1,399 matches
-
pe care filosofia i-o poate aduce pentru că asupra lui planează amenințarea unei condamnări la moarte în curs de ratificare. O întrebare pe care cineva și-o poate pune încă de la început este, firește, aceasta: de ce mângâierile filosofiei și nu consolarea asigurată de religie sau de credință? Problema aceasta ne-o punem noi; dacă nu și-a pus-o și Boethius, atunci trebuie să mergem pe firul afirmațiilor sale; trebuie să înțelegem esența atitudinii sale și acceptăm un fapt, și anume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Văzute în ansamblu, Miscellanea sunt utile și pentru cunoașterea ambianței istorice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au conținut religios ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, însă, în esență, cu un conținut sărac: elogii aduse retoricii și filosofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lângă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopios ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer din care nu s-a păstrat nimic și un Encomion al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bărbații, da. • Femeile își dezvăluie reciproc intimitățile și secretele mult mai mult decât o fac bărbații. Ei preferă să discute între ei subiecte de interes public (politică, sport etc.). • Pentru femei, conversația este un prilej de împărtășire a experiențelor, de consolare și încurajare, dar bărbații caută în discuții informații noi și soluții. • În dialogurile familiale, bărbatul apare așadar mai sec, nu întreabă prea mult, nu face comentarii, întrerupe, nu este atent la detalii. Femeile ar trebui să țină seama de aceste
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
voalate și chiar observații negative. Orgolios, S. își va apăra lucrarea făcând publice, în 1935, un crez artistic contradictoriu, în care „idealismul” (orientarea spre exterior, către ceilalți, cărora opera trebuie să le aducă o fărâmă de dreptate ori numai o consolare, și aceea spre interior, concretizată în confesiune sau, dimpotrivă, în mascarea eului odios) stă alături de „materialism” (scrisul fiind socotit și un mijloc de existență, a cărui valoare o indică numărul de exemplare vândute), precum și o mare admirație (compromițătoare în ochii
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
pe plan retoric, intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius de Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus de Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase mult timp de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosper ne spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hippona, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului. în sfîrșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane, Disputa tra Arnobio e Serapion, Corona Patrum 14, SEI, Torino, 1993 (F. Gori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găsească mîngîierea pe care filozofia i-o poate aduce, pentru că asupra lui planează amenințarea unei condamnări la moarte în curs de ratificare. O întrebare pe care ne-o putem pune încă de la început este, firește: de ce mîngîierile filozofiei și nu consolarea asigurată de religie sau de credință? Problema aceasta ne-o punem noi; dacă nu și-a pus-o și Boetius, atunci trebuie să mergem pe firul afirmațiilor sale; trebuie să înțelegem esența atitudinii sale și să acceptăm un fapt, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute, și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Luate în ansamblu, Miscellanea sînt utile și pentru cunoașterea ambianței istorice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrieri ce nu au conținut religios, ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, dar sărace în conținut: elogii aduse retoricii și filozofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lîngă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopius ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer, din care nu s-a păstrat nimic, și un Encomion
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
privim, fără frică, și cu mult curaj mereu înainte! Citisem undeva că totul se termină cu bine, și dacă nu e bine, înseamnă că încă nu e finalul; doresc ca oricine trece printr-o perioadă dificilă să găsească o oarecare consolare și puțină speranță în aceste cuvinte. Cititorilor mei, în prag de primavară, un gând bun și frumos precum o ramură de cireș înflorită, și fie să vă bucurați de frumusețea fiecărei zile! Referință Bibliografică: Justiție, cătușe și telenovele / Mara Circiu
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă un acut simț al tragismului condiției umane, care s-ar afla mereu în preajma „intrării în apocalipsă”. Consolarea vine din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot lungul nopții/ ca o pedeapsă binecuvântată” (Rămâi viu și egal). Purtător de
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
însăși a tuturor apostaziilor. Nu mai are nici o reținere, căci știe că a fost condamnat, prin gura lui Isus, la focul veșnic (cf. V, 26, 2 și citatul de la Mt. 25,41). El se năpustește asupra neamului omenesc, găsindu‑și consolarea în răzbunare. Unica lui satisfacție este de a converti la păcat un număr cât mai mare de credincioși. După întâia venire a Mântuitorului, el îndrăznește să rostească blasfemii împotriva Creatorului său, făcând din eretici instrumentele sale. Iustin, pe care Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
metafizică, În planul vieții mele interioare, ca o soluție compensatorie la ceea ce viața Îmi impune ca obligativitate. Eliberarea mea, de care am atâta nevoie, este și rămâne un act pur interior persoanei mele. În final, ea este o soluție de consolare a Eului sau o compensare a stării de neliniște a acestuia, o Împăcare cu soarta. După o luptă cu mine Însumi, În care mă descopăr și mă refuz, sfârșesc prin a mă reîntoarce la mine, acceptându-mă așa cum sunt de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-mă așa cum sunt de fapt. Înțeleasă În sensul acesta, problema trăirii metafizice este un act de sublimare, prin care pulsiunile vitale, convertite În aspirații și idealuri, sunt proiectate (și o dată cu ele și Eulă Într-o transrealitate. Cine Îmi oferă această consolare? La ce va face apel Eul meu la capătul acestui periplu al căutărilor de sine? Căutându-și propria sa identitate și dorind să și-o Îndeplinească În conformitate cu aspirațiile sale, Eul va sfârși prin a descoperi că, de fapt, este singur
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
om drept a putut fi lovit de către Dumnezeu cu nenoriciri. fă Iov este vizitat pe rând de trei prieteni apropiați (Eliphaz, Bildar, Tsofară, care vin să-l consoleze. Ei se așează În tăcere alături de el, ca semn al compătimirii și consolării, timp de șapte zile și șapte nopți, ca să stabilească un contact afectiv. Apoi discută cu Iov sensul nenorocirilor sale, Încercând să-l consoleze. gă Cei trei prieteni nu au nici un succes. Este vizitat și de un al patrulea prieten, Elihi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
compensație, ca În cazul lui Iov; bă acceptarea definitivă a banalului, a nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unei persoane se face, În cazul psihoterapiei, prin cuvânt, dar și prin sentimentele afișate de terapeut față de subiectul său. Cuvântul Își depășește, ca semnificație, rolul pe care-l are de obicei În comunicarea interpersonală. Cuvântul, În actul reparator terapeutic, este consolare, reparație, suport moral, Încurajare, având ca scop recrearea interiorității persoanei, ajutând-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mea și scopul pe care aceasta și-l propune de a-l realiza. În același timp, ea este și o relație psihologică, cu substrat moral, Între persoana mea și persoana celuilalt sau a celorlalți de diferite forme (apropiere, ajutor, Încurajare, consolare sau, dimpotrivă, respingere, defăimare, frustrare, conflict, ură, intrigă etc.Ă. În felul acesta, Între „intenție” și „necesitate” se va stabili o relație particulară. La originea intențiilor stau fie nevoile și dorințele eului, fie proiectele acestuia. Toate constituie motivații psihomorale, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cuvântul. Este o chemare, o invitație, o angajare reciprocă. Privirea presupune o „vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea. Din aceste considerente, privirea atinge sfera conștiinței. Ea poate fi Înțeleasă ca mângâiere, consolare, Înțelegere, sprijin sau, dimpotrivă, poate Însemna mustrare, dispreț, dezgust, abandon, ironie, culpabilizare. Privirea este primul semn al Întâlnirii. Ajută și susține sau condamnă și pedepsește. De fiecare dată În cazul Întâlnirii, căutăm privirea celuilalt. O privire aprobatoare, consolatoare, care să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mijloc de transmitere a unor emoții sau sentimente. Niciodată ideile nu sunt singure. Ele sunt de regulă asociate cu emoțiile sau cu sentimentele celui care vorbește. A adresa unei persoane aflate Într-o situație de impas, Închisă, un cuvânt de consolare, de mângâiere, de Încurajare este un ajutor, o susținere, o acțiune psihomorală extrem de importantă. Cuvintele construiesc o atmosferă de conversație care atrage și interesează, captivează sau care, dimpotrivă, pot Îndepărta persoanele una de alta, le pot traumatiza produce anxietate, repulsie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt motivele și mobilurile sufletești și morale care determină această deschidere a mea către celălalt, către persoana aflată În suferință sau dificultate, persoana care are nevoie de sprijinul meu fizic sau moral. Orice act de ajutor este nu numai o consolare, un sprijin material, ci și o contribuție psihomorală la reabilitarea persoanei aflate În dificultate. Prin aceasta, se integrează În complexul de măsuri psihologice de ajutor, dar, În același timp, și În cele de sprijinire, de suport moral al acestei categorii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se poate vedea că acțiunea de terapie morală are o configurație specială, proprie, care Îi conferă un anumit profil. Acest lucru se poate deduce și din formele psihoterapiei morale, care au o configurație specifică, cum ar fi: susținerea, Încurajarea și consolarea morală a unei persoane; apelul la exemplul care reprezintă tăria morală; insuflarea unei atitudini optimiste, de luptă și curaj În fața suferinței și a durerii; cooperarea și sprijinul semenului aflat În suferință; sfătuirea și Însoțirea acestuia. Direcții, forme și mecanisme Orice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de echilibru interior. 2. Mijloacele de realizare Pentru obținerea rezultatelor urmărite, privind restaurarea psihomorală a persoanei aflate În suferință, trebuie avute În vedere următoarele mijloace: apropierea umană de persoana aflată În suferință, ca formă de Întâlnire cu valoare terapeutică, de consolare și anulare a singurătății acesteia; construirea unei atmosfere emoțional-afective de Înțelegere și protecție, a unei intimități care să contribuie la susținerea acesteia, dându-i persoanei care suferă certitudinea că nu este nici singură și nici abandonată; captarea atenției și a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că cineva veghează alături de tine, cineva la care oricând poți face apel și de la care să primești un ajutor. La rândul său, terapeutul trebuie să fie cooperant cu cel aflat În suferință, să preia simbolic, asupra sa, prin Înțelegere și consolare, suferințele celuilalt și să-i ofere răspunsurile pe care acesta le așteaptă și de care are nevoie. Acest proces presupune un anumit scenariu psihologic. 4. Scenariul terapeutic Acțiunea de terapie psihomorală are configurația unui scenariu psihologic care conferă cadrul specific
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]