1,422 matches
-
În vreme de dezolare să nu se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și statornic în propunerile și hotărârea în care se afla în ziua de dinaintea unei astfel de dezolări sau în hotărârea în care se afla în consolarea de dinainte. Pentru că, așa cum în consolare ne îndrumă și ne sfătuiește îndeosebi spiritul cel bun, tot așa în dezolare, cel rău, cu ale cărui sfaturi nu putem lua calea cea dreaptă. 319. A șasea regulă. Deși pe timp de dezolare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și statornic în propunerile și hotărârea în care se afla în ziua de dinaintea unei astfel de dezolări sau în hotărârea în care se afla în consolarea de dinainte. Pentru că, așa cum în consolare ne îndrumă și ne sfătuiește îndeosebi spiritul cel bun, tot așa în dezolare, cel rău, cu ale cărui sfaturi nu putem lua calea cea dreaptă. 319. A șasea regulă. Deși pe timp de dezolare nu trebuie să ne schimbăm propunerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
toată strădania împotriva unei astfel de dezolări, precum s-a spus în a șasea regulă. 322. A noua. Suntem dezolați din trei cauze principale: prima, pentru că suntem delăsători, nepăsători sau neglijenți în exercițiile noastre spirituale și, astfel, din pricina greșelilor noastre, consolarea spirituală se îndepărtează de la noi. A doua, ca să fim puși la încercare în ceea ce suntem și în generozitatea noastră în a-L sluji și a-L lăuda, chiar și fără răsplata consolărilor și a harurilor îmbelșugate; a treia, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
exercițiile noastre spirituale și, astfel, din pricina greșelilor noastre, consolarea spirituală se îndepărtează de la noi. A doua, ca să fim puși la încercare în ceea ce suntem și în generozitatea noastră în a-L sluji și a-L lăuda, chiar și fără răsplata consolărilor și a harurilor îmbelșugate; a treia, pentru a ne da adevărata înțelegere și cunoaștere, prin ceea ce simțim înlăuntrul nostru, cum că nu depinde de noi să obținem și să avem o evlavie din ce în ce mai mare, o iubire intensă, lacrimi și nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a harurilor îmbelșugate; a treia, pentru a ne da adevărata înțelegere și cunoaștere, prin ceea ce simțim înlăuntrul nostru, cum că nu depinde de noi să obținem și să avem o evlavie din ce în ce mai mare, o iubire intensă, lacrimi și nici o altă consolare spirituală, ci că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru; și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru; și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că poate multe cu ajutorul harului îndestulător, ca să țină piept tuturor dușmanilor săi, adunând puteri în Creatorul și Domnul său. 325. A douăsprezecea. Dușmanul se poartă ca o femeie, fiind slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
propriu lui Dumnezeu și îngerilor Săi, ca prin mișcările lăuntrice, să dăruiască veselie adevărată și bucurie spirituală, îndepărtând toată întristarea și tulburarea pe care le provoacă dușmanul; iar acestuia îi este propriu să lupte împotriva unei astfel de veselii și consolări spirituale, șcuț motive neîntemeiate, amănunte inutile și înșelăciuni neîncetate. 330. A doua. Singur Dumnezeu, Domnul nostru, poate da sufletului consolare fără vreo cauză premergătoare; pentru că Îi este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și tulburarea pe care le provoacă dușmanul; iar acestuia îi este propriu să lupte împotriva unei astfel de veselii și consolări spirituale, șcuț motive neîntemeiate, amănunte inutile și înșelăciuni neîncetate. 330. A doua. Singur Dumnezeu, Domnul nostru, poate da sufletului consolare fără vreo cauză premergătoare; pentru că Îi este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul cu totul în iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără cauză, adică fără nici un sentiment premergător sau cunoaștere a ceva prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul cu totul în iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără cauză, adică fără nici un sentiment premergător sau cunoaștere a ceva prin care ar veni o astfel de consolare datorită vreunui act al priceperii sau al voinței. 331. A treia. Cu o cauză șanumeț poate consola sufletul atât îngerul cel bun, cât și cel rău, dar cu țeluri diferite: îngerul cel bun spre folosul sufletului, ca el să crească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pomeniți le este potrivnică sau pe potriva lor; pentru că, atunci când le este potrivnică, ei intră cu tumult și cu simțiri puternice, izbitor; în schimb, atunci când este pe potriva lor, intră liniștit, ca la ei acasă, pe ușa deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de multe ori, în acest al doilea timp, prin înlănțuirea proprie a obiceiurilor și concluziilor trase din concepte și judecăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de multe ori, în acest al doilea timp, prin înlănțuirea proprie a obiceiurilor și concluziilor trase din concepte și judecăți sau de la spiritul bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de multe ori, în acest al doilea timp, prin înlănțuirea proprie a obiceiurilor și concluziilor trase din concepte și judecăți sau de la spiritul bun sau de la cel rău, dă naștere la diferite idei și păreri care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără șansa cât de cât probabilă a unei redresări. Nici un semn că ceva ar mai putea să mă scoată din indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ucis, dezmembrat și semănat în țărână devine un topos recurent în toate replicile piesei. „Mi-am sacrificat fratele care e carnea și sângele meu.” Medeea își smulge părul cu disperare și repetă întruna fraza aceasta. Nu reușește să găsească o consolare sau o motivație care s-o absolve. Chiar această obsesie o va face să-și urască soțul, omul pe care l-a iubit până la pierderea de sine, Iason, cel care însă nu va ezita s-o părăsească. Tragedia e dominată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nedreaptă, ca un dat ce trebuia să mă ocolească. Cred că ușurarea aceasta a apărut abia după ce-am rămas câteva zile pe Kogaionon. Acum trăiesc doar în așteptarea clipei propice. Nu mai am nevoie de nimic. Mă simt autosuficient. Consolare E toamnă. Totul e pustiu. Cântecul trist învățat de la Aia îmi amplifică starea melancolică: Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele inundându-mi obrajii, când susținea că eu n-aș fi progenitura alor mei, ci am fost cumpărat de la țigani. Lacrimile ca lacrimile, dar sufletul mi se umplea de o tristețe sfâșietoare, ce persista mult timp după restabilirea adevărului și consolările de rigoare. Consolări orale și niciodată sărut sau alint. Tata interzisese astfel de manifestări sentimentale, considerate de dânsul ca de prost-gust. Nici pe ei nu i-am surprins vreodată sărutându-se ori mângâindu-se, nici eu n-aveam voie să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
obrajii, când susținea că eu n-aș fi progenitura alor mei, ci am fost cumpărat de la țigani. Lacrimile ca lacrimile, dar sufletul mi se umplea de o tristețe sfâșietoare, ce persista mult timp după restabilirea adevărului și consolările de rigoare. Consolări orale și niciodată sărut sau alint. Tata interzisese astfel de manifestări sentimentale, considerate de dânsul ca de prost-gust. Nici pe ei nu i-am surprins vreodată sărutându-se ori mângâindu-se, nici eu n-aveam voie să-i sărut. Când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trecut anii... E timpul să ne gândim la altceva? Tot la cărțile tăcute din rafturi, tăcute precum peștii tăcuți din oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul unei bacante pe care înfloresc zorile voluptății, pe cel al zânei din mitologia populară românească unde se întrevăd profunzimile dragostei adevărate. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
naționale rămân. Cultura est-europeană nu are pereche. Este extraordinar de inovatoare, dinamică, reflexivă, autocritică și semnificativă. Vreau ca studenții mei să înțeleagă că viața culturală și intelectuală est-europeană este un model pe care Vestul îl poate emula. De ce? Pentru că oferă consolare în timp de criză. Vladimir Tismăneanu Profesor de științe politice la University of Maryland, Statele Unite. Autor al volumelor The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia (Routledge, 1988), Latin American Revolutionaries: Groups, Goals, Methods (Potomac Books
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
unicitatea Întâlnirii dintre Maria Magdalena și Isus și b) misiunea kerygmatică, de urgență, pe care Acesta i-o Încredințează: „Mergi la frații Mei și spune-le...” Ultimul indiciu ne arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a Învierii, ci ea presupune un „mai departe” În registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, Întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul Întregii activități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la figurat) și cu altul la brânză; abia am terminat cu el - masa era gata - și apare M me Georgescu, eplorată că nu a fost numită în Buc[urești] și va trebui să plece la Breaza, la catedră. Și aci, consolări, făgăduiala că voi merge sâmbătă de dimineața cu ea la minister, dar [ea] totuși plecând plângând pe scară. Apoi masa și pe urmă, fără radio, fără citit, intrarea în pat. În noapte 10½- 11, un telefon fără glas, care mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]