641 matches
-
fiind supus unei necesități fatale, manifestate prin împrejurări care impun alegeri tragice și sacrificii, care îi împiedică să-și realizeze toate scopurile. Pentru a desemna acest tip de necesitate grecii antici au folosit termenul de tuché, prin care surprindeau forța constrângătoare a ceea ce i se întâmplă unui om, a situațiilor în care este pus uneori de viață. Toate aceste constatări conduc la o concluzie comună: că și în natură, și în sfera existenței domnește Necesitatea. Ideea unei fatalități căreia omul îi
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
care se dovedesc disfuncționale. De exemplu, În societatea românească postdecembristă, practica șpăgii este o instituție În măsura În care este raportabilă la un sistem formal de statusuri și roluri, drepturile și obligațiile asociate acestora fiind Însă definite informal. Practica se instituie În măsura În care devine constrângătoare pentru actori: cei care nu obțin avantaje fiindcă nu dau șpagă sunt considerați inadaptați. În felul acesta, societatea impune un model de comportament individual de tip descurcăreț. Practica este astfel instituită la nivel informal, cu consecințe sociale indezirabile. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se utilizează rutina (mijlocul) Y (de asemenea, calitatea de mijloc având aici o semnificație socială). Instituțiile intervin În acțiune limitând setul de opțiuni individuale (scopuri), reducând incertitudinea și constituind moduri habituale de acțiune, rutine comportamentale standardizate. Instituțiile sunt normative și constrângătoare social, definind și generând cadrul În care se stabilesc și se derulează acțiunile actorilor. Acțiunea este o caracteristică subiectivă a actorilor sociali, În timp ce instituțiile se constituie obiectiv În cadrul sistemului social la diverse nivele de agregare (câmpul organizațional, profesiile, sistemul social
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Williamson (1981), din cadrul organizației au reprezentat o provocare pentru teoria economică. Așa au apărut lucrările lui R. Coase și O.E. Williamson, pionieri ai analizei neoinstituționale În economie. 3. Sociologia economică Prin introducerea În analiză a instituțiilor, adică a normelor constrângătoare ale acțiunii individuale, economiștii s-au apropiat disciplinar foarte mult de sociologie, două domenii mai degrabă antitetice până În acel moment. Pe de altă parte, (r)evoluția epistemologică În economie, prin Încorporarea instituțiilor, a Încurajat preocupările sociologilor de a studia piața
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
lor este Însă una de cooperare similară organizării formale: relațiile sociale produc o organizare spontană, informală, bazată pe Încredere, Într-o rețea caracterizată de legături dense Între membri. În relațiile negociate contractual sau instituțional termenii relației sunt definiți ex-ante devenind constrângători. În schimburile sociale sau relațiile reciproce Însă, contribuțiile actorilor la relație sunt realizate În mod separat de către părți, iar termenii nu sunt negociați și contractați de la Început. „Actorii inițiază schimburi În mod individual, performând acte de bunăvoință În favoarea altui actor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
negociate și relații reciproce. De asemenea, polaritățile identificate sunt mai degrabă tipuri ideale, relațiile concrete de cooperare bazându-se atât pe Încredere, cât și pe asigurare (În proporții diferite), precum și pe un amestec de termeni mutual negociați și componente legal constrângătoare. Astfel, formele de organizare hibrid, la granița dintre piețe și organizații, se statuează deopotrivă pe elemente contractuale mutual sau social negociate și astfel constrângătoare, dar presupun și un grad important de flexibilitate: contractele sunt doar cadre ce lasă loc oportunităților
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe asigurare (În proporții diferite), precum și pe un amestec de termeni mutual negociați și componente legal constrângătoare. Astfel, formele de organizare hibrid, la granița dintre piețe și organizații, se statuează deopotrivă pe elemente contractuale mutual sau social negociate și astfel constrângătoare, dar presupun și un grad important de flexibilitate: contractele sunt doar cadre ce lasă loc oportunităților de reciprocitate și construire a Încrederii. Schematic, am putea să identificăm patru tipuri de mecansime ce stau la baza relațiilor de cooperare, după cum predomină
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fi explicate tocmai prin valoarea intrinsecă pe care societatea o recunoaște revendicărilor de sorginte legală, etică sau filantropică asupra organizațiilor. Acest concept privind comportamentul organizațional responsabil devine o construcție culturală a societăților moderne; el se transformă astfel Într-un factor constrângător la nivel normativ și cognitiv. Faptul că organizațiile știu că aceste valori sunt prețuite (chiar În termeni economici) de către societate le face relevante În analizarea comportamentului organizațiilor și a relațiilor organizaționale. 6. Teoria multiplilor „investitori sociali” (sau „investitori” vs „acționari
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
eticii În cercetare și care „să servească scopuri umane, să evidențieze simultan dimensiunea morală a organizațiilor și astfel cercetarea să aibă valoare practică” (1998:123), să constituie un instrument social de modelare a realității prin impunerea unor concepții sociale instituțional constrângătoare. Abordarea instrumentală trebuie, cu alte cuvinte, să-și conștientizeze principiile etice (să servească scopuri umane) și nu să asume eficiența ca principiu neutru, universal. Din această perspectivă, managementul devine o chestiune În primul rând normativă, deconstruindu-se mitul managementului ca modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai bine relația dintre rețele și instituții vom relua problematica Încrederii interpersonale. „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că este mai probabil ca Între parteneri să se dezvolte Încredere interpersonală (n.a.) atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de a-și demonstra credibilitatea lor (trustwortiness)” (Molm et al., 2000:1396). Coleman (1990) face distincția Între schimbul reciproc și cel negociat. Riscul și incertitudinea inerente schimburilor reciproce sunt esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acel comportament, derivă așadar din prescripțiile unei instituții. Asigurarea este un produs ce derivă din contracte și instituții, concomitent cu capacitatea unei terțe părți de a impune prevederile acestora. Molm și colaboratorii săi sugerează că „schimbul negociat, cu Înțelegeri contractuale constrângătoare, produce asigurare, În timp ce schimbul reciproc facilitează Încrederea” (Molm et al., 2000: 1397). Preluând această distincție, putem afirma că instituțiile facilitează cooperarea prin inducerea de așteptări ce iau forma asigurării, În timp ce rețelele realizează același lucru consolidând Încrederea Între parteneri. Fiind generată
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
astfel cum amintirile unora dintre colegii săi de generație oferă, dincolo de melancolie, de tristețea subiacentă invocării unui destin potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă privește, am privit cu mefiență discursul autojustificator, retrospectiv, al partizanilor "rezistenței prin cultură". Nu poate fi vorba de nicio rezistență efectivă, bineînțeles, dar nu ezit să spun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
convinge pe asemenea operatori comerciali să alimenteze bugetul cu sumele prevăzute de lege. E limpede că, fără o lege a fiscului suficient de dură, toate aceste canale de finanțare alternativă rămân doar surse virtuale, realitatea fiind, din nefericire, mult mai constrângătoare și mai tristă. Totuși, din puținul care se adună la nivelul întregii țări, s-au mai făcut în ultimii ani câteva sesiuni de finanțare a proiectelor culturale: expoziții, debuturi, evenimente culturale sau educaționale, programe de antreprenoriat au putut fi sprijinite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
angajatorul, dacă are chef, poate declara afacerea închisă, să dea afară pe toată lumea fără a mai trebui să aștepte, ca până acum, 6 luni, pentru a o putea redeschide și angaja alți oameni, după bunul său plac, pentru că această prevedere constrângătoare a fost, în sfârșit, abrogată. Nu cred că sunt prea multe lucruri de spus față de acest proiect care va transforma condițiile de angajare în România pentru a fi potrivite exploatării extensive a forței de muncă și pentru ca arbitrariul și bunul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
convinge pe asemenea operatori comerciali să alimenteze bugetul cu sumele prevăzute de lege. E limpede că, fără o lege a fiscului suficient de dură, toate aceste canale de finanțare alternativă rămân doar surse virtuale, realitatea fiind, din nefericire, mult mai constrângătoare și mai tristă. Totuși, din puținul care se adună la nivelul întregii țări, s-au mai făcut în ultimii ani câteva sesiuni de finanțare a proiectelor culturale: expoziții, debuturi, evenimente culturale sau educaționale, programe de antreprenoriat care au putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
doar astfel se poate spera În descifrarea adevăratei lor semnificații. Firește, nu e suficient pentru un bun jurnal intim ca el să fie sincer pentru a dobândi și o inatacabilă valoare literară. Dar intimitatea nu poate fi descrisă decât În cadrul constrângător al sincerității, al platoșei transparente care dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa credibilității. Intimul, intimitatea și literatura intimității sunt posibile pentru că ele umplu un gol: formulează pretenția de exhaustivitate a lumii și sugerează felurile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața realității. Așadar, jurnalul intim nu vorbește despre relația individ societate, ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat În și de către jurnalul intim vizează desprinderea confesiunii zilnice de balastul cuvintelor care contabilizează realul, pentru a le stârni și a le metamorfoza Într-o realitate de grad secund, adică Într-o entitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul secretului atât de des invocat nu e decât o vorbă fără acoperire: jurnalul Începe să existe doar atunci când a depășit granița constrângătoare a anonimatului și intră În circuitul public. Oricât de mult ar vrea autorul să păstreze secretul notației din pagina de jurnal, aceasta va mina din interior orice clauză care Încearcă să-l mențină departe de posibilii destinatari. Există o tentație
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În acest caz, dorința de cunoaștere a eului propriu ascunde voința de a-l controla. Michelet introduce, Însă, un element cu totul surprinzător Într-un studiu „științific”: pasiunea. Perturbatoare prin excelență, sentimentele, subiectivitatea, expresivitatea involuntară a textului scot mărturisirea de sub constrângătoarele interdicții auctoriale. Acționând Însă În spațiul literaturii, scriitorul proiectează niște false imagini, care Îl trimit În zona artelor plastice. Consistența autoportretului provine din posibilitatea de a fi anexat unui domeniu cu claritate delimitat. Portretistica plastică, blindată În propriile-i legi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși a fragmentarismului, subminând-o cu mărturia că discontinuitatea promite Întotdeauna o permanență. După impactul decisiv, după experiența a ceea ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și înțelege comportamentul oamenilor condiționat de influențele contextului social în care acesta se produce. Terapeuții anilor ’90 au învățat să-și modeleze intervențiile și analizele în funcție de clienți, și nu invers. Multă vreme familia a fost privită ca reprezentând o forță constrângătoare asupra libertății individului, o forță care-l frâna în procesul de autodezvoltare. Erau momentele în care mediul familial armonios, bazat pe încredere, toleranță, sprijin necondiționat, a fost așezat în umbra celor ce subliniau conflictele, neînțelegerile din familii. Copleșiți de stări
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
variabile relativ stabile: clima, topografia, limba, religia, caracterul național, instituțiile, frontierele etc.; 2) variabile ușor volatile (exponențial și liniar): resursele, componența demografică, capitalul, capacitatea tehnologică, PIB-ul etc.; 3) variabile predictibile: logica alianțelor tipice, decizii și mișcări reactive; 4) variabile constrângătoare: unele schimbări politice, alianțe constituite, capabilitățile militare etc.; 5) variabile accidentale: efecte ale războiului sau revoluțiilor, calamități naturale, unele personalități, unele presiuni externe; 6) variabile incalculabile - sunt excesiv de complexe, implicând mecanisme necunoscute sau neanalizate ale unor cauze (Kahn, 1973, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
determinant apare În acele momente În care o singură variabilă dominantă capătă o importanță crucială. Când avem prezent un factor determinant, numărul dezvoltărilor posibile este mai degrabă limitat și clar definit. Diferența dintre aceste efecte și cele induse de variabila constrângătoare este una de grad. Predictibilitatea depinde mai mult de detalii decât de patternuri generalizabile sau secvențe. Factori precum schimbările politice, alianțele, bugetul apărării, capabilitățile militare operează În cadrul unui set de constrângeri precise și cunoscute, generând un număr redus de posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prezentată mai pe larg, alături de celelalte tipuri, În tabelul 12.4. Activitățile caracteristice strategiei de stabilizare a conflictelor se Înscriu Într-o serie largă mergând de la măsuri non coercitive (misiuni de stabilire a faptelor, negociere, mediere etc.) până la măsuri mai constrângătoare, ca, de pildă, sancționarea și arbirtrajul. Printre contribuțiile academice cele mai importante În domeniu se numără Bercovitch (1984; 1996), Zartman (1995), Fisher și Ury (1981), precum și analizele generate În cadrul Programului de Negociere al Universității Harvard. Această strategie este utilă În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
etc.). 2) Principiul responsabilităților comune, dar diferențiate. 3) Principiul dreptului la dezvoltare. Din fericire pentru unii sau din păcate pentru alții dintre cei care nu țin cont de enunțurile și principiile sale, Convenția de la Rio nu conține niciun obiectiv juridic constrângător! În 1998 s-a născut tratatul-fiu al Convenției de la Rio cunoscut ca Protocolul de la Kyoto (deschis ratificării pe 16 martie 1998 și intrat în vigoare în februarie 2005!). Negocierile apariției protocolului au început între 1 și 12 decembrie 1997 la
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]