595 matches
-
socio-internaționale (Miall et al., 1999). Indiferent de terminologie, conflictele din anii ’90 par a fi definite În principal de tensiuni identitare care pun probleme autorității statele existente (Wallensteen și Sollenberg, 1995). În astfel de confruntări, actorii implicați nu sunt legal constrânși să respecte normele internaționale de desfășurare a războaielor, grupările combatante definind frecvent regulile interacțiunii cu adversarii potrivit propriilor interpretări ale convențiilor legale. În multe dintre conflictele contemporane, civilii sunt ținta agresiunilor și drepturile fundamentale sunt frecvent Încălcate. În plus, intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de la I. Petrovici la N. Davidescu, de la Radu Gyr la Marin Simionescu Râmniceanu, nume ieșite azi din circulație, dar prezente, la locul lor, mai mare sau mai mic, în istoria literaturii române. Unii au trebuit să îndure și umilința colaborării constrânse, după eliberare, la Glasul patriei. Cei mai tineri, foarte puțini, au apucat, spre norocul lor, mica perioadă de destindere dintre 1964-1971 și, într-un fel sau altul, s-au salvat, poate chiar realizat în parte. Dar cine poate pune, într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate fi considerat drept onest și sincer. El a refuzat, într adevăr, și înainte și după, în conștiință, ideea situației ireversibile. Altă dovadă obiectivă, cred, nu există. Situația acestei categorii foarte numeroase este totuși destul de dificilă, deoarece, formal sau nu, constrânsă sau nu, ea recunoștea de facto că situația era, vrând-nevrând, nu mai puțin ireversibilă. Că ea nu era deloc astfel știm azi foarte bine. Dar în anii '70-'80, puțini, foarte puțini, pot pretinde cu seriozitate că vedeau efectiv capătul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
avangarda exemplul curent este folosită pentru rolul său negativist intrinsec, elanul său revoluționar, spiritul său vizionar, chiar mesianismul său. De îndată însă ce partidul politic de avangardă ajunge la putere (vezi situația din U.R.S.S. după 1917), scriitorul se vede constrâns sau eliminat, transformat în simplu instrument sau declarat inutil. Rolul său a încetat. De unde, incompatibilitatea structurală literatură politică la nivelul angajamentului practic. El poate avea forme absolute, pure, mistice, radicale (trecute atent în revistă de Matei Călinescu) doar în spațiul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Inutil să-l întrebăm azi pe Maestrul Daniel Corbu dacă a mai fost la Paris, dacă a mai fost la Viena. Știm deja (să tot fie vreo 25 de ani de când știm) cine va răspunde. Conștient de rătăcirile istoriei, constrânsă uneori să se retragă în rafturile bibliotecilor, poetul de ieri și de azi, cronicarul sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria conjugă cel mai des verbul « a fi »la
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
știe este foarte puțin probabil. Verificarea compulsivă liniștește gândurile obsesive, dar acestea se întorc cu o intensitate și mai mare. Uneori, legătura dintre obsesie și compulsie este rezultatul unei "gândiri magice". În mod similar, mulți oameni cu TOC se simt constrânși să repete comportamentul, ritualul sau gândul de un număr exact de ori, ca și cum ar fi ceva magic în legătură cu numărul de repetiții. Ritualurile lor devin stereotipe și rigide, și ei dezvoltă obsesii și compulsii pentru că nu execută corect ritualurile. În unele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru a-i reuni, prin schimb, în legăturile unei fraternități universale. Acest lucru înseamnă a stânjeni dezvoltarea prosperității publice, întrucât cel care nu este liber să facă schimb, nu este liber să își aleagă locul de muncă și se vede constrâns să dea o direcție falsă eforturilor, facultăților, capitalurilor și banilor pe care natura i-a pus la dispoziția sa. În sfârșit, înseamnă a compromite pacea între popoare, căci presupune spargerea relațiilor care îi unesc și care fac războaiele imposibile din pricină că
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Hegemonia intelectuală americană din acest domeniu a fost întărită de colapsul Uniunii Sovietice și a discreditării nu numai a comunismului, ci și a unui tip de democrație socială intervenționalistă. Reprezentanții aripei de stângă din America și Europa au fost, așadar, constrânși să găsească o alternativă pentru vechile forme de democrație socială. În Statele Unite, Partidul Democrat aflat sub conducerea președintelui Clinton a încercat să ,,reinventeze guvernul". Partidul laburist din Marea Britanie s-a transformat în ,,Noul'' Partid Laburist al lui Tony Blair, adoptând
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
una din părțile implicate direct este subiectul lovit, în corupție este mereu un al treilea care este lovit și lezat în diferite moduri. În corupția politico-administrativă, în particular, este mereu cetățeanul sau contribuabilul, dar și ansamblul societății, care este lovit, constrâns să plătească mai mult pentru un serviciu, pentru un contract sau, mai general, pentru a finanța o administrație publică ineficientă. În această ultimă situație există mereu un al treilea care este rănit de corupție: al treilea ca „bun comun” dar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ca structură proprie unică, relații, părți tari, moduri de comunicare, conflicte. În cele mai multe familii, cel mai răspândit tip de conflict este 6 cearta. Membrii unei familii sunt apropiați și se simt în largul lor în timpul unui conflict, și mai puțin constrânși să nu-și arate propriile sentimente. Conflictele în familie au la bază diferențele dintre generații. Conflictele între rude sunt conflictele generate între membrii unei familii, înrudiți în diferite grade. * Conflictele între persoane de același rang fac referire la divergențele între
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
ca ne-literar ceva de ordinul unor comunicări indirecte prin care textul însuși își dezminte conținuturile sale manifeste"230. Astfel, Habermas vede în exploatarea retorică a textelor întreprinsă de Derrida însuși elementul cheie care le face sensibile la a fi "constrânse" să pară a afirma altceva decât au intenționat autorii lor. În acest sens, retorica își arogă o competență de ordin general asupra unei textualități care, privită în cadrele asumate de Derrida, poate îngloba orice. Pornind de la alte considerente și presupoziții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să-și retracteze elogiul pe care i-l adusese lui Gallus în încheierea Georgicelor, ne putem imagina, pe bună dreptate, ce efect, mult mai neplăcut și mai iritant, trebuie să-i fi provocat lui Augustus o asemenea atitudine de "libertate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
imperiului, "gluma" capătă o semnificație puternică. Cum observase Grenier 341 "citind testamentul lui Augustus, observăm că marea generozitate față de veterani se oprește pentru a se diminua în ultima decadă înaintea lui Hristos". Sub presiunea accentuării crizei economice, Augustus se vede constrâns să renunțe la impulsul său natural spre generozitate și să-și reprime larghețea atât față de veterani, cât și față de prieteni. Ceea ce putea fi considerată o simplă glumă, în cel mai rău caz, de prost gust din partea lui Paulus Fabius Maximus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se reîntoarcă cu orice preț acolo, chiar dacă n-ar fi fost decât pentru a muri". După cum se observă, atașamentul față de locurile natale e pus de Lovinescu pe seama unui instinct primar, pe care veritabilul intelectual (insul reflexiv, precum Bizu) se vede constrâns să și-l reprime pentru a nu repeta destinul nedemn al animalului uman, fără conștiință de sine. Chiar dacă "impulsiunile inconștientului sunt mai puternice decât raționamentul", chiar dacă "egoismul vital al celulei vii nu poate fi înăbușit", rațiunea trebuie să triumfe, singularizând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
apare lui Bizu sub chipul unei făpturi de vis, plăsmuite în mare măsură de imaginația sa febrilă și anticipând întâlniri mai durabile, mai esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu se vede constrâns să țină seamă de prezența incomodă a unchiului său, Lică Scumpu (citite invers, numele și prenumele personajului vădesc un procedeu simplist și vulgar), care ajunsese ministru și pretindea că ar vrea să-l ajute în carieră. Tipul arivistului simpatic, gen
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și interpretările depășesc treapta popularizării, dar sunt evident grevate de imixtiunile ideologiei momentului. Constrânsă mai totdeauna de exigențe impuse ori autoimpuse, emoționalitatea autoarei va irupe în încercările memorialistice intitulate Pe scara timpului... (1972). Scurte însemnări despre locuri, oameni și cărți, comunicate în forme mozaicate, miniaturale, evocările rețin câteodată atenția prin prospețimea impresiei. Mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
fără egalitate nu înseamnă decât libertatea celor puternici de a îi exploata pe cei slabi, din toate punctele de vedere. Pe de cealaltă parte, egalitatea fără libertate nu înseamnă decât despotism omogenizator. De aceea, argumentează Balibar, prin intermediul "egalibertății", modernitatea trebuie constrânsă să își împlinească atât promisiunea de libertate, cât și, cel mai important, pe cea de egalitate. Atunci când este orientată înspre denunțarea multelor și gravelor imperfecțiuni ale modernității în sens economic, capitalist, și pledează pentru soluționarea lor pașnică, "egalibertatea" este utilă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ajutorarea statelor subdezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare, contribuind astfel activ la realizarea "noii ordini internaționale". Uniunea Sovietică, pe de altă parte, ca mare putere și stat dezvoltat, cel puțin din punct de vedere industrial, s-ar fi văzut constrânsă să finanțeze suplimentar dezvoltarea lumii a treia, pe care oricum încerca să o integreze pe orbita "socialistă", ceea ce, desigur, nu i-ar fi convenit (Weiner: 1984, 107-121). În plus, așa cum știm deja, leninismul sistemic nu mai avea vâna revoluționară care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nimic nu a pus în evidență în chip mai violent înfrângerea inevitabilă a lui Richard, decât faptul că norodul chemat să își dea consimțământul la urcarea pe tron a lui Gloucester fusese redus la o singură persoană, manevrată (și finalmente constrânsă fizic) de Buckingam să-l proclame rege. Una din revelațiile cele mai interesante prilejuite de acest spectacol a fost aceea că în multe privințe Richard al III-lea este o piesă în care femeile joacă un rol de o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de fiecare dată de celelalte maimuțe. După aceea, una dintre cele cinci maimuțe a fost Înlocuită cu o maimuță nouă, care nu luase parte la interacțiune. După un timp, maimuța cea nouă s-a Îndreptat spre scară, fiind, de asemenea, constrânsă prompt să renunțe la inițiativă. În continuare, fiecare dintre maimuțele inițiale a fost Înlocuită, până s-a ajuns la situația În care nici o maimuță nu fusese vreodată udată, drept consecință a faptului că o altă maimuță se urcase pe scară
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
limiteaz] comportamentul individului în raport cu ceilalți. Exist] o serie de obligații speciale create prin angajamente și acorduri; constrângeri legate de minciun] și tr]dare; interdicții privind inc]lcarea drepturilor individului, dreptul de a nu fi ucis, r]nit, sechestrat, amenințat, torturat, constrâns, jefuit; constrângeri legate de supunerea la anumite sacrificii a unei persoane, ca simplu mijloc de atingere a unor scopuri; pretenția asupra spațiului privat. Se mai pot menționa și condițiile de dreptate, egalitate și corectitudine în modul de tratare a celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor (Strawson, 1962). El argumenteaz] c], într-o foarte mare m]sur], reacțiile și sentimentele noastre personale depind de (sau presupun) convingerile noastre privind atitudinile și intuițiile altora și ale noastre. De aceea, atunci când percepem comportamentul cuiva că neintențional sau constrâns, nu experiment]m reacții participante normale, cum ar fi resentimentul sau indignarea moral], ci adopt]m, în schimb, caracteristică atitudinii obiective sau clinice a relațiilor impersonale. Dimpotriv], cănd acțiunile altora indic] bun]voința, reauavoinț] sau indiferență pe care aceștia le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au structurat eficient "câmpul imaginativ" general, care la rândul lui le-a ajutat să se stabilizeze. Oricât de bogată ar fi o literatură sau o mitologie locală, un fenomen precum cel al memorării colective este prin natura lui organizat și constrâns să fie schematic, ca să se poată menține, pe perioade îndelungate și în teritorii culturale extinse, un "limbaj" comun și o imagine coerentă despre sine a comunității, în raport cu "celălalt", indiferent cine este acesta. Lumea medievală este un exemplu foarte potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
traiul comun, poate un grad de automatism social și el binevenit, chiar o bucurie de viață, totuși măsurată, survenită în limitele acceptabilului, adică ale gândirii formale constrângătoare. Pe de altă parte, trebuie să fim dispuși ca măcar să bănuim că partea constrânsă (în limitele acceptabilului, el însuși determinat prin convențiile actelor de acreditare) a vieții umane are limite și că dincolo de acestea se află paradoxal ! tot viață omenească (potențială, posibilă doar, în raport cu faptelor ei): practici și reguli elementare, "gânduri" împresurate de alte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
primă (naturală) ipostază a sa. Ceea ce înseamnă, totuși, că scrutarea limitelor vieții omenești constrânse prin gândirea autonomă este posibilă și poate trece în act în anumite condiții. Care sunt acestea? Deocamdată poate fi formulată o regulă de metodă, ea însăși constrânsă formal și având un sens negativ: limitele despre care este vorba aici nu sunt evidente și nu pot fi scoase la iveală pe o cale natural-istorică. Pare destul de clar, în acest moment, că sunt necesare, pentru un asemenea scop, alte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]