73,689 matches
-
este fenomenul social, ci perioada din viață petrecută cu o anume (lipsă de) activitate; modelul imediat e probabil studenție (în DEX: studenție = „stare, viață de student; timp în care cineva este student”), dacă nu și (cu același sens temporal) copilărie. Contextele utilizării sînt adesea glumețe: “aproape de vesela șomerie”, Opinia studențească 5, 1992, 10); „Da, și eu vreau să mă las de șomerie” (muzicabuna.ro), dar ironia nu e o condiție obligatorie („sfârșitul perioadei de șomerie este mai departe decât ar fi
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
răsputeri să mai rostesc sau să pun pe hîrtie cuvîntul „reformă” atunci cînd mă refer la treburile din învățămînt, fiindcă am impresia că el s-a golit complet de înțeles, iar dacă unii mai cred că el înseamnă ceva în contextul respectiv, semnificația lui a ajuns, pentru fiecare în parte, năucitor de diferită. Reforma din educație „s-a privatizat”, acum fiecare o pricepe după bunul său plac: cîți cetățeni, atîtea „reforme”. Oficialii repetă, de ori de cîte ori au prilejul, că
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
-mi vorba cea proastă, am impresia că inextricabilul sinuciderii lui Anghelache i-a excitat în așa măsură pe cercetători încât, uneori, ei și-au cam pierdut uzul rațiunii literare și au transformat întâmplarea într-o chestiune în sine, liberă de context, într-o problemă teoretică, de deducție pură, extrăgând-o voluntarist și inadecvat din rețeaua de determinări propusă de textul lui Caragiale, în care, după părerea mea, misterul își află atât logica ascunsă, cât și dezlegarea. Multe exegeze mai vechi sau
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
de azi sunt sociologi de formație. Dan Lungu mărturisea într-un interviu că literatura l-a ajutat mult în înțelegerea și practicarea sociologiei, că „simțul observației dezvoltat prin scrierea prozei îți dă o acuitate benefică în sesizarea elementelor pertinente ale contextului social”, așa cum și „modul de a privi actorul social și de a reconstrui complexitatea lumii sociale oferă sugestii prețioase prozatorului.” Construcția identității într-o societate totalitară este, așa cum o și subintitulează autorul, o cercetare sociologică asupra scriitorilor. După câte știm
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
categoria ingrată a acestor scriitori minori, chiar dacă putem proba superioritatea lui stilistică pe anumite spații și în câteva tonuri subtile ale melancoliei. Nu e un balzacian vitalist și panoramic, ci mai degrabă un stendhalian pasionat de psihologia erosului, verificată în contexte de exotism și decadență. Calitățile prozatorului se văd cel mai bine în cele două romane ale sale: Popi (1930), de dimensiunile unei nuvele cu mai puțin de o sută de pagini, și Concina prădată (1939), o narațiune de aproximativ două sute
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
și alte interpretări” - Există, la ora actuală, două tendințe aparent opuse, dar care, de fapt, se hrănesc reciproc: unificarea instituțională, globalizarea economică și informațională, pe de o parte, și fărâmițarea culturală, diversificarea modelelor, relativizarea sensurilor, pe de alta. În acest context, istoricul continuă să încarce cu sens construcțiile sale. Nu și-a pierdut “foamea de sens”. - Asta e treaba istoricului. Din istoria mare, care este cam amestecată, din care cauză nici nu prea știi, la prima vedere, ce să alegi din
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
ani. și nu mă refer la Lume, în general, ci la viețile noastre și la societate. E suficient, cred, să pomenesc internetul și telefonia mobilă. Acum apare o generație care nici nu-și poate imagina istoria dinainte de internet. În acest context, nu știu cât interes va mai exista pentru istorie. Sunt și voci care spun că Europa e ceva ce facem noi astăzi și că nu e cazul să ne raportăm la nesfârșit la trecut. - Ceva de genul: dorim Europa, deci trebuie să
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
de acum, din finalul lui Niki Ardelean, îți amintește, o frîntură de secundă, de imaginea aceluiași actor, la o altă masă, în finalul Pădurii spînzuraților... O stranie acoladă peste decenii, strîngînd în ea o filmografie de o densitate incredibilă (în contextul istoric al cinematografiei românești). În filmul lui Pintilie, Rebengiuc face un mare spectacol din starea de tensiune conținută, a unui om care simte viața fugindu-i de sub picioare: un personaj incandescent, cu arderea născută, mereu, din implozia banalului. În timp ce Răzvan
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
să-l închiz dă la vacă, nu știu ce, și suge pînă ne-om duce noi” (ib.). În recentele corpusuri de română vorbită se observă și mai bine rolul acestui nu știu ce : în secvențe care par adesea absurde, dezlînate, agramaticale, dar care în contextul lor situațional erau înțelese fără probleme. Formula apare de pildă ca termen final al unei enumerații suspendate, considerate suficiente pentru descrierea situației: „îi botezau, îi cununau, nu știu ce, mergeau la...” (CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită, 2002, p. 104
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
din punctul de vedere al comunicării cu exteriorul; se inducea insidios aceeași stare de spirit care a născut celebrul slogan de după ’89, “nu ne vindem țara”, respectiv ,,nu ne vindem patrimoniul”, dar, în felul acesta, patrimoniul a fost scos din contextul său legitim, a fost exclus din sfera de influență a pieței de artă - singura în stare să acrediteze sau să excludă un fenomen care ține de creația simbolică. Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu și mulți alții, care se bucură la
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
fi citite, textele semnate de Barbu Cioculescu, chiar și selectate într-o carte, au farmec și parfum de trecute vremuri, interbelice, dar și deschidere către modernitate, prin antenele mereu direcționate spre cotidian. Bineînțeles, ele au avut mai multă savoare în context, „la cald”, cum se spune în ziaristică, cînd constituiau fie cronici la cărți ce i-au atras atenția, fie evocări ale unor momente din istoria literară sau ale unor scriitori importanți, fie cînd se refereau la stricta noastră contemporaneitate și
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
își exercită totuși, subliminal, acțiunea ordonatoare. Un spectacol plin de inedit, cu o provocatoare dinamică interioară. Păcat că - spre deosebire de recitalul recent de la ArCuB - la Viena a absentat vocalista Maria Răducanu, ale cărei cântări pe românește ar fi „dat bine” în context. La fel m-aș putea plânge însă și de lipsa fabuloaselor tapiserii percusive create de Corneliu Stroe pe fundalul poemelor mele, pe când amândoi făceam parte alături de Tavitian din grupul de jazz-poetry Jazzographics... Dacă Mircea Tiberian știe să-și atragă companionii
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
dl Alexandru George într-un articol recent din Luceafărul referindu-se la faimoasa teză a lui Titu Maiorescu. Aș remarca, înainte de orice, că teza a fost combătută de absolut toți comentatorii, așa că „manevrarea” ei nu-mi este deloc limpede în context. Cît despre infirmare, am o părere complet diferită de a dlui George, ca de altfel, și de a lui Lovinescu, Zeletin, Ornea sau Marino, spre a-i numi pe cîțiva dintre combatanți. Mai mult, văd teza confirmată, nu o singură
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
probează, societățile alfabetizate ajungând la echilibru demografic și, implicit, la armonizare culturală cu restul lumii. Or, SUA vor un control în forță al mapamondului, o globalizare impusă a „modului de viață american”, deși, la rându-i, acesta se transformă în contextul ascensiunii oligarhiei. America exploatează criza de tranziție generată de căderea totalitarismelor tocmai pentru că, altfel, dominația ei s-ar pierde, ar fi marginalizată într-o lume policentrică. Dar, SUA nu au nici forța militară, nici forța economică, nici strategia cea mai
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
după-amiaza unui faun, care se împotmolesc la denumirea ființei mitologice, transformând-o în... faur sau chiar f(F)aust... Mi-aduc apoi aminte că a trebuit să explic la curs semnificația faunului, așa cum am fost întrebată ce înseamnă angoasă (în contextul cursului despre expresionismul muzical). Dar există compensații, există și altfel de tineri. I-am cunoscut mai îndeaproape cu ocazia aniversării unui an a proiectului “Tineri în Profil”, susținut de Fundația germană Ernst von Siemens (despre care am mai scris în
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
limbă foarte ascuțită). Însă, cu toate că nu e o povestitoare de vocație (așa cum e Preda), istoriile ei, luate cum grano salis, sînt dintre cele mai interesante din unghiul istoriei literare: pe de o parte formarea ei ca poetă, prieteniile și inamicițiile, contextele sociale și literare ale debutului ca poetă, bătăliile cu cenzura anilor ’80 (episodul interzicerii unui număr din Viața românească), descoperirea prozelor inedite ale lui Alexandu Vona, atașamentul din totdeauna față de poezia lui Bacovia (ale cărei urme se văd într-unele
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
chiar dacă privește un om ajuns la o vîrstă venerabilă, este una abuzivă și prematură, pentru că, în mod paradoxal, Amelia Pavel își trăia abia acum, cu o frenezie unică, o tinerețe intelectuală care trecuse inexplicabil pe deasupra oricărei convenții cronologice. În acest context, inevitabil marcat de tristețe și de melancolii, o rememorare a privirii din momentul aniversar poate reîmprospăta, fie și sumar, un itinerariu uman și cultural de multe ori ieșit din comun. De schimbat, schimbăm doar timpul relatării. Așadar: De-a lungul
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
click mouse” (dgfpbh. rdsor. ro). Operația esențială care a determinat evoluția semantică a verbului a bifa nu este totuși cea a testului-grilă sau a opțiunilor informatice, ci aceea - tradițională - a listei, pe care bifarea produce o rapidă simplificare și eliberare. Contextele în care cuvîntul e folosit cu acest sens sînt ironice: “Toți sînt niște fraieri, dar trebuie bifat și dreptul lor de a-și da cu părerea” (Evenimentul zilei, 3345, 2003, 1). În discursul politic și jurnalistic, apar adesea acuzații pentru
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
evocarea unor realități (rîndurile referitoare la Goma reprezintă o excepție). Despre duplicitatea și oportunismul lui Marin Sorescu, care de altfel nu formează chiar un secret, comentatorii păstrează o curioasă rezervă, nu și d-sa, care vorbește despre ele fățiș, în contextul delicat al extrem de favorabilei aprecieri de care se bucura la un moment dat cvasiunanim glorificatul poet la Europa liberă: „Scriu o dată un comentariu foarte acid la adresa lui Marin Sorescu, care, într-un număr din România liberă, scria textual: «De cînd există
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
Grotowski. Nici pierdut în mulțime, nici însingurat - acesta e statutul spectatorului în teatrul lui Brook. Nu mai mult de cinci sute de spectatori, spune el, căci acest număr care produce o intensitate excepțională și transformă spectatorul. Astfel energiile circulă în contextul unei concentrări maximale. Concentrare care permite teatrului să depășească stadiul expresiei fragmentare pentru a se afirma ca “un mic univers” unde “percepțiile devin mai vii ca în viață”. Atunci teatrul devine o formă concentrată de viață , “o bună, o puternică
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
a aflat încă..” — oare de unde-mi cunosc ei prietenii, pentru că nu țin minte să-mi fi făcut vreodată publică agenda de telefoane?!) au tupeul să vorbească despre Dosar, și intru în fondul chestiunii. Am să-i reamintesc, pe scurt, cititorului contextul în care am devenit pentru funcționarii de la MCA Romania personajul odios de mai sus. În articolul citat, vorbeam despre dificultatea pe care un intelectual etnic român, în România anului 2003, o are când denunță activitatea xenofobă, antisemită sau rasistă a
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
ceea ce scriu. S-ar putea ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o contradicție filologică, de-aici înainte va fi vorba de proces de intenție și fals grosolan. Manipulând cu rapiditate textele și contextele, cu scopul delegitimării intelectuale („Băiețică ăsta nu știe ce spune!”, cam așa s-ar traduce precizarea lor) autorii indignatei puneri la punct susțin c-aș fi scris că în același Raport pe anul 2002 sunt stigmatizați d-nii Tudoran și Liiceanu
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
anumite recurente ne permit să identificăm o variantă regională a limbii. Intervențiile unui participant conțin de cîteva ori cuvîntul socoată, însoțite de mai multe trăsături bănățene („fruncea”, „io mi-s”, „țațe felurile”, „aș putea givăni...” - Ciberplai 8.04.2003). În contextele moderne, socoată contrastează (adesea intenționat) cu limbajul jocurilor pe calculator, cu cel jurnalistic său politic: „Dacă nu greșesc cumva la socoată, șunt 81 de combinații posibile” (computergames.ro); „M-am gîndit că țara e săracă și n-are bani. Ce-
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
scrisori de amenințare, ceea ce indică existența unui sistem și a unui veritabil „protocol” de funcționare a criminalității. Nu e dovedită (dar cine are interes s-o dovedească?!) filiația directă mardeiași-P.S.D. Însă faptul că bestiala agresiune a avut loc în contextul în care partidul-stat a dezlănțuit o campanie de-o virulanță fără precedent împotriva ziariștilor e de natură să te îngrozească. Profeticele vorbe ale lui Ion Mircea Pașcu, care le comunica amical jurnaliștilor că pe lumea asta „se mai și moare
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
o suită de transformări spectaculoase ale scrisului său, înregistrând tot atâtea impulsuri și răsfrângeri ale unei sensibilități deschise, disponibile ca la puțini alții, față de tot ce propunea mai atrăgător peisajul poetic european al momentului. Cu mici decalaje, desigur, explicabile în contextul socio-literar local, pe care tânărul timid, devenit militant fervent până la un fel de agresivitate iconoclastă ce-l contrariase pe Lovinescu, se străduia energic să le recupereze. A reluat, așadar, în acel moment de rememorare afectuoasă, în unicul număr din “75
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]