2,276 matches
-
fi amendabil. Dar cel care-a scris Ultimii eretici ai Imperiului nu e un ideolog! O dovedește până și titlul, deviaționist cât cuprinde. Căci pledoaria de aici nu se duce în favoarea unei direcții sau a alteia. Dimpotrivă, ea urmărește coexistența contrariilor, toleranța față de cealaltă tabără, înțelegerea reciprocă, normalitatea în cele din urmă. E drept că Ernu are aici câțiva cai de bătaie predilecți (dezavuarea anticomunismului radical se numără printre ei). Dar, îmi permit o formulare neconvențională, pe nici unul nu-l rupe
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
bunătății, fidelității, amabilității sale." Și încă: citându-l pe Wittgenstein - "Cuvintele sunt și fapte" - Kraus se întreabă cât rău au făcut și încă pot să facă scrierile lui Cioran "în epoca noastră derutată, lipsită de conținut (și în rândul tineretului.)" Contrariile se echilibrează însă și prietenia rămâne intactă, poate chiar cu un plus de afecțiune, când, în 1994, scrie: "ș...ț din blasfemie, iubitul meu amic Cioran a făcut decenii la rând un sport obositor, de performanță. A îmbătrânit, a temperat
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
fi judecate în fond de instanțele de recurs. Articolul 37 Dispozițiunile privind energia electrică din legea asupra energiei din 7 Iulie 1930, cu modificările ulterioare precum și dispozițiunile din legea pentru Organizarea Exploatărilor Comunale din 7 Mai 1938, cu modificările ulterioare, contrarii prezentului decret, se abroga. Dat în București la 23 Martie 1950. ------------
DECRET nr. 76 din 23 martie 1950 pentru producerea, tranSportul, distribuţia şi vînzarea energiei electrice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106115_a_107444]
-
Personalitate lirică puternică, Nicolae Prelipceanu se joacă cu forța sa conținută, așa cum un individ cu merite evidente ar afișa o stare de mare modestie, știind că nu-l va crede nimeni. Dar se petrece un fenomen neașteptat. În virtutea atracției dintre contrarii, discursul în cauză își depășește într-un fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
e cel mai bine cântat și nici cel mai bine orchestrat. Dar are ceva care-l face irezistibil: o infinită tandrețe născută din grijă pentru ființă iubita, din traducerea misterelor mărunte ale naturii și din posibilitatea ca, odată și odată, contrariile să se contopească. Simplitatea liniei melodice, atmosfera aproape bucolica răscumpără suferință la mărturisirea căreia am fost părtași. Într-o formulă ludica, dialogul se metamorfozează în confruntare domestică, în reproș amoros și, finalmente, într-un vivace apel la armonie: „Both of
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
Gheorghe Grigurcu Victor Știr cultivă o poezie a contrariilor. Fapt ce denotă o libertate morală propice captării unui dramatism care se ferește a capota în luminiscența extazului ori a se supralicita în tenebrele compacte ale deznădejdii. E un soi de echilibru în dezechilibru ce îngăduie discursului a se nutri
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
opinia mea - prin analiza cărților lui Alexandru Monciu-Sudinski. Pe două dintre ele le-am menționat deja, iar pe a treia, Rebarbor, volumul de debut ars de cenzura comunistă, o menționez acum ca exemplu de proză abisală, de fin joc al contrariilor și al contrabalansului, de acută inspirație orwelliană. E greu de spus, totuși, dacă Monciu- Sudinski e un scriitor necunoscut sau doar uitat. E limpede însă, că, într-o epocă a compromisurilor, demisiilor morale și trădărilor, el a mizat pe ceea ce
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare de contrarii, de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost ținta atacurilor lui Picasso, care vedea în ea (nu fără motiv) un falus, nicidecum un portret, așa cum mai înainte autoritățile vamale americane văzuseră în obiectele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
din Toscana, un soi de paradigmă enigmatică. Frontala lor dualitate, de comanditari fascinanț i, degajînd parcă o paloare selenară, tentația, pentru Panofsky, de a-i citi sub incidență nupțială, - toată această putere visătoare, în cea mai riguroasă precizie, concentrează nebănuit contrariile, le înnoadă miraculos. Atîta vivace prezență de obiecte în jurul personajelor, pînă la papuci risipiți prin odaie, - în aparenta gratuitate a detaliilor se rostește însăși taina artei, chemată să înmănunchieze triumfător disparitatea realului și coerența cugetului. Sub astfel de auspicii, să
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
telegrafelor și telefoanelor, din 25 iunie 1938, cu modificările ulterioare, Legea pentru dezvoltarea și perfecționarea serviciului telefonic român, din 4 iulie 1930, cu modificările ulterioare, precum și dispozițiile din Decretul nr. 216 pentru organizarea radioficării și radiodifuziunii, din 23 mai 1949, contrarii prezentului decret, se abroga. PREȘEDINTELE PREZIDIULUI MĂRII ADUNĂRI NAȚIONALE Dr. Petru Groza SECRETARUL PREZIDIULUI MĂRII ADUNĂRI NAȚIONALE Avram Bunaciu -------------
DECRET nr. 197 din 20 mai 1955 privind exploatarea serviciilor de posta şi telecomunicaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106150_a_107479]
-
sufăr vreodată de sete. Cozile mele sînt lungi pentru iarnă, valizele-mi sînt ne-umplute. Nimic nu mă potolește, nimic nu mă satură și iată mă întorc ca să fiu regina celor rătăciți în lume. Eu sînt paza fîntînii și întîlnirea contrariilor. Săruturile pe trupul meu sînt rănile celor care au încercat. Din fluierul coapselor mi se înalță cîntecul și din cîntecul meu blestemul se revarsă apă pe pămînt. Sînt Lilith leoaica seducătoare. Mînă a fiecărei slujitoare, fereastră a fiecărei fecioare. Îngerul
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
neîndoielnic modestia, dacă passer a putut urca pe firmamentul filiațiilor lingvistice, astfel încît să ne dăruie, pe românește, numele generic al pasarii, clasa imensă în care încap mii de spețe, o întreagă împărăție existențială, înseamnă că limbajul poate dejuca suveran contrariile. O etică a lui, implacabilă, impune reparații radicale. Un papagal, pe masa de lucru a lui Flaubert De o asemenea exigență ascultă neapărat, îmi place să cred, și făpturi umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
în „Dilemateca” din iunie 2011), de combinație Capricorn-Balanță (fatidica relație este tocmai cea aflată la baza acțiunii romanești!). Dacă este adevărat că orice creație este (conform unei cugetări atribuite lui Thomas) un fulger înghețat pe cer, imobilizat adică de tensiunea contrariilor inerente lui, ca expresie a multiplicității semiotice a lui Dumnezeu, atunci nici măcar moartea lui Pietro nu mai este tragică, fiindcă, ciudat, pare că, prin ceilalți, prieteni sau alter ego-uri precum Thomas, el își contemplă ludic propria moarte, fără să fi
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
la răscrucea unor interese și pasiuni de care, mai ales după 1989, literatura propriu- zisă e cruțată. (Aș preciza: din păcate!) În presă, nu în poezie sau proză, se întâlnesc politica și afacerile, puterea și banii, cu alte cuvinte, toate contrariile psihologiei intelectuale, sociale, morale și religioase. Individuale sau de grup. Mircea Cărtărescu a reacționat conform firii sale. El e retractil ca o mimoză și egocentric ca un artist. Trăiește în lumea fantasmelor lui mai degrabă decât în lumea noastră cea
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Rubenstein, tocmai lipsa unei identități religioase asumate voit e posibil să-l fi determinat să adopteo credință alternativă utopică, una profană și mult mai periculoasă. Din biografia lui Rubenstein, politicianul Troțki se profilează ca un om al extremelor și al contrariilor, un inconsecvent cu răsturnări bruște și radicale de poziție și schimbări de opinie în toate, mai puțin în privința idealului său revoluționar. S-a considerat proletar, dar provenea dintr-o familie bogată și nu a muncit niciodată alături de această clasă. A
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
spun: cel mai mare ucigaș a fost cuvântul./ Ce greu e să lupți împotriva lui cu tăcerile tale./ Ce greu să-l găsești tocmai pe acela căruia să îi ceri iertare”. Într-un sugestiv poem al paradoxurilor existenței, al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
al unuia care judecă politic realitatea, sau moral ?“. Se confruntă aici un punct de vedere teoretic (Chiril), care crede că între cele două componente trebuie să existe de la început un acord perfect, și o perspectivă pragmatică (Cavadia), care afirmă existența contrariilor pe care se constituie realitatea. Chiril își reprezintă viața doar sub aspectul ei unic, armonios; Cavadia cunoaște drumul anevoios pe care îl urmează societatea întru găsirea punctului de convergență al celor două dimensiuni. Chiril judecă oamenii dintr-o perspectivă abstractă
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
raționalistă. Freudismul și suprarealismul au remarcat, salvator, că omul e mult mai bogat decât istoria lui „oficială”. Ca fondator al unei societăți sociologice, Leiris dorește să regenereze, antiacademic, dar vital, societatea. H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile rămân separate. Cu toate acestea, prin autobiografia lui lumea se desenează deja altfel: nu ca o structură coerentă, ci multiplă și nedeterminată. Față de el, Leiris caută continuitatea sinelui, în pofida schimbării eului și a lumii, și tinde spre o autobiografie fluidă
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
cîtorva planete unde flăcările sînt reci și umede aidoma ciupercilor iar densitățile oarbe cum liliecii obrajii ți se revoltă se colorează de-un trecut netrăit cum viitorul. Era o dimineață umedă Era o dimineață umedă ca o gură de femeie contrariile se zbenguiau - peștișori în bazin - se statornicise un echilibru rezonabil între ceea ce există și ceea ce nu există visătoare îți atingeai rîul încremenit pe obraz. Moartea intră și iese "Moartea intră și iese din cîrciumă" (F. Garcia Lorca) uneori intră și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor nude, al unei expresii torturante și torturate, ce se vrea demistificatoare și în care contrariile coexistă mereu, alimentându-se chiar din opoziția lor neostoită. În jurnalul lui Tolstoi e descifrată o adevărată fervoare a relecturii; scriitorul își citește jurnalul în numeroase rânduri, îl rescrie, se "revizuiește" cu ardoare, sistematizându-și opiniile, limpezindu-și viziunea asupra
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Pe masura ce necesitatea nu va mai fi înțeleasă că ceva strict exterior iar libertatea că ceva strict interior, adică pe masura ce spiritul avansează și distincția subiect-obiect devine tot mai neclară și tot mai improprie, ne dăm seama că, în calitate de unitate indivizibila de contrarii, libertatea și necesitatea nu numai că se condiționează reciproc, dar nu ar exista și nu ar însemna nimic una în absență celeilalte. Libertatea este necesitate, așa cum necesitatea este libertate. Așa că "procesul necesității este constituit în felul că, prin el, exterioritatea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale". Așadar reflexul unui idealism imprevizibil, paradoxal (cinic!) apărut în chiar miezul dirijismului celui mai limitativ, mai dur, al conștiinței inchizitoriale. Și încă un exemplu, tulburător, al contrariilor care se atrag integrîndu-se într-un fel de fatală circularitate, aptă a asigura binelui revanșa uneori - e drept, rareori! - cea mai incredibilă: , Totul se iartă, deci. Sau se uită. Sînt și momente ale tiranilor care îți impun, după trecerea anilor
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
de independență noastră și de libertatea noastră de a gândi" (pp. 180-181). În ambele citate (că, de altfel, în toate celelalte care mai pot fi găsite), în discuție este un înțeles hegelian, constructiv, al dialecticii (acela de ciocnire între două contrarii care rezultă într-o afirmație nouă care le cuprinde pe amândouă) și nu marxist (în care negația exclude afirmația). Consecință spiritului critic întemeiat pe rațiune (exprimabil sub forma dialectica) este deosebit de prețioasă, căci Djilas se convinge de multitudinea căilor în
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]