KorAP: Find »[drukola/base=contrainformație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...33 >

818 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

la București (1906), care s-a angajat în D.P.S.G. în 1903 și a activat aproape trei decenii. În Războiul de Întregire a fost detașat ca delegat al D.P.S.G. pe lângă Armatele 4 și 9 ruse, dar a condus și Biroul de Contrainformații. La 10 noiembrie 1918 a fost numit inspector de poliție la Prefectura de Poliție din Chișinău, apoi prefect de poliție la Prefectura Poliției Cetatea-Albă (februarie 1920) și subinspector general și conducător al Subinspectoratului General de Siguranță al Basarabiei. În Basarabia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informative generale și speciale (pe arme), încadrarea cu personal și atribuțiile acestuia în asemenea acțiuni, precum și modul de întocmire a buletinelor informative și transmiterii acestora de la unități către eșaloanele superioare. Un accent deosebit a fost pus pe întărirea Biroului 2 - contrainformații - de la toate eșaloanele, care trebuia să acopere patru paliere: al știrilor directe; al informațiilor secrete; de contraspionaj; al cenzurii. O colaborare cu Secția Topografică și cu Secția de Observație, în scopul întocmirii și obținerii de fotografii, hărți, planșe topografice și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a armatei române, colonelul Condeescu a înaintat un raport, prin care a propus ca în organigrama Marelui Stat Major să se acorde o atenție sporită încadrării și organizării Secției Informațiilor, alcătuită din două birouri (Biroul 1 Informații, respectiv Biroul 2 Contrainformații), unde să fie încadrați ofițerii cu experiență și rezultate în domeniu. În plus, una din sarcinile importante ale structurii era cunoașterea cu exactitate a detașării personalului la alte unități sau domiciliul acestora, dacă erau demobilizați, în scopul rechemării, în cel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și completarea Legii de organizare a Ministerului de Război. În noua organizare, Marele Stat Major a fost alcătuit din două diviziuni, care gestionau activitatea a opt secții. În Cadrul Diviziunii a II-a își desfășura activitatea Secția V-a Informații și Contrainformații, cu două birouri: Biroul 1 Informații, cu patru subbirouri și Biroul 2 Contrainformații cu două subbirouri. În martie 1920 a mai fost adăugată un nou birou, cel al Cifrului, care a completat activitatea structurii informative militare. Din 1919, șeful Secției

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Stat Major a fost alcătuit din două diviziuni, care gestionau activitatea a opt secții. În Cadrul Diviziunii a II-a își desfășura activitatea Secția V-a Informații și Contrainformații, cu două birouri: Biroul 1 Informații, cu patru subbirouri și Biroul 2 Contrainformații cu două subbirouri. În martie 1920 a mai fost adăugată un nou birou, cel al Cifrului, care a completat activitatea structurii informative militare. Din 1919, șeful Secției a fost numit colonelul Constantin Bălăcescu, iar șeful Biroului 1 maiorul Ioan Stoicescu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de asemenea, coordonată de Secția Informații. Alți ofițeri de legătură se aflau la Lemberg și Kamenietz-Podolski, însă aceștia se aflau subordonați Diviziei 8 Infanterie, aflată în compunerea Grupului general Alexandru Lupescu. Maiorul Țăranu s-a aflat la conducerea Biroului de Contrainformații, care a primit următoarele componență: - Serviciul de spionaj (maior Alexandru Bursan), compus din două subbirouri, care a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mari unități și a efectivelor acestora, ceea ce a creat anumite probleme sociale. În pofida reducerii de personal, Secția a V-a și-a continuat activitatea, reorganizându-se în conformitate cu noile realități. Astfel, secția a cuprins patru birouri - Biroul 1 Informații, Biroul 2 Contrainformații, Biroul 3 Propagandă și Biroul 4 Cifru - în care „o puternică încadrare” a fost afectată Birourilor 1 și 2. În cadrul relațiilor bilaterale româno-franceze, în perioada 1 septembrie - 18 decembrie 1921, generalul Cihoski, subșeful Statului Major General, a condus o delegație

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Secția a IV-a Operații și Secția a VI-a Transporturi. Un an mai târziu, Secția Informații a fost ridicată la rangul de Diviziune, în care au activat Secția a II-a Informații (șapte birouri) și Secția a IX-a Contrainformații (două birouri). Unul din conducătorii Diviziunii, colonelul Alexandru Glatz, a afirmat că starea de asediu din țară a impus extinderea activității contrainformative, care a devenit „foarte importantă” și nu mai putea fi înglobată global în ramura informativă, simțindu-se nevoia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sau militarizate să culeagă și să trimită mai multe date din raza de acțiune. Pentru o mai bună focalizare s-a trimis și un tablou cu datele necesare de obținut în favoarea Secției a II-a. În pofida reorganizărilor, serviciul de informații/contrainformații al armatei române și-a dezvoltat sursele de obținere de date, și-a diversificat activitatea, și-a perfecționat metodele și procedeele de culegere și analiză a informațiilor. Nu în ultimul rând, colaborarea cu celelalte structuri informative din România și din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de date, cât și prin adaptarea unor norme funcționale (regulamente, instrucțiuni) sau legislative în favoarea susținerii obiectivelor naționale prin structurile specializate în domeniu. Restructurarea Marelui Stat Major, intrată în vigoare la 1 octombrie 1927, a reunificat Secția II-a Informații și Contrainformații și a readus-o în subordinea Diviziunii a II-a, alături de Secția a III-a Operații și Secția a VI-a Instrucție. Tot atunci au intrat în vigoare și noile norme informative, adoptate după modelul existent în armata franceză, ceea ce

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
multe ori”, amestecate cu informații false, de unde rezultă o oarecare reticență în asumarea integrală a datelor furnizate prin acest canal. Organizarea Serviciului de Informații a fost următoarea: - la Marele Cartier General - Diviziunea a II-a, cu două secții: Informații și Contrainformații; - la Armată - Secția Informații cu trei birouri: Cercetare, Studii, respectiv Contrainformații; - la Corp de Armată - Biroul 2, încadrat cu ofițeri pentru căutarea informațiilor, ofițeri pentru studii/analiză și ofițeri de contrainformații. După adoptarea și introducerea Instrucțiunilor provizorii..., a trebuit reorganizată

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în asumarea integrală a datelor furnizate prin acest canal. Organizarea Serviciului de Informații a fost următoarea: - la Marele Cartier General - Diviziunea a II-a, cu două secții: Informații și Contrainformații; - la Armată - Secția Informații cu trei birouri: Cercetare, Studii, respectiv Contrainformații; - la Corp de Armată - Biroul 2, încadrat cu ofițeri pentru căutarea informațiilor, ofițeri pentru studii/analiză și ofițeri de contrainformații. După adoptarea și introducerea Instrucțiunilor provizorii..., a trebuit reorganizată structura propriu-zisă, pentru a transpune în practică prevederile acesteia. Astfel, Secția

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Diviziunea a II-a, cu două secții: Informații și Contrainformații; - la Armată - Secția Informații cu trei birouri: Cercetare, Studii, respectiv Contrainformații; - la Corp de Armată - Biroul 2, încadrat cu ofițeri pentru căutarea informațiilor, ofițeri pentru studii/analiză și ofițeri de contrainformații. După adoptarea și introducerea Instrucțiunilor provizorii..., a trebuit reorganizată structura propriu-zisă, pentru a transpune în practică prevederile acesteia. Astfel, Secția a II-a Informații a primit următoarea configurație: - Biroul Adjuntatură; - Biroul Căutare, cu Subbiroul 1 - Fișier și Subbiroul 2 - Centre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
configurație: - Biroul Adjuntatură; - Biroul Căutare, cu Subbiroul 1 - Fișier și Subbiroul 2 - Centre Informative și agentură; - Biroul Fronturi, cu trei fronturi (Vest, Est și Sud) și subbiroul studii; - Biroul Atașați Militari; - Biroul Cifru; - Biroul Transmisiuni. La rândul ei, Secția IX Contrainformații a fost restructurată într-un mod asemănător: - Biroul Adjuntatură; - Biroul Căutare; - Biroul Centre Contrainformative, acestea fiind organizate în garnizoanele militare, în statul-major al marilor unități, în regimente, unități de jandarmi și oficii de poliție; - Biroul Jandarmerie și Siguranță; - Biroul Cifru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
survenit la 6 mai 1936, atunci când din structura Marelui Stat Major au dispărut diviziunile și au rămas doar secțiile. În acest context, cele două secții ale Diviziunii a II-a au fost comasate în Secția a II-a Informații și Contrainformații, în care atribuțiile contrainformative au fost preluate de Biroul 2. Din acest moment și până la finalul celui de-al doilea război mondial, Secția a II-a Informații a rămas în această organizare și se va impune, încet dar sigur, între

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trebuia să provină dintre: ofițerii de Stat Major, specializați în Diviziunea a II-a; ofițerii de la trupă și ofițerii de jandarmi, de la gradul de căpitan în sus și cu stagiile efectuate. Aceștia își puteau desfășura activitatea în cadrul secțiilor Fronturi și Contrainformații sau ca șefi ai Centrelor de Contrainformații, în timp ce ofițerii de Stat Major puteau îndeplini funcția de șefi de agentură, a Secției Fronturi, Secției Contrainformații, Secției Studii sau la comanda școlilor informative. Din punct de vedere organizatoric, Serviciul Secret a fost

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Major, specializați în Diviziunea a II-a; ofițerii de la trupă și ofițerii de jandarmi, de la gradul de căpitan în sus și cu stagiile efectuate. Aceștia își puteau desfășura activitatea în cadrul secțiilor Fronturi și Contrainformații sau ca șefi ai Centrelor de Contrainformații, în timp ce ofițerii de Stat Major puteau îndeplini funcția de șefi de agentură, a Secției Fronturi, Secției Contrainformații, Secției Studii sau la comanda școlilor informative. Din punct de vedere organizatoric, Serviciul Secret a fost structurat astfel: 1. Secția Secretariat, cu Birourile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
căpitan în sus și cu stagiile efectuate. Aceștia își puteau desfășura activitatea în cadrul secțiilor Fronturi și Contrainformații sau ca șefi ai Centrelor de Contrainformații, în timp ce ofițerii de Stat Major puteau îndeplini funcția de șefi de agentură, a Secției Fronturi, Secției Contrainformații, Secției Studii sau la comanda școlilor informative. Din punct de vedere organizatoric, Serviciul Secret a fost structurat astfel: 1. Secția Secretariat, cu Birourile: Casierie; Personal; Registratură și Arhivă; 2. Secția Fronturi, cu Birourile: Fronturi (Est, Vest, Sud); Sinteza și agentura

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
școlilor informative. Din punct de vedere organizatoric, Serviciul Secret a fost structurat astfel: 1. Secția Secretariat, cu Birourile: Casierie; Personal; Registratură și Arhivă; 2. Secția Fronturi, cu Birourile: Fronturi (Est, Vest, Sud); Sinteza și agentura specială; Politică externă; 3. Secția Contrainformații, cu Birourile: Presă; Agentură; Industrie și economie; Magistratura; Politică internă. Separat, Centrele Contrainformative, organizate pe Birourile: Agentura descoperită (în Jandarmerie, în Poliție și Siguranță, în cadrul autorităților militare); Agentura acoperită; Biroul Adunare probe; Biroul Propagandă; 4. Secția Presă, cu Birourile: Limba

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
agentură și urmăriri; Sinteză; 5. Secția Propagandă, cu Birourile: Studii și sinteze; Propagandă și contrapropagandă străină (prin agentură); Propagandă și contrapropagandă internă (prin presă, biserică și școli); 6. Secția Studii, care coordona Școala de Informații, Școala Superioară de Informații și Contrainformații și Biroul Studii. Definiția obiectivelor Serviciului Secret a fost prevăzută în art. 42 al Instrucțiunilor provizorii asupra informațiilor, care a menționat: „Serviciul Secret procură, uneori, știri exacte și de importanță capitală pentru conducerea operațiunilor, iar acestea se găsesc de multe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și mijloacele de apărare. 6. Deșteptarea interesului marelui public și instruirea lui asupra pericolului reprezentat de acțiunile subversive inamice prin publicare unor lucrări cu tentă beletristică, dar inspirate din fapte reale. Acțiunile desfășurate pe acest palier au revenit agenților de contrainformații, definiți drept „orice persoană care contribuie atât în timp de pace, cât și în timp de război, la împiedicarea acțiunii pe care inamicul o duce prin mijloace ascunse, în scopul de a stabili capacitatea combativă a armatei adverse. Fiecare cetățean

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Identificarea organizării serviciului de spionaj bolșevic în spatele trupelor române a fost posibilă prin capturarea unui „agent bolșevic al Armatei 14 ce a fost trimis în Basarabia ca rezident principal”, dar anihilat „înainte de a pune în execuție însărcinarea sa”. Biroul 2 Contrainformații a descoperit și instrumentat un caz de spionaj la Serviciul Geografic al Armatei (1921), iar Biroul de Studii a elaborat un material complex despre organizarea serviciului de spionaj sovietic din Viena. Analiza a arătat că Moscova a trimis rezidenței misiunea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
termen mai lung de execuție, fiind condiționată de anumiți factori interni și externi. O dare de seamă asupra organizării spionajului comunist (1923-1924) și asupra serviciului de informații sovietic (1925) au dovedit capacitatea de acțiune și analiză a oficiului de informații/contrainformații militar român. De interes a fost și informația conform căreia serviciul de informații ungar „alimentează foarte mult” rezidența sovietică din Viena cu datele pe care le deține și le obține despre România. Colaborarea dintre cele două țări se afla la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
vapor care naviga pe Dunăre, dar subofițerul n-a avut pașaport și nu s-a putut urca pe vas în portul Drobeta-Turnu-Severin. Totuși, relațiile dintre cei doi au continuat prin intermediul aceluiași Walkay/Ardelean. După descoperirea și anihilarea filierei, organele de contrainformații au inițiat o acțiune de atragere a lui Lyssai în România pentru a fi capturat. În acest scop, la 20 februarie 1927, Taflan i-a trimis o scrisoare, prin care îi cerea să vină personal la Ocna Sibiului, pentru a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
soția și socrul acestuia, în timp ce creierul operațiunii, aflat în străinătate, n-a căzut în capcana pregătită de serviciile contrainformative române. În pofida acestui fapt, un tentacul al spionajului maghiar în România a fost anihilat, contabilizând (încă) un succes al organelor de contrainformații românești. Un alt caz, de contraspionaj extern, având ca punct de reper Viena, a fost documentat, însă nu a putut fi finalizat în condiții optime. La data de 16 martie 1927, Biroul Siguranței române din Viena a comunicat la București

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]