămadă! Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des - o fi vreun semn și ăsta, de chemare
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
spre dominarea celorlalți riscă să se transmită din generație în generație, în cadrul familiei sau a culturii, doar iertarea putând întrerupe aceste reacții în lanț, oprind gesturile repetate de răzbunare și transformându-le în gesturi creatoare de viață. 2 Să ne consolăm și să nu trăim cu resentimentele: Multe dintre reacțiile emoționale disproporționate sunt doar reactivarea unei răni nevindecate din trecut. Studii recente referitoare la efectul pe termen lung al divorțului au arătat că, în special femeile, continuă să aibă puternice resentimente
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]