1,040 matches
-
nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi urmări în continuare evoluția notei „identitare” care particularizează identitatea Contimporanului în raport cu toate celelalte publicații avangardiste din România interbelică. Decupajul are în vedere mai ales ecourile avangardei românești în străinătate și imaginea României în afară. Preocuparea pentru traducerea și promovarea artei românești moderne apare chiar din primul număr al revistei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rimacului: Kyra Kyralina a fost tradusă de d. Eugenio Garro”. Din nr. 67 aflăm că „Salonul de artă al Sturm-ului din Berlin (...) a deschis o sală de lectură cu 50 de reviste străine de literatură, muzică, artă la îndemîna vizitatorilor. Contimporanul este expus”. Iar în nr. 60, un comentariu despre numărul 5 al revistei Bibliografia constată „progresul” artei noi autohtone expuse la tîrgul de carte din Florența: „Despre tîrgul cărții din Florența și sala românească, Alberto Marco scrie «prezența de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea ei de azi»”. Relațiile privilegiate ale Contimporanului cu avangarda belgiană sînt ilustrate inclusiv prin semnalarea ecourilor „expoziționale” românești în presa (socialistă) din Belgia: „La Wallonie (organ cotidian al democrației socialiste Liege), anunță participarea pictorilor belgieni la expoziția internațională a revistei Contimporanul la București. Sînt J. Peeters, Floquet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei de azi»”. Relațiile privilegiate ale Contimporanului cu avangarda belgiană sînt ilustrate inclusiv prin semnalarea ecourilor „expoziționale” românești în presa (socialistă) din Belgia: „La Wallonie (organ cotidian al democrației socialiste Liege), anunță participarea pictorilor belgieni la expoziția internațională a revistei Contimporanul la București. Sînt J. Peeters, Floquet, Maes și liegezul Marcel Darimont, unul din cei mai viguroși și măestriți xilografi ai Belgiei” (nr. 49). În nr. 72, un volum al lui Georges Linze - probabil, cel mai apropiat colaborator extern al Contimporanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul la București. Sînt J. Peeters, Floquet, Maes și liegezul Marcel Darimont, unul din cei mai viguroși și măestriți xilografi ai Belgiei” (nr. 49). În nr. 72, un volum al lui Georges Linze - probabil, cel mai apropiat colaborator extern al Contimporanului - este elogiat, fără a se omite locul de apariție a unora dintre poemele componente: „1930 de Georges Linze (Liége); colaboratorul nostru e un Sf. Paul al modernismului belgian. Poemele sale sînt tot atîtea manifeste concise, dure, rectilinii și pasionate. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se omite locul de apariție a unora dintre poemele componente: „1930 de Georges Linze (Liége); colaboratorul nostru e un Sf. Paul al modernismului belgian. Poemele sale sînt tot atîtea manifeste concise, dure, rectilinii și pasionate. Unele poeme au apărut în Contimporanul”. Din nr. 73 aflăm că „La Bruxelles se deschide în curînd expoziția colaboratorului și prietenului nostru P. Floquet. Expoziția se anunță ca o explozie”. Colaborator și prieten al revistei lui Vinea și Iancu este și Sidney Hunt. O semnalare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colaboratorului și prietenului nostru P. Floquet. Expoziția se anunță ca o explozie”. Colaborator și prieten al revistei lui Vinea și Iancu este și Sidney Hunt. O semnalare a revistei londoneze Ray îl revendică pe avangardistul englez ca pe blazon al Contimporanului: „unica revistă de artă nouă din Londra. Anglia conservatoare pînă mai eri trece prin criza dezvoltărei sale. Sidney Hunt, colaboratorul nostru, este și un excelent redactor și organizator”. O notă strecurată în paginile nr. 50-51 informează cu mîndrie: „Compatriotului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă”). Iar într-o notiță din numărul 100, umorul literaturii lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote e considerat superior celui al lui Jaroslav Hašek... Contactele externe ale Contimporanului (realizate prin intermediul lui Marcel Iancu) cu reprezentanții mișcărilor avangardiste europene sînt semnalate constant în paginile revistei; de fiecare dată, artistul publică și portretele în desen ale interlocutorilor săi. Un anunț din pag. 6 a nr. 64 informează că: „În recenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt semnalate constant în paginile revistei; de fiecare dată, artistul publică și portretele în desen ale interlocutorilor săi. Un anunț din pag. 6 a nr. 64 informează că: „În recenta sa călătorie în Occident, Marcel Iancu a revăzut pe prietenii Contimporanului din Franța, Germania, Elveția, conducătorii mișcării literare și artistice din acele țări”. Majoritatea declarațiilor/interviurilor oferite de aceștia vor fi publicate în nr. 67, dedicat suprarealismului. Unul singur însă - Joseph Delteil - se „pronunță” asupra literaturii române: „Nu cunosc literatura română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradus mulți autori străini și sperăm într’o bună zi să facem cunoscut Franței și «spritul românesc» în care am mare încredere fiindcă... Trebue să vă spun că noi, Francezii, vindem cele mai multe cărți în România”. În faza ei „artistică”, revista Contimporanul a prezentat destul de atent manifestele suprarealiștilor, a recenzat al doilea manifest suprarealist al lui Breton, a publicat în original (v. nr. 57-58, aprilie 1925) Declarația de la 27 ianuarie 1925 a grupului suprarealist francez (despre caracterul revoluționar „total” al mișcării) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
taxa dadaismul și suprarealismul de „pederastie”, textul scrisorii se remarcă prin caracterul anticolonial, antioccidental și antifrancez, dar și prin credo-ul artistic „revoluționar” opus conservatorismului liric claudelian (v. nr. 64). Volumele lui Desnos, Delteil, Soupault sînt, și ele, prompt recenzate: „contimporanii” nu au rămas datori, deși simpatia pentru suprarealismul francez este mai curînd conjuncturală, bazată pe afinități de suprafață, pe receptivitatea la avangarda europeană și pe apartenența comună la „spiritul nou”. Complexul nerecunoașterii externe se manifestă uneori la Contimporanul printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prompt recenzate: „contimporanii” nu au rămas datori, deși simpatia pentru suprarealismul francez este mai curînd conjuncturală, bazată pe afinități de suprafață, pe receptivitatea la avangarda europeană și pe apartenența comună la „spiritul nou”. Complexul nerecunoașterii externe se manifestă uneori la Contimporanul printr-un complex de superioritate, ilustrat - compensator? - prin teza „precursoratului” autohton în materie de avangardism. Iată - în acest sens - o notiță din numărul 47: „M. Seuphor. Carnet Bric-a-brac (ed. Het Oversicht), versuri și proză în flamandă și franceză, în maniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi va separa pentru totdeauna pe cei doi comilitoni de la Simbolul și mai apoi de la Zürich), Iancu înregistrează iritat nemenționarea sa de către Réné Crével într-un interviu acordat de Tzara pentru Nouvelles litteraires. O notă amplă din nr. 49 al Contimporanului aduce - pe un ton vehement - „precizări” de ordin istoric, altminteri justificate: Nouvelles litteraires. M. Réné Crével oublie vite. Nous ne pouvons autrement nous expliquer l’omission qu’il fait dans son interview avec Tzara du nom de Marcel Ianco, peintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în generația nouă a Franței locul pe care contesa de Noailles îl ține între scriitorii de-acum maturi vom vorbi. E foarte puțin cunoscută la noi, firește: e româncă!”. Iar comentariul bilanțier din nr. 52 pe marginea expoziției internaționale a Contimporanului îl prezintă pe Constantin Brâncuși în următorii termeni: Brâncusi presqu’inconnu dans son pays, deja fameux dans le monde entier l’un des premiers qui ont prophetisé la nouvelle beauté. Liderii constructiviști ai Contimporanului își exprimă, nu o dată, decepția față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
52 pe marginea expoziției internaționale a Contimporanului îl prezintă pe Constantin Brâncuși în următorii termeni: Brâncusi presqu’inconnu dans son pays, deja fameux dans le monde entier l’un des premiers qui ont prophetisé la nouvelle beauté. Liderii constructiviști ai Contimporanului își exprimă, nu o dată, decepția față de starea arhitecturii din România. Preluînd din revista pentru Olanda și Indii - Bouwen, din Harlem - o informație privind construirea Școlii politehnice din Raval în urma unui concurs internațional de proiecte, autorul notiței - probabil Marcel Iancu - comentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Harlem - o informație privind construirea Școlii politehnice din Raval în urma unui concurs internațional de proiecte, autorul notiței - probabil Marcel Iancu - comentează cu amărăciune: „La noi clădirile publice sînt încredințate fără concurs (necum internațional), pe bază de afaceri sau favoruri politice” (Contimporanul, nr. 49). În nr. 63 se anunță că, „sub direcția concetățeanului nostru Jean Badovici, apare la Paris, în editura Albert Morance, L’Architecture vivante, cea mai de seamă culegere de reproduceri după machete, planuri și construcții de arhitectură nouă”; publicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se anunță că, „sub direcția concetățeanului nostru Jean Badovici, apare la Paris, în editura Albert Morance, L’Architecture vivante, cea mai de seamă culegere de reproduceri după machete, planuri și construcții de arhitectură nouă”; publicația va fi deseori semnalată în Contimporanul. Decalajul autohton în materie de stil arhitectonic ar putea fi surmontat - în opinia „contimporanilor” - prin învățarea lecției simplității constructive de la „popoarele civilizate”: „1000 IDEI pentru interior, strînse și publicate de Alexander Koch (Darmstadt). Antologie a locuinței de bun-gust. Arhitectura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Albert Morance, L’Architecture vivante, cea mai de seamă culegere de reproduceri după machete, planuri și construcții de arhitectură nouă”; publicația va fi deseori semnalată în Contimporanul. Decalajul autohton în materie de stil arhitectonic ar putea fi surmontat - în opinia „contimporanilor” - prin învățarea lecției simplității constructive de la „popoarele civilizate”: „1000 IDEI pentru interior, strînse și publicate de Alexander Koch (Darmstadt). Antologie a locuinței de bun-gust. Arhitectura noastră atît de săracă, cu toate că prea încărcată, va putea învăța mult gustul timpului și frumusețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își trădează - din nou! - astfel rezervele față de hazardul dadaist al fostului său prieten Tristan Tzara... Respingînd „împestrițarea culorilor” și „vălmășagul formelor” balcanice, Iancu - „creierul mare” al Contimporanului - își exprimă, de fiecare dată, credo-ul estetic: „Simplitatea scheletului constructiv e năzuința de azi, ceea ce e util nu poate fi urît”. („Estetica nouă“, nr. 63) Aspirația la internaționalizare, prin editarea și traducerea în marile centre culturale europene, apare exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
franceză și una germană”. Tot ca o expresie a afinităților revistei față de arta socială, „angajată”, și - deopotrivă - față de afirmarea în cadrul unei limbi de circulație internațională trebuie privit și interviul realizat de Sergiu Milorian cu Panait Istrati în numărul 60 al Contimporanului (cu un portret în desen de Marcel Iancu). Evident, literatura lui Panait Istrati nu avea nici o legătură cu avangarda, însă „idealismul” democratic al Contimporanului (grefat pe o linie socialistă reprezentată, între alții, de N.D. Cocea sau Eugen Filotti) și, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
internațională trebuie privit și interviul realizat de Sergiu Milorian cu Panait Istrati în numărul 60 al Contimporanului (cu un portret în desen de Marcel Iancu). Evident, literatura lui Panait Istrati nu avea nici o legătură cu avangarda, însă „idealismul” democratic al Contimporanului (grefat pe o linie socialistă reprezentată, între alții, de N.D. Cocea sau Eugen Filotti) și, nu în ultimul rînd, obsesia deprovincializării artei românești sînt afinități ce explică întru cîtva cultivarea lui Istrati de către revista constructivistă. Relatînd experiența prieteniei cu Romain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie poligloți și universali. Pînă atunci, orice înflorire în sera naționalului e condamnată la ofilire”. Este afirmată, în acest sens, nevoia transcenderii sociale a idealului autonomist — și „burghez” — al artei pentru artă: „arta trebuie să mai fie și o artă-steag”. Contimporanul va publica în nr. 61 un credo al aceluiași Panait Istrati: „Între frumusețile artistice și liberarea omului (articol scris pentru La révue des autodidactes, care trebuia să apară la Toulouse...)“, din care se reține ideea că „frumusețea artistică singură nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea progresivă a publicației către orientări ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul lui Dianu despre scriitoarea conservatoare poloneză Marya Kasterska, acesta o numește „ambasadoare culturală a patriei sale”, tonul articolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui articol „în exclusivitate”, semnat de principesa Martha Bibescu, despre Iuliu Maniu și despre moșia părintească („Iuliu Maniu“). Iar comentariul redacțional din nr. 81 despre grupajul special dedicat de revista Der Sturm mișcării moderne slovene indică în mod explicit frustrarea „contimporanilor” față de ignorarea avangardei autohtone. Revista expresionistă germană prezenta în mod consecvent mișcările avangardiste din Europa, iar absența României - țară mult mai mare și cu o cultură mult mai puternică decît a Sloveniei - avea de ce să deconcerteze. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din numărul 32, citim următoarele: „Der Sturm, numărul pe iulie-august (august-septembrie) e consacrat grupului unu. Solicitați de Herwarth Walden, directorul lui Sturm, poet și unul dintre cei mai aprigi pionieri ai Germaniei moderne, de a-i întocmi un număr românesc contimporan, după cum a consacrat mai tuturor țărilor cu o mișcare nouă de artă, am acceptat. Acest număr special începe cu un articol explicativ al d-lui Stephan Roll, după care urmează traducerile germane, făcute de prietenul nostru și poetul vienez Leopold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]