1,465 matches
-
respectivă. De altminteri, în epocile clasice, marii filosofi, aveau și ocupații profesionale pozitive: medici, legislatori (adică juriști), economiști, geometri, fizicieni, astronomi etc. La orientali și îndeosebi la indieni, despre care știm că disprețuiau tot ce e lumesc, speculația metafizică și contemplația nu au alt rost decât terapeutic, adică practic. În Baghavad Gita e vorba de acțiune și de libertate în raport cu acțiunea, în perspectiva tuturor avatarurilor posibile. Simțul practic îl mai numim, exact cu același înțeles, spirit practic. Cel puțin aici (dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar această „mistică” nu avea nimic comun cu misticismul iraționalist care a apărat mult mai recent. Ea era supusă unei discipline și unei „tehnici” perfect riguroase și lucide. De altfel, finalitatea ei era una de luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau fiecare câte unei structuri mintale: una mai logică, mai discursivă, mai pozitivă, legată de ceea ce se numea atunci „nominalism”, de fapt, raportabilă la Aristotel, cealaltă mai imaginativă, mai intuitivă, mai „poetică”, legată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
laică. Cred că exagerați. Să nu uităm că promiscuitatea a contrazis orice fel de ideal de civilizație - și mai cu seamă cel insinuat de dvs. Și apoi, pentru că ne apropiem de sfârșit, întrezăriți vreo soluție? — Firește, nu trebuie să generalizăm. Contemplația și reculegerea prea de multe ori se pot confunda cu lenea și neglijența. Prin temperament și educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a da sfaturi, decât aceea de a se autoresponsabiliza.) „Nu e destul să știi, trebuie să și aplici; nu e destul să vrei, trebuie să și faci.” (J.W. Goethe) Marile dureri sunt mute. (Tot ceea ce Întrunește grandoare pretinde o contemplație respectuoasă În intimitate, deoarece stările care cuprind mari energii interioare, care sunt trăite deosebit de intens nu pot fi exprimate În termeni reci și obiectivi.) Las’ că-i bine, chiar de-i rău. (Paradoxul acestui proverb este explicat de un alt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a cunoaște și extrage cele mai bune dintre tendințele și disponibilitățile noastre. Dar nu rămânem pentru prea mult timp acolo: ieșim la suprafață, pentru a vedea În ce măsură ceea ce am prospectat corespunde așteptărilor noastre față de sine. Μ Observația se transformă În contemplație dacă nu e Însoțită de spirit critic. Μ Fiecare trebuie să-și cunoască și să-și aprecieze propria valoare, deoarece fiecare este capabil de a face binele; trebuie doar să dorești acest lucru! Μ Uneori ne arătăm surprinși de faptul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atentat la libertatea spiritului de a-și asuma căi și riscuri proprii În cunoaștere, elitele școlare În cauză Își iau singure această libertate, răzvrătindu-se Împotriva profesorilor respectivi. Μ „Crede și nu cerceta” (principiu biblic). Prin urmare: „ardere” fără „curiozitate”; „contemplație” fără „apreciere”; „respect” fără „Îndoială” etc. Principiul de față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și, implicit, acceptarea unui singur adevăr de către toți, În aceeași situație, este foarte greu de realizat. Μ Ce Înseamnă a „suferi călugărește”? Înseamnă, cum foarte frumos spunea Mircea Eliade, să meditezi asupra „treptelor extazului cu mintea purificată de asceză și contemplație” (Drumul spre centru, 1991). Μ Omul modern trebuie să recurgă tot mai mult la practici ascetice și contemplative pentru a realiza ceea ce se cheamă o „depășire de nivel existențial”, adică o ieșire din smogul unei realități dominate de egoism, invidii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comportamentul torționarilor, solidaritatea victimelor, comunicarea orală și transmiterea culturii interzise prin memorie, de la gură la ureche prin traseul gîndului, metodele de rezistență, continuarea hărțuielii după eliberare. Lupta pentru apărarea credinței proprii, ce i-a marcat viața, relația cu divinitatea și contemplația ca expresie a vieții se reflectă Într-un alt destin exemplar, acela al călugăriței. Un set de povestiri consemnează soluția de acceptare a dramelor vieții, salvatoare În condiții extreme, precum deportarea sașilor În lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Războiul pâinii”, LCF, 1974, 35; Mircea Constantinescu, Între reportaj și roman, VR, 1974, 11; Cristea, Domeniul, 320-324; Titel, Pasiunea, 173-175; Val Condurache, Istorie și actualitate, CL, 1976, 5; Vasile Petre Fati, Refuzând pitorescul, VR, 1976, 7; Valentin F. Mihăescu, Literatura contemplației active, LCF, 1977, 46; Valentin F. Mihăescu, Dreptul de-a fi om, LCF, 1978, 22; Iorgulescu, Scriitori, 215-217; Ștefănescu, Jurnal, 165; Radu Anton Roman, Recursul la metodă, LCF, 1981, 24; Nicolae Manolescu, Tot despre proza scurtă, RL, 1981, 26; Vasile
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a fi predispoziția pentru contemplație (cu un balans spre „transcendent”), un sentiment aparte al naturii, discreția, pornirea spre joc, umorul. Totul - exceptându-l pe Titu Maiorescu - îl nemulțumește pe M. la criticii români, pe care îi supune unor judecăți incisive. El acuză lipsa de criterii
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
în exilul chinuitor, el descoperă salvarea - Dumnezeu și, odată cu El, propria lume lăuntrică, sufletul. E un drum pe care, împreună cu scriitorul, îl parcurg aproape toate personajele cărții: substanța lor fizică se contopește cu una spirituală. Dar nu printr-o simplă contemplație, ci - așa cum se spune limpede la sfârșitul romanului Cavalerul resemnării - printr-o luptă dură, „de finalul căreia depinde tot ceea ce este mai omenesc încă în om”. Așa se întâmplă și în La Septième lettre (1964) sau cu un alt personaj-cheie
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
o mai atentă studiere a detaliului. Cele șapte capitole circumscriu două tendințe fundamentale în poezia lui Pillat: pe de o parte, „identificarea unei incinte originare, care să favorizeze declanșarea imemorialului edenic al copilăriei”, iar pe de altă parte, „interiorizarea spațiului contemplației poetice”. L. argumentează, prin analiza poemelor, metamorfozarea operei lui Pillat într-o „mitologie poetică” și încearcă să aducă în prim-plan arhetipurile și simbolistica unei poezii aflate într-o permanentă mișcare și transformare, ca o substanță proteică, sesizabilă doar prin
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici nu evocă nostalgic, precum Ion Pillat. Contemplația nu-i provoacă adeziune, euforie, ci, mai degrabă, neliniște și tristețe. Fundoianu e un neliniștit care nu caută alinare în peisaj - ca un romantic sau ca un citadin -, dar care aleargă în natură spre a-și exacerba suferința, pentru ca pe
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
de a-și repara corabia pe mare, În lipsa pământului stabil. Thomas comentează că, În decursul secolului XX, distanța dintre locul naufragiului și cel al observatorului lui s-a micșorat până când observatorul Însuși nu a mai găsit un fundament stabil pentru contemplație: Aruncat Într-un dezastru pe mare, fără nici un port În care să se retragă, privitorul simte că are absolută nevoie să-și repare corabia, dar trebuie să se Întrebe unde va găsi fundația stabilă și materialul necesar bunei reconstrucții. Răspunsul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de la Sfântu-Munte, care va intra în volumul În lumea Mediteranei (8/1934), Mircea Eliade colaborează cu studii și eseuri (Pentru cultură și contra politicii culturale, 3/1934, Tehnica și educația culturii spiritului, 4/1935, Reverie și automatism mental, 5-6/1935, Contemplația, 7-8/1935, Maica Domnului, 6/1936), iar Constantin Noica cu eseul Împăcare cu lumea (9-10/1936). Lucian Blaga publică Orizonturi temporale (5-6/1935, fragment din Orizont și stil), iar Tudor Vianu articolul Între individual și general (7-8/1936, fragment din
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano sau Rondelul apei din ograda japonezului propun simboluri ale elevației și purității artei (ipostază a motivului „excelsior”); chiar formula artistică a acestor jocuri de virtuozitate gratuită corespunde idealului „periheliei”, al desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență în complexitatea ei, poezia relevă o structură romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului și a „soartei”. Amară în fulgerările ei satirice
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
unor interpretări contradictorii, pentru că cercetătorii s-au întrebat dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin, sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filosofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... dintre meditație filosofică și contemplație mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și eu aș admite bucuros acest lucru) o mistică augustiniană autentică, aceasta n-a putut fi decât o mistică de filosof; experiența sa depășește și trece dincolo de aportul activității propriu-zis filosofice, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
slogan al antiaugustinienilor: e un sacrilegiu să crezi că Dumnezeu n-ar dori mântuirea tuturor. Marea „invenție” a lui Cassian a fost tocmai această fuziune între origenism și antiaugustinism care permitea în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Ghelasie, la sfârșitul secolului al cincilea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spirituale. El credea, ca mulți alți gânditori din acea perioadă, că perfecțiunea poate fi o aspirație permanentă atât în viața ascetică (la limită, în viața privată), cât și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din acea perioadă, că perfecțiunea poate fi o aspirație permanentă atât în viața ascetică (la limită, în viața privată), cât și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rândul său, presupune asceza și se dezvoltă așadar în trepte, prin pocăință, iubire, mâhnire pentru propriile păcate, spaimă: raportul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiunea desăvârșită în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rândul său, presupune asceza și se dezvoltă așadar în trepte, prin pocăință, iubire, mâhnire pentru propriile păcate, spaimă: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cântarea Cântărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rândul său, presupune asceza și se dezvoltă așadar în trepte, prin pocăință, iubire, mâhnire pentru propriile păcate, spaimă: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cântarea Cântărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a acestei interpretări spirituale propuse de Grigorie pare să fie Augustin. d) Scriitura lui Grigorie Este citată de obicei, când e vorba despre interesul arătat (sau nearătat) de Grigorie pentru stilul literar, o sentență a sa, rămasă faimoasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autorul declară că vrea să facă să înceteze mulțimea erorilor generate de pozițiile lui Arie și Eunomios și ne oferă indicele operei, precizând că aceasta se intitulează Thesauros pentru că „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut pentru a trece apoi la respingerea tezei ariene care neagă eternitatea Fiului. Autorul abordează apoi homousia, oprindu-se asupra interpretării din textele biblice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a întâmpinat oricum propunerea lui D.B. Evans de a descifra antropologia lui Leontie în cadrul doctrinei evagriene (origeniste) a intelectelor preexistente, sugerând astfel că Cristos al lui Leontie ar fi acela, Unicul, între atâtea intelecte, care i-a rămas credincios în contemplație Logosului divin. Oricum, în urma studiilor lui Richard, Leontie nu mai este considerat un neocalcedonian (ca atunci când i se atribuiau scrierile lui Leontie din Ierusalim), ci un calcedonian riguros; chiar expresia, tipic chiriliană, „unire după hypostasis” este evitată de el în favoarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]