699 matches
-
acum ar descoperi-o pentru prima oară. Întreabă mirată. "Ce s-a întâmplat"? "Arăți ca o zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
părea în sesizabilă diminuare. Gâturile tuturor se alungiseră și cei mai din spate așteptau favorabile comentarii, din partea protagoniștilor sacrificiului de bâlci. Ceva în genul: "o carnație gingașă și îmbălsămată, împănată și țintată cu șiruri de negre perle"... Dar un murmur contrariat vibră îndelung, în cercurile unduitoare de bărbați, femei și copii. Unii din gloată mai pretinseră și după aceea că ar fi zărit, episodic, un fel de țesut stacojiu, ca o ceață spongioasă, vaporizându-se, în câteva clipe. Ceva ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asta oare? Pilulele acelea roz erau și ele cu siguranță droguri, dar.... — Așa deci? Văd că te gândești și tu la diverse chestii. Te interesează cumva În mod deosebit drogurile? Când l-am Întrebat asta, Yaguchi a avut un aer contrariat. Părea să se Întrebe de ce stă să-și piardă vremea cu unul ca mine dacă tot nu aveam să-i dau nici un pont interesant despre vreun job. Oare ce gândea tipul ăsta despre mine? Șeful mă vorbise odată de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și mai repede în fața porții, adulmecă aerul, nu simte mirosuri cunoscute. În acel moment se aprinse lumina în casa vecinului! -Ca să vezi! - pe unde și când o fi intrat în casă, de nu l-a observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
culorilor și a mișcărilor din universul tău! -Și Iarba e dulce, doar te poți culca în ea și acolo găsești un mirocosmos plin de furnici, gândăcei, buburuze, toate cu rostul lor. -Dar și pe mine mă iubesc oamenii? - întrebă Gheața contrariată. -Sigur că da, se grăbise cu răspunsul cea mai mică dintre surori. Gheața este podoaba iernii, țurțurii de pe case sunt ca niște opere de artă spre bucuria copiilor, îi găsești și în peșteri, o minunăție! Unii coboară din sus, alții
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-a răspuns: „Vai dragă Bulă, de-abia am ajuns la Directivele Congresului al XI-lea!”. Cinstit, cam toată lumea avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că nu am fost unul dintre cei care trag în el, că nu l-am ucis cu mâna mea. Toată tinerețea am visat la asta. În afara dispariției lui fizice, nu am văzut nici o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gând sau raționament, dacă de rațiune e vorba, dacă n-a fost doar lumina unui fulger instantaneu, l-a împins spre o concluzie destul de jenantă, formulată într-un murmur visător, Așa n-ar mai trebui să vin la Centru. Gestul contrariat al lui Cipriano Algor, îndată ce pronunță aceste cuvinte, nu ne dă voie să întoarcem spatele evidenței că olarul, în ciuda plăcerii de a se gândi la Isaura Estudiosa pe care am observat-o la el, nu poate să evite o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine... Așadar, se uită cu spaimă la zecile de piei-roșii și spune: „La naiba, Tonto! Suntem într-un mare...“, iar Tonto răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
învățat că paratrăsnetul conduce curentul în pământ, altfel această energie devine periculoasă. Patrick mă echilibrase fizic și psihic. Corpul său îmi era familiar și mă simțeam confortabil în preajma lui. Când eram împreună, știam unde îmi e locul. Acum sunt dezorientată, contrariată, liberă și nu pare să mă bucure această libertate. Nu vreau să mă detașez de Patrick. El a fost dragostea mea, salvatorul meu, stânca mea... da, recunosc! Am nevoie de aceste întâlniri, însă admit asta numai față de mine. Față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi bine. Acum nu mai faci asta, spune el cu blândețe. E cel mai important. Un an și jumătate nu înseamnă nimic. Sunt persoane în AA care s-au complăcut zeci de ani în starea respectivă. —Dar tu? Jake pare contrariat. —Ce-i cu mine? Sosește somonul, pe care l-am cerut la recomandarea lui Matt. Arată extraordinar: roz și uleios, cu o crustă aurie, cu garnitură de linte înăbușită, destul de moale să ți se topească în gură, dar nu păstoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Whitstable, dar chiar mi-e dor de tine. Suntem prieteni atât de buni și n-aș vrea să te pierd, chiar n-aș vrea. Te rog, sună-mă când primești mesajul ăsta. Te rog. Mă gândesc la tine“. Sunt foarte contrariată. Apăs pe steluță, ca să mai ascult o dată mesajul și îi dau telefonul lui Daisy. N-am văzut niciodată pe cineva făcând un atac de apoplexie, dar cred că asta i se întâmplă prietenei mele: se face vânătă la față, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
intrăm? Nu ai văzut că ușile nu pot fi clintite, iar geamurile nu prea pot fi sparte? Nici măcar gloanțele nu cred că pot trece de geamuri. Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ. Rămase puțin timp contrariat, ca și cum ceea ce aș fi spus ar fi fost o blasfemie sau o nebunie, ceva demn de capitolul SF, apoi mintea i se limpezi și se destinse. Înțelesese. Știi o cale, nu-i așa? Știi un tunel care dă în interiorul școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
față. Am ajuns înăuntru. Suntem undeva la subsol. Pe scări ajungem în camera de primire a alimentelor, unde sunt lifturile. Alea duc la toate etajele. Și... nu știe nimeni că noi suntem aici. Unde anume în subsol suntem? întrebă el contrariat. În aripa de serviciu. În aripa care se află la capătul coridorului principal. Pricepi? Plasăm oameni la fiecare intrare și ieșire, nu? Da. Ai comanda, zisei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit de primele rânduri de elevi. A... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca înainte, doar puțin mai înfricoșat. Vedeți dreptunghiul ăsta de culoare mai închisă? întrebă Vladimir văzând că eu nu sunt în stare să articulez nici două cuvinte. Trebuie să săpați aici! Nu fusese aprobat, ci mai degrabă interogat de privirile contrariate ale celor din jur care voiau să spună: "Ți-e rău? Ce-ai mâncat azi?" Sunt încredințat să cred că sub școală este un depozit de armament de pe vremea Ascensiunii lui Felix Amadeo, zisei eu văzând fețele celorlalți. Aaaaa! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sălile alăturate, cei de pe baricade, iritatul Magrun și un Dutrumof neliniștit care stătea sprijinit de un geam care dădea spre curtea interioară. Luați-l, duceți-l la subsol în S5! Aveți grijă să nu ducă lipsă de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să nu ducă lipsă de nimic?" Acum, dacă se poate! Doi din cei care făceau de gardă îl escortară pe Helur la subsol. Nici bine n-au plecat, că Magrun se apropie de mine, vizibil nemulțumit. Eram pregătit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și a ieșit din compartiment! Doamna s-a foit o vreme și a ieșit și ea. A început să deschidă la rând ușile fiecărui compartiment, căutându-l pe George, dar se pare că nu-l găsise, deoarece s-a întors contrariată. S-a așezat pentru câteva clipe, apoi ne-a întrebat: - Unde a plecat colegul dumneavoastră? - Păi, o fi plecat la toaletă! - zise Mihai. - Nu e la toaletă, că am verificat. Știu eu, fuge de mine! Și nu-nțeleg de ce, doar
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spun. Mai vrea cineva cafea ? — Nu poți să bei cafea, spune Artemis, aruncându-mi o privire ciudată. N-ai văzut ? — Ce ? — Au luat automatul de cafea, spune Nick. Cât erai tu cu Paul. — L-au luat ? Mă uit la el contrariată. De ce ? — Habar n-am, zice, Îndreptându-se spre biroul lui Paul. Au venit și l-au luat. — Ne-au adus un automat de cafea nou ! spune Caroline, trecând pe lângă mine cu un teanc de șpalturi. I-am auzit vorbind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorâtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai târziu, o aud vomitând. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
CD. -Veniți din Ardeal,de la Poiana Mică,doamna... Lore? Desigur.Totdeauna am la mine un telefon celular.Licu mi-a telefonat despre o agenție din orașul nostru,care ne poate ajuta să divorțăm...Când? Când,ce? -Divorțul,dragă! se arătă contrariată Lore. Pe urmă se ridică brusc,teatral,fără să mai aștepte un răspuns pertinent și ieși din încăpere. Gina strigă indignată în urma ei: Domniță,noi salvam căsnicii,nu le distrugem!!! Dan comentă pentru sine. ”E ceva putred în Danemarca”. Gina
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Nu i-am lăsat prea mult timp să-și revină... Bună! Sunt Vera. Scuze pentru Întârziere... M-am prezentat fugar, Încă mai gâfâiam după atâta alergătură. L-am rugat să mă urmeze... acasă la mine! M-a privit mirat și contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care au fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care ajunsese el la concluzia că Pohoață este informatorul lui Pop. Ileana îl ascultă cu atenție, clătinând aprobator din când în când din cap. Da, spuse ea, seamănă cu felul în care reacționează tata. Cum adică seamănă? se arătă Toma contrariat. Doar nu te îndoiești de adevărul celor spuse de mine! Absolut de loc. Mă mir că nu ți-a cerut să nu te mai afișezi cu mine. Reputația mea care are de suferit și alte lucruri din acestea. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]