69,079 matches
-
spațiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic și ideologic, muncii de creație calificate și sistematice, clamarea unicității, a programului genetic irepetabil și transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă astăzi și cîteva elemente mult mai grave care au contaminat, asemenea unei boli devastatoare, întregul organism social; în cultură, ca și în economie ori, mai cuprinzător, ca și în viață, se
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
memoria protagonistului, Ralph Fiennes, rănit în orgoliul personal. Pînă cînd află adevăratul motiv pentru care amanta, delicata Julienne More, îl părăsise: legămîntul cu Dumnezeu care îi salvase iubitul dintr-un bombardament, readucîndu-l la viață, redîndu-i acestuia și dreptul de a contesta dumnezeirea! "Izolat în cinema" cum se declară, Lucian Pintilie onorează la rîndul său acest proces necesar al resacralizării iubirii. Căci Terminus Paradis (România-Franța, 1997) prin dragostea nefericită dintre un porcar, furiosul autohton Costel Cașcaval, și o ospătăriță, dîrza Dorina Chiriac
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
este românesc are parte de acest tratament. Indiferent despre ce scrie, N. Steinhardt instigă la fericire. Patriotismul său seamănă cu înțelepciunea copacului, care, atașat definitiv de un anumit loc de pe planetă, se străduiește să-l valorifice la maximum, în loc să-l conteste fără rost. N. Steinhardt își iubește țara, așa cum își iubește firea, soarta sau credința. Nu întâmplător, povestește pe larg, într-o scrisoare, ce mulțumit este Constantin Noica, la 60 de ani, că are 60 de ani: "Dinu a împlinit acum
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
așteptărilor și încercarea de a le veni în întîmpinare. Sau, uneori, măcar simularea acestei intenții. Într-un fel a condus teatrul Bulandra Liviu Ciulei și în altul Radu Penciulescu Teatrul Mic sau, mai încoace Andrei Șerban Teatrul Național din București. Contestați sau nu, ei au fost iubiți mai presus de orice. De chestiuni mici sau conjuncturale. Pentru că ei sînt valori ale teatrului românesc. Și politica lor directorială tot în jurul valorii s-a învîrtit. La un astfel de drum, trupa merge alături de
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
fracțiuni ale partidului pare să fi fost cîștigată de ciorbiști. E prima oară în foarte agitata istorie politică post-decembristă cînd un partid sfîșiat de lupte lăuntrice ajunge să-și rezolve disputele recurgînd la arbitrajul Puterii, pe care PNȚCD-ul o contestă. Acest război nesăbuit a fost reflectat de toată presa cotidiană în termeni lipsiți de echivoc. Dornic să reintre în atenția presei, Ion Coja n-a găsit alt mijloc decît să protesteze la Departamentul de Stat american împotriva faptului că noul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
de după război"". Dar iată și o exagerare presînd "în jos". Istoria literaturii române de I. Negoițescu e tratată, după o seamă de alte obiecții, într-un spirit de permanentă șicanare, de parcă am asista la un proces de atribuire. I se contestă criticului, major, dreptul legitim de a se considera în succesiunea lovinesciană, impunîndu-i-se o altă ascendență - G. Călinescu, după singura particularitate comună, care a făcut de altfel școală în critica românească: lectura inversă". Ca și o altă latură, "luminoasă", consemnată, cu
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Dl Stoiciu profită de un subiect care-i este străin ca să dea cuvîntul unei doamne profesoare, supărată foarte că manualul dsale n-a intrat printre cele trei. E regretabil, desigur, dar dl Stoiciu trebuie să știe că primii care au contestat public hotărîrea M.E.C. au fost doi din cei trei autori aprobați. Mă așteptam de la poetul pe care-l prețuiesc să facă această precizare, în ce mă privește, înainte de a încredința tiparului dejecțiile profesoarei cu pricina. Cu o totală lipsă de
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]
-
e nepotul lui Nicolae Iorga. Motivul acestei declarații? Răzvan Theodorescu l-a dat jos pe Andrei Pippidi dintr-o funcție care face parte din parohia d-lui Theodorescu. Persoane mai rău-voitoare decît Cronicarul ar spune că dacă istoricul Theodorescu îl contestă astfel pe istoricul Pippidi, contestatarul n-are nici măcar meritul de a fi nepotul lui Nicolae Iorga. * Țărăniștii au ajuns să ofere presei pînă și o casetă audio a uneia dintre ședințele lor, în războiul pe care îl duc unii împotriva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
Constantin Țoiu În aprilie 1996, notam în articolul Opera magna, apărut la aceeași rubrică, ideea că toți cei ce-l contestă pe romancierul Petru Dumitriu o fac din motive subiective, tendențioase și că, îndeobște, adevărul vieții se află întotdeauna mai presus de lucrurile invocate, de accidentele personale, forța ficțiunii întrecând prin dreptul ei sacru evidențele provizorii. Dacă e nevoie, citez: "În
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
este ambiția lor constantă. Cine știe dacă toată sfințenia nu este decît o perfecțiune în ordinea negativă! Iubesc prea mult lucrurile care se nasc și mor, pentru a mă înțelege prea bine cu ea". Dar nu numai pe sfinți îi contesta tînărul Cioran (avea, în 1937, 28 de ani). În același cîmp de observație negativă a intrat chiar și ideea de dumnezeire și divinitate. Nu crede nimeni în Dumnezeu, cugeta autorul nostru, decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ că, dincolo de aprecierile așa-zicînd favorabile din final, Zamfirescu neagă aici întreaga operă a lui Caragiale (mai ales dramaturgia). Cît despre Făclia de Paște, își menținea opinia, îndrăznind să conteste opinia lui Maiorescu. "Ce dovedește asta. Că dumneavoastră una vă place mai mult decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Allesio. Dar cu asta nu s-a dovedit că O făclie de paște e o bună novelă. Negreșit
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
producție la cel de dinainte de război va întîrzia pînă în perioada 1955-1960." În capitolul relații externe, evident se arată totala dependență a României față de URSS, constatîndu-se consolidarea, după alegerile din 1946, a regimului comunist care a respins nota SUA care contesta imparțialitatea acestor alegeri. Raportul acesta, de o impresionantă seriozitate, este, astăzi, un document istoric de reală importanță. Mă îndoiesc, repet, că o personalitate cu putere decisivă în administrație l-a citit și analizat. Și, practic, chiar dacă l-ar fi citit
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene"), excelînd în umor sarcastic, la limita satirei, sînt în general piese de valoare (Strănutarea, Cearta, Soacra Sfîntului Petru, Ghinionul etc.). Cît despre prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, ruptura lor aparentă cu romanele "obiective" este contestată, identificîndu-se în schimb etapele adoptării succesive de măști prin care subiectivitatea și experiența biografică să fie filtrate pînă la a ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
eseu nu este însă infirmată. Surprinde (oare chiar surprinde?) absența oricărei referiri la capitolul foarte amplu consacrat de Judt problemei evreiești din România și atitudinii intelectualității românești față de ea. Uneori dl Iorgulescu traduce în mod tendențios pasajele pe care le contestă. Tony Judt vorbește de pildă despre C.V. Tudor ca despre unul din foștii zelatori ai lui Ceaușescu, prilej pentru dl Iorgulescu de a protesta la ideea că C.V.T. ar fi fost ,,cel mai cunoscut lingușitor etc.", cînd, în realitate, ,,reputația
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
și atitudinea d-sale ofensivă, ca să nu zicem direct agresivă, împotriva "cronicii", a "foiletonului", a "impresionismului". Nu dl Marino e de regulă atacat, ci d-sa e cel care atacă. "Obstrucția" e a d-sale. Nu știm să-l fi contestat pînă acum cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
a "impresionismului". Nu dl Marino e de regulă atacat, ci d-sa e cel care atacă. "Obstrucția" e a d-sale. Nu știm să-l fi contestat pînă acum cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
mai avea nici o cale de a i se opune, Securitatea își făcea de cap, contând pe reflexul de infailibilitate pe care îl indusese în lumea orașelor și satelor. O modalitate în plus de a-și îngădui toate ororile. A-i contesta atotputernicia însemna a-i anula ani de "muncă", punându-i sub semnul întrebării legitimitatea - ca forță irezistibilă, reprezentând absolutul. Însemna să o negi în efigie, să o sabotezi, îngenunchind-o pe propriul teren, să o sfidezi, de unde vitrega soartă rezervată
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel de opinii. Nu negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a contesta pe M. Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Cioran, M. Eliade, P. Țuțea, C. Noica, N. Steinhardt. Dar n-ar putea fi vorba, într-o astfel de situație, de "găsirea unei soluții de colaborare și sinteză între cele două
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
este pur și simplu ignorat, oricâte lucrări de istorie literară ar publica. Viziunea sa asupra literaturii române, ierarhiile pe care le propune fie și implicit, criteriile utilizate în evaluarea estetică a textelor nu influențează pe nimeni și nici nu sunt contestate. Despre Dumitru Micu s-ar putea spune "el vorbește, el aude". Opera sa nu modifică în nici un fel literatura română sau înțelegerea literaturii române, nu provoacă dezbateri, nu animă viața literară. În zadar sistematizează istoricul literar, cu un efort supraomenesc
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
relativ care în conferința de presă de lunea trecută a declarat că a fost ales cu majoritatea simplă a voturilor delegaților la Conferință. Asta e o minciună! Fiindcă dacă dl Uricaru ar fi avut majoritatea simplă, nu l-ar fi contestat nimeni. Și nici n-ar fi existat necesitatea organizării unui al doilea tur de scrutin pentru alegerea unui președinte pe care să nu-l conteste nimeni. Neadevărat e și ceea ce spus dl Uricaru despre hotărîrea Consiliului Uniunii, întrunit sîmbătă 21
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
o minciună! Fiindcă dacă dl Uricaru ar fi avut majoritatea simplă, nu l-ar fi contestat nimeni. Și nici n-ar fi existat necesitatea organizării unui al doilea tur de scrutin pentru alegerea unui președinte pe care să nu-l conteste nimeni. Neadevărat e și ceea ce spus dl Uricaru despre hotărîrea Consiliului Uniunii, întrunit sîmbătă 21 august, și la care a luat parte și domnia-sa, hotărîre prin care urma să aibă loc un al doilea tur de scrutin pentru alegerea
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
prin literaturitate înțelegîndu-se structura, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabila a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizanta sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. Altfel spus: Hillis Miller nu contestă relevanță literaturii în chestiuni mai generale precum istorie, societate, sau identitate, numai că premisa lui și a metodei pe care o reprezintă este că asemenea chestiuni pot fi mai bine înțelese odată ce mecanismul limbajului (în care sînt inevitabil concepute) e
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
vervă care poate părea bizară dacă ne amintim că dl Cristoiu a condus într-un an electoral ziarul AZI, vizibil angajat în susținerea PDSR ca partid de opoziție cu șanse clare de a reveni la putere. Ion Cristoiu nu poate contesta că a pus umărul la victoria PDSR, chiar dacă tirajul confidențial al ziarului Azi cu siguranță că n-a mișcat opinia publică. Însă ce publica Ion Cristoiu, sub semnătură, ca editorialist al ziarului lui Octavian Știreanu, fost membru al PD, trecut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
domnul Caragiale cu diversele registre ale limbii. Radu Cosașu observă foarte bine că autorul dorește în zadar să mențină pretenția autenticității în jocurile sale: Autorul se laudă peste tot că "așa e...",. "așa au zis..." și că nimeni nu a contestat vreodată benzile pe care i-a înregistrat, mot-à-mot. El bate capul degeaba: toți poartă marca indeniabilă a stilului său." E deja lucru știut că autenticitatea se construiește, nu se găsește în stare pură în natură... Spre exemplu, un jurnal scris
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
liniei politice și transformînd practic, prin reinterpretare, scriitorii clasici în propagandiști ai noii ordini. Preferința pentru autorii decedați (uneori "valorificarea" are loc la scurt timp după deces, vezi Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu), care nu mai pot contesta deturnarea sensului, îl face pe Gh. Grigurcu să vorbească despre o adevărată "expropriere a morților".5 ) Autorii vii și morți, români sau străini (aleși/cenzurați prin traducere), alături de personajele lor, se transformă cu sau fără voie în "alții semnificativi" ai
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]