1,100 matches
-
de neînțelegere, paralizând inițiativele. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta ca o plăcere pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control prin violarea intimității altuia, de a contraria și imobiliza, de a Îngrădi, de a petrifica dacă nu poate edifica. Într-o grilă de lectură freudiană, perversiunea ne apare ca o deviație, o regresiune sau o fixație asupra unui obiect care evocă un stadiu de dezvoltare infantil, o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
identifice filiațiile și plasamentul În sociologia românească postbelică, unul dintre personajele invocate aici și-a mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ale volumelor IX (1980) și XIV (1983), în care rigoarea documentaristică este umbrită de viziunea tezistă impusă de climatul ideologic de la sfârșitul anilor ’70. Astfel, conservatorismul politic al poetului este interpretat, împotriva oricărei evidențe, drept socialism incipient, O. arătându-se contrariat de afirmația eminesciană care identifica interesele fundamentale ale marilor proprietari cu cele ale țăranilor, afimație pe care o combate cu citate substanțiale din Karl Marx, C. Dobrogeanu-Gherea și G. Călinescu; același tratament este aplicat naționalismului eminescian, văzut doar ca o
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
Printre însemnările exuberante sau îndurerate, malițioase ori înfășurate în melancolie, tema morții revine, în jurnalul lui A., Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (1991), în străfulgerări premonitorii. E un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
este creată de corp - cu toate că e un semnal folositor - și acesta din urmă e doar o parte a conștiinței noastre, Înseamnă că noi creăm, de fapt, propria stare proastă de sănătate. Și de data aceasta, o astfel de idee poate contraria, dar, cum am spus mai devreme, perspectiva metafizică ne oferă, Într-adevăr, puteri sporite, deoarece, dacă avem capacitatea de a crea o stare proastă de sănătate, ne stă În puteri și să o creăm pe aceea bună. Totuși, aceasta nu
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
În bibliotecă. G. Călinescu a criticat specia „eseului vagabond”. Recent, Mircea Cărtărescu a publicat, În LA&I (anul VIII, nr. 30 [286], 1 septembrie 2003, p. 1), suplimentul de cultură al ziarului Cotidianul, editorialul „O cultură de eseiști”, care a contrariat multă lume, deși, În principiu, autorul avea dreptate atunci când deplângea primatul eseului În cultura română, În fața construcției durabile, monumentale. Cel mai pertinent ecou al tezei lui Cărtărescu l-a constituit articolul lui Dan C. Mihăilescu din aceeași publicație (anul VIII
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
echipă, s-a bazat pe o oră de înregistrări centrate pe funcționarea defensivă a pacientei. Datele obținute arată că elementul central în cursul acestei ședințe a fost deplasarea. Într-adevăr, pacienta, ofensată că soțul nu-i acordase suficientă atenție, devine contrariată de faptul că acesta nu se interesase de unul din produsele pe care ea le crease. În același timp, furia sa își schimbă ținta și se deplasează de la soțul ei la un amic al acestuia, care, după spusele ei, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toate aspectele apărărilor noastre care par stânjenitoare, contrariante, periculoase sau ipocrite sunt de natură inconștientă. Orice încercare de a-l face pe pacient mai rațional sau de a-l disciplina este așadar ineficientă, întrucât apărările nu sunt utilizate pentru a contraria sau înșela pe cineva. Terapeutul trebuie deci să înțeleagă apărările pacientului său și să fie indulgent față de acestea, dar nu trebuie neapărat să le și tolereze. Uneori, recomandă Vaillant, „iluzia trebuie să fie confruntată” (cu realitatea, de exemplu). Totuși, este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit academist (Sept manifestes dada, 1925). Un precursor al modernismului autohton este T. Arghezi, cel care a contrariat „precupeții de zer critic” (Arghezismul, 1925). În prozele lui moderniste, B.-F. dinamitează retorica tradițională, cultivă „comedia limbajului”, dă o interpretare literală sau echivocă expresiilor metaforice, pastișează formula umoristică urmuziană. Textele subminează ordinea lumii burgheze, înlocuind-o cu un univers
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
principială, nu-l stingheresc prea mult pe criticul de la Viața românească. Dimpotrivă. El laudă chiar laturile negative, formaliste ale romanului, cu satisfacția omului care a găsit ceva ce-i merge la inimă (...). Tendințele formaliste duc pe scriitor la «imagini» care contrariază violent bunul simț al cititorului: «... luna e mare - un dovleac de aur... Toma simte cum o lună tot atât de plină ca cea de pe cer se aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și judecățile definitive revenind de drept criticii. S-a rostit cu venerație despre Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, a respins impostura, experimentul și modernismul strident. Remarca orientarea liricii europene spre „poezia de construcție”, cerebrală și era contrariat de neglijarea „patosului”, cheie de boltă a capodoperei. Mai târziu a văzut în poezia de la „Gândirea” un ideal, iar în ortodoxism, o șansă a literaturii române; o opțiune mai mult formală, tradiționalismul său fiind, ca și la alți poeți ai
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
reveniți la descriptiv doar pentru a face legătura între secvențe. Într-o descriere, nu neglijați oamenii. Ei pot fi prezenți și în absență: blocuri abandonate, o curte de biserică năpădită de buruieni etc. Această „prezență zero” nu trebuie să ne contrarieze. Sunt situații când absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența. Îmi amintesc o imagine dintr-un text al lui Panait Istrati. Un cocostârc stătea trist și derutat în mijlocul unei câmpii sterpe, cu noroiul uscat și crăpat de vântul care
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Întoarcere conflictuală la categoriile apriorice ale unei conștiințe morale care judecă și pedepsește; acest fapt se explică prin aceea că imaginea de sine, ca Întindere și durată, reprezentând valoarea unei persoane, este aprioric fixată În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese, din acest punct de vedere, ca niște conflicte ale conștiinței morale care au violat natura persoanei, pervertind-o prin alteralitate; ieșirea din constrângerile conștiinței morale, ca act de eliberare, catharsis, moral, cu efect reparator pentru individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nisip și dăduse naștere la patru ouă. Văzându-și fapta măreață, satisfăcut se duse pe alte meleaguri. -Vai, dar ce somn adânc am avut, zise primul ou și se întinse cu o poftă de primăvară. -Dar aici unde suntem? întreba contrariat al doilea, văzând numai grăunțe galbene, jurîmprejur. -Mi se pare că-i un deșert mare, ce vedem în jurul nostru, comenta al treilea. -Dar ce înseamnă deșert? - întreba cu nedumerire în ochi și în minte, al patrulea ouț. -O întindere de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Du-te și te spală, pentru că încă mai ai sânge pe față, și să vii în cancelarie. Plecă grăbit spre cea mai apropiată toaletă, nu înainte de a spune: Mulțumesc, Corvium. Cel care fusese în spatele său era cât se poate de contrariat. Mimica feței îl trăda. E bun de partea noastră. Ar fi fost un păcat să-l pierdem. Eu îi iert pe cei care se căiesc cu adevărat și pe dușmanii care au meritat timpul meu. Ca Felix Amadeo, Corvium, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încurajeze, căci culoarea le mai revenise în obraji, și restul corpului didactic. A urmat o liniște apăsătoare care a durat câteva secunde. Inspectorul a rupt tăcerea cu o replică batjocoritoare: Și ce ar trebui să văd aici? Șefii claselor erau contrariați și până și îndrăzneala lui Dimitri a început să se subțieze. Cu ochii săi văzuse cu o zi înainte pata de sânge și corpul lui Orande pe un parchet identic cu cel pe care stătea el acum. Nu putea ignora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atracție acolo, chiar dacă nimeni nu putea spune exact ce. Până am ajuns, am discutat diferite nimicuri, care nu aveau nici o importanță, dar care pentru noi însemna un mare lucru. Abia acum mi-am amintit! Ce prostuță sunt! M-am uitat contrariat la ea. Trebuie să plec, spuse când ajunsesem în dreptul ușilor cantinei. Sunt așteptată de Sarah la noua infirmerie. Noua infirmerie? făcui mirat. Unde e asta? Unde ați stabilit voi ieri. Să treci pe acolo dacă o să vrei să mă găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ministerului, înalt și "decorat" cu rombul argintiu. Călăuza! De cum am intrat în sală, unul din cei doi, cel mai apropiat de mine, întrebă cu speranță în glas: Cel ce aduce ploaia? Mă oprii când ajunsei lângă Perir și mă uitai contrariat la el. Oare o luase razna? Trebuie să te dezamăgesc, indianule, spusei relaxat. Eu sunt cel care aduce Iadul. "Bine zis!" mă aprobară câțiva Sfetnici. Lua-ți-le armele! ordonai. Doi din cei cinci și François îi dezarmară pe reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe ale hărții, că atenția ne-a fost răpită de un zgomot surd ce părea că se auzise dinspre tablele care acopereau ferestrele. Ne-am uitat cu toții contrariați în acea direcție de parcă am fi așteptat explicații din partea bucății negre de material. Câteva secunde mai târziu se auzi din nou. BUF! Ce naiba? "Buf!" din nou. Aud doar eu sau... zise Velail uitându-se prin jur îngrijorat. Auzim și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta cu TEG?" Dușmanul rămase în poziția sa și nu mai avansă. Când Corvium ieși pe ușă, zdruncinat și dezamăgit că n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul său. Jumătate de suflet... făcu el într-o șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E natura lui! În fața Dușmanului îți pierzi o parte din proprietăți. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o bază de vreo zece, cincisprezece metri pătrați. N-am văzut alte anexe. Foarte bun, încuviință Corvium. Fă-o pe-a lunetistul și uită-te după eventualele patrule și paznici din jurul clădirii! Mârâi apoi ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar nu avansau cum vroiau ei. Se împiedicau în nămeții proaspeți și se poticneau mai des decât ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
reguli stricte și verificabile empiric? Și cum ar fi posibil oare acest lucru? Nu cumva încercarea de al face posibil ar transforma un asemenea vis într-un coșmar? În această perspectivă, destule narațiuni - istorice și morale, filozofice sau religioase - ar contraria întruna simțul nostru logic. Probabil că nici un gen de discurs nu s-ar putea salva de acuza că „se opune logicii ca atare“. Cel mai frumos răspuns care i s-a dat lui Carnap în această chestiune a fost că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca mo duri exclusive prin înțelesul lor. Iar libertatea ajunge văzută „în sensul indiferenței de alegere“. Consecințele acestei idei pot contraria pe oricine: „pe planul existenței umane se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În același timp, există riscul de a rămâne fixat într-o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sub reguli stricte și verificabile empiric? Și cum ar fi posibil oare acest lucru? Nu cumva încercarea de al face posibil ar transforma un asemenea vis întrun coșmar? În această perspectivă, destule narațiuni - istorice și morale, filozofice sau religioase - ar contraria întruna simțul nostru logic. Probabil că nici un gen de discurs nu sar putea salva de acuza că „se opune logicii ca atare“. Cel mai frumos răspuns care i sa dat lui Carnap în această chestiune a fost că supozițiile sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca mo duri exclusive prin înțelesul lor. Iar libertatea ajunge văzută „în sensul indiferenței de alegere“. Consecințele acestei idei pot contraria pe oricine: „pe planul existenței umane se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În același timp, există riscul de a rămâne fixat întro anumită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]