1,534 matches
-
opta pentru valori autentice, de a acționa. 3.3.3. Limbaje scenice în teatrul clasic și în teatrul modern Teatrul modern deconstruiește nu numai subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scriitori străini (Ramiro Ortiz, Robert de Flers, Henri Focillon, Louis Barral, Göran Björkman, Paul Morand, Eugène Montfort, Armand Godoy ș.a.), prin care sunt puse în evidență deschiderile culturii române către universalitate. Pasionat de documente și manuscrise inedite, cercetătorul ilustrează în contemporaneitate o direcție de activitate aproape stinsă. Ediții: G. Călinescu, Scrisori și documente, pref. Al. Piru, București, 1979; E. Lovinescu, Scrisori și documente, pref. edit., București, 1981; Ion Barbu în corespondență, I, București, 1982 (în colaborare cu Gerda Barbilian); Zaharia Stancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
evoluția culturii de erudiție și modelele acceptate de ea, presupune o înmulțire a mijloacelor de expresie, fie prin preluări de elemente din alte limbi de cultură, fie prin urmarea modelelor din alte limbi de cultură, fără a presupune vecinătatea sau contemporaneitatea cu ele. Prin urmare, autoritatea este relevantă în mod deosebit la nivelul limbii literare, unde se manifestă activitatea socială de cultivare a limbii prin normare, precum și prin instituirea și funcționarea normelor legiferate, stabilite prin vizarea unor modele determinate. Normarea este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
direcția gândului (asocierea). Focalizarea asupra unuia dintre aceste aspecte afectează irevocabil măsurarea celuilalt. I. CONSIDERAȚII PRIVIND SCHIMBAREA PERMANENTĂ A VIEȚII SOCIAL-ECONOMICE 1. Dinamica schimbărilor În viața social-economică contemporană Schimbarea este o permanență În viața social economică. Însă, ceea ce este caracteristic contemporaneității este dinamica din ce În ce mai accentuată a schimbărilor. John Fitzgerald Kennedy, Într-un discurs adresat națiunii americane, spunea: “Schimbarea este legea vieții. Acei care privesc numai În trecut sau În prezent, În mod sigur vor pierde viitorul”. Dacă luăm În considerare diverse
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
furnizează un răspuns complex la atacurile marxiste contemporane asupra societății civile 11. Studiul lui Gellner este important și merită o atenție deosebită, în mare măsură pentru că acesta este cel mai bun exemplu recent în care este prezentată importanța fundamentală, în contemporaneitate, a perspectivei stat-societate civilă în științele umaniste. Societatea Civilă (expresia apare astfel în întreaga lucrare a lui Gellner) "este acel ansamblu de diferite instituții neguvernamentale care este suficient de puternic pentru a contrabalansa statul și, fără a împiedica statul să
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acesta compatibil cu societatea civilă și democrația? Dacă nu, creșterea sa poate să fie împiedicată sau controlată? *** Aceste întrebări referitoare la autodeterminarea națională și societatea civilă merită să fie examinate mai profund, și nu doar pentru evidenta relevanță politică din contemporaneitate. Este necesar să ne ocupăm de ele pentru a ilustra modalitățile noi și lipsite de sentimentalism de reconsiderare a teoriei moștenite privind societatea civilă, reconsiderare ce se impune cu urgență pentru ca prietenii societății civile să evite capcana idealizării nesăbuite a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a superstițiilor, doctrina și practicile magiei. Deoarece atât astrologia cât și magia reprezentau forma activă a relațiilor omului cu natura, ele reprezentau manifestarea spiritului științific înnăscut al rasei umane, și prin aceasta însuși titlul de glorie al civilizației ninivo-babiloniene față de contemporaneitate. Când efecte miraculoase erau obținute pe căi pământești (chimice, fizice sau medicale), magia era numită albă sau naturală; când instrumentul întrebuințat era spiritul diavolului, magia se numea neagră sau demonică. Chaldeenii mai practicau magia teurgică, a relațiilor forțate cu spiritele
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ale lui P.-S., destinate cu deosebire copiilor și tinerilor, o marcă de originalitate vădește Păcală și ai săi (1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare românești, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate și prieten, prezent în piață, magazin, restaurant, școala etc., pus pe șotii, dar și făcând aluzii la viața politică. Este și autorul unor volume de versuri și poeme în proza: Între două veșnicii (1996), De dragoste (1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
ori magie, preludează Princepele lui Eugen Barbu. În proiectul romantic al scriitorului, „zorile renașterii” nu cuprind decât o singură scriere epică, Stăvilare. Se aleg apele, ultimul roman al lui B. și totodată cel mai nerealizat. Înscris în ciclul romanesc dedicat contemporaneității, Neamul Coțofănesc a fost interzis de sinodul Bisericii Ortodoxe Române, odată cu Icoane de lemn de T. Arghezi și Marele Duhovnic de V. Eftimiu. Ficțiunea epică este săracă, dar suplinită printr-o neistovită imaginație lubrică și ample digresiuni jurnalistice. Scriitorul ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
e cea mai înaltă formă de înțelegere a lumii (noesis). Opera lui Platon, între care Banchetul, Republica, Dialogurile, Legile, Scrisorile, Lysis și Phaidros, influențează gândirea lumii, reușind să traverseze opera aristotelică, filosofia islamică, Evul Mediu și Renașterea și supraviețuind până în contemporaneitate. Banchetul lui Platon (Anselm Feuerbach, 1873) Aristotel (384-322 î.e.n.), matematician, filosof, poet, scriitor, logician și biolog grec, născut la Stagira (Macedonia Antică). Discipol al lui Platon și preceptor al lui Alexandru Macedon, a fondat la Atena faimoasa instituție Liceul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1479 a fost angajat de Vatican să picteze Capela Sixtină împreună cu Botticelli, Domenico Ghirlandaio și Perugino, care erau mai în vârstă decât el. A fost prieten și colaborator al altor doi titani ai Renașterii, Michelangelo Buonarroti 13 și Rafael 14. Contemporaneitatea lor a marcat în domeniul istoriei artelor un moment de apogeu. Toate realizările lui Leonardo invită la meditație. Tablourile sale neterminate, ca "Sfântul Ieronim" și "Adorația magilor", sunt surse de inspirație pentru tehnica picturală. Capodoperele "Fecioara printre stânci", "Sfântul Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
evidențiază importanța. Filosoful este un umanist și afirmă că cercetarea științifică este singura cale de a preveni mizeria umană; el este, deci, scientist și raționalist. Scrie un lung tratat de medicină, intitulat Istoria vieții și morții, care-l face cunoscut contemporaneității și posterității. Ideile sale liberale ies în evidență în cartea Noua Atlantidă, apărută în 1624 în limba latină, în care descrie utopia unei noi lumi, pe care o localizează pe o insulă în nordul Americii, numită Bensalem. Pe această insulă
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cam 4 m în lungime și lățime și era formată din 16 panouri în ulei pe lemn, cu sticlă sablată în relief, groasă de 4 cm. Această pictură bogată m-a tulburat. Pentru că, deși m-a frapat cu originalitatea și contemporaneitatea ei, "postmodernă", era "doar" o copie după Alegoria picturii de François Boucher de la Galeria Națională de Artă din Washington D. C. o copie la fel de "fidelă" ca citatul lui Borges din Cervantes. Opera lui Boucher este o lucrare barocă tîrzie, și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
parte Eugen Constant, Sina Dănciulescu, Petre Dragu, Ilarie Hinoveanu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Un cuvânt de deschidere afirmă, în spiritul ideologiei oficiale, că R. „își trage sevele din izvorul învățăturii marxist-leniniste, din tradițiile progresiste ale culturii noastre și din marile elanuri ale contemporaneității”. Era un protocol obligatoriu, în realitate R. dovedindu-se, în timp, un spațiu de manifestare pentru creatorii din Oltenia, dar și din întreaga țară. Tot în numărul 1/1964 Tudor Arghezi semnează o tabletă de salut. Pe prima pagină mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
volumul Galileo Galilei. Dialog cu planetele (1982). Istoricul literar tinde spre cuprinderi globale, care să circumscrie procesual fenomenele de cultură. Astfel, în Storia della civiltà italiana (1977) înfățișează etapele principale ale civilizației italiene - Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea, Barocul, Risorgimento și contemporaneitatea -, opțiunea autorului îndreptându-se spre ideile, fenomenele și personalitățile mai însemnate, care întruchipează ipostaze specifice și valori proprii acestei arii de cultură. Acoperind contribuția științelor pozitive și domeniile umaniste, comentariul îmbină analiza cu privirea de sinteză, fără să avanseze spectaculoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
ideologiei, de la corpul abstract al principiilor acesteia, admițând posibilitatea ca aceste principii să fie aplicate în contexte particulare, dând astfel naștere unor forme variabile ale ideologiei generale. Caracteristicile redate mai sus și asociate conceptului în discuție de către teoria socială a contemporaneității permit o trecere lejeră de la identificarea singulară a ideologiei la formele sale plurale. Putem vorbi, prin urmare, despre "ideologii", în contextul în care "ideologia" se manifestă social și cognitiv la nivelul unor grupuri diferite, presupune evaluări care nu se supun
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
structura ideologiei este considerată de către unii autori ca fiind conștientă (ideologia este "un sistem de credințe explicit, deținut în mod conștient"76), în vreme ce alții o indică drept inconștientă. Trecerea în revistă a atributelor incluse de teoria socială și politică a contemporaneității în cadrul comprehensiv al ideologiei aduce în lumină, așa cum specificam mai sus, posibilitatea ca acesta să se constituie într-un instrument de cercetare. O a doua etapă urmând sugestia lui Gerring este aceea ca, plecând de la acest cadru (și utilizând un
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
specific de realitate socială în lumea occidentală. Ca instrument al cunoașterii sociale, ideologia își asumă, practic, rolul de "martor" al modului în care anumite idei devin influente în spațiul social, cu atât mai mult cu cât, în teoria socio-politică a contemporaneității, a devenit o realitate acceptată aceea că "(...) a explica adeziunea subiectului social la o "idee" obiectiv nefundamentată înseamnă întotdeauna a arăta, așa cum toți o sugerează, că această idee are sens pentru el, cu alte cuvinte că are motive de care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înțeles numai din perspectiva unui astfel de segment specific. Dimpotrivă, "poveștile" cuprinse în imaginarul oricărei societăți, fie că pot fi explicate rațional sau nu și acesta este rolul pe care, după cum am văzut, teoria socială a cunoașterii, chiar și în contemporaneitate, și-l revendică încearcă să ofere răspunsuri (și, prin asta, să ordoneze, să legitimeze și să integreze indivizii în ordinea socială) la întrebări care au, înainte de toate, o profundă semnificație socio-culturală: Fiecare societate de până acum a încercat să ofere
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și funcția de dublare a realului decât prin canalul ideologiei"258. Trebuie subliniat însă că, deși denumirea de "utopianism" trimite spre un curent de tip ideologic, manifestat în filosofie și literatură, prezent de la Platon și până la scrierile de ficțiune ale contemporaneității, "utopismul (...) nu este o ideologie (în ciuda terminației "ism"). Pentru că au fost imaginate numeroase feluri de utopie, la stânga și la dreapta spectrului politic, dar și în afara acestor categorii. El este o metodă aparte de reflecție asupra politicii și a societății, prin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau cea marxistă, care propunea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din societatea occidentală contemporană. 3.1. Analiza epistemologico-politică a ideologiei Întemeierea epistemologică a gândirii cu privire la politic, pusă în discuție cu precădere în secolul al XX-lea, reprezintă și astăzi o problemă care suscită controverse. Cele pe care gândirea politică a contemporaneității le aduce în atenție se referă mai ales la încercarea de a explica cum anume este posibil ca o teorie politică să aibă drept punct de plecare o anumită teorie a cunoașterii. Filosofia politică recentă are în vedere atât determinările
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
legitimator al relațiilor de putere, intrăm cu dezbaterea într-un cadru mult mai larg, și anume acela al relației dintre politică și epistemologie. Întrebându-ne asupra naturii relației dintre epistemologie și politică, putem observa că, în literatura de specialitate a contemporaneității s-au conturat trei perspective de abordare 365. Prima, cea specifică filosofilor continentali, susține că epistemologia caută un standard totalizator de justificare, care subminează scopul dezbaterilor și autorizează numai anumite poziții privilegiate, ceea ce poate determina menținerea anumitor structuri de dominație
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
marginal. Pentru teoreticienii politici preocupați de dimensiunea normativă a politicului, ideologia prezintă interes în măsura în care analiza se îndreaptă spre studierea unor tradiții de gândire ce își găsesc fundamentarea doctrinară atât în modernitate (sub forma liberalismului, conservatorismului sau socialismului), cât și în contemporaneitate (sub forma comunismului, nazismului, fascismului, naționalismului etc). Reprezentate ideologic, aceste tradiții de gândire coboară de pe "piedestalul" fundamentării lor filosofice pentru a fi "translate" pe înțelesul maselor, odată cu democratizarea politică specifică modernității occidentale și mai cu seamă din momentul accelerării accesului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
face ca studiul ideologiei să însemne "studiul gândirii politice actuale gândirea concretă a comunităților politice și din interiorul comunităților politice"402. Prin această abordare, teoreticianul britanic se poziționează, practic, împotriva curentului pe care îl consideră "predominant" în gândirea politică a contemporaneității și care îmbrățișează ceea ce Andrew Vincent numește "teza segregării negative". Angajând o semnificație a ideologiei care reabilitează conceptul din punct de vedere epistemologic, Freeden se distanțează net atât de demersurile care vizează "sfârșitul ideologiei", cât și de cele care o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]