1,341 matches
-
cercetător științific principal (II) și el nu face acordul subiect-predicat. Împușcat Italia (caseta 1), sau în Franța (caseta 2). Vameșii de la Passau nu închid ochii. Episodul cu nevastă-sa pe care-o duce la furat... atâtea detalii sunt suspecte. Remușcările contrastează cu emfaza cu care-și povestește ticăloșiile anterioare. Bănuiesc că fizic e o stârpitură și de aici îi vin complexele. / Mai rar așa pușcăriași ce nu fac greșeli de exprimare! Felicitări regiei! Nu știu, dar am impresia că înregistrările - toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la minimul necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu o față ieșită în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi zborul unui cormoran care tocmai plonjase. Scurt fulger argintiu care contrasta cu albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și... - Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum o să mă apuc să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
medic, el a diagnosticat spaime nocturne, destul de banale la copiii mici... Mi-a trecut pe la opt-nouă ani, și apoi a reînceput, foarte violent, În noaptea În care a fost ucis Gildas. O privi cu o seriozitate și o concentrare care contrastau cu cele două șuvițe rebele care i se Înălțau Îndărătul capului ca niște pene de indian, și cu urma cearceafului care Îi lăsase dungi pe un obraz. Avu o pornire de tandrețe și, cu o undă de frivolitate, sări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după Aristotel, o femeie de statură mică aparține unei specii diferite de restul omenirii. „Un bărbat mic Încă Îmi pare om, scrie filozoful, dar o femeie mică Îmi pare a aparține unei noi specii.” Cum să explici această afirmație stranie, contrastând atât de puternic cu obișnuitul bun-simț al Stagiritului? Cumpără whisky, conserve de ravioli și biscuiți cu ghimbir. Când porni spre camping, era noapte. Trecând prin dreptul bazinului cu jacuzzi, auzi șușoteli, un râs Înăbușit. Se opri cu punga Leclerc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de vedere intelectual. O fotografie făcută de o prietenă de familie le înfățișează îmbrăcate cu bluze negre ce le dezgolesc umerii, ținându-se după șold. Mama e veselă și se uită într-o parte. Părul ei negru, strâns în coadă, contrastează cu fața luminoasă, iar zâmbetul larg, ca răspuns probabil la o glumă făcută de Mama Mare, îi evidențiază volumul și proporțiile maxilarului. În ceea ce o privește pe Mama Mare, ea privește drept în aparat, cu ochii mari și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai vesel. Moliciunea brațului ei contrasta plăcut cu pătura rugoasă, și mai ales era un zâmbet cald ce nu i se dezlipea de pe figură. Dacă visa, visa lucruri moi. Își ținea mâna într-o poziție totuși nefirească, ceea ce, în câteva ore, urma să-i provoace furnicături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cont aici? Păi, nu. Îi dau banii la sfârșit. Nu pot să țin bani în chestia asta. Și-mi arătă costumul de piele mulat. Barmanul ne punea deja în față două mixturi identice, iar buzele îmbrăcate în sare ale paharelor contrastau în mod plăcut cu lichidul de un acvamarin pal. —Ce culoare e aia? am spus temătoare, simțind deja gustul de apă de gură. — Curaçao albastru, zise barmanul, cu mândrie. Jumi-juma cu triplul sec. Blue margarita se numesc. —Mamă, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vostru. Avem mult de recuperat și n-o să reușim dacă sărim unul la gâtul celuilalt. —Lăsați-o moartă, ca în Goa, strigă Matthew din celălalt capăt al sălii. Toată lumea zâmbi din politețe. —Dar, spuse Hazel pe un ton ezitant, care contrasta puternic cu pasiunea de care tocmai dăduse dovadă pe scenă. —Ce e? zise MM întorcându-se către ea. MM păru că se concentrează mai mult pe măsură ce Hazel deveni centrul atenției sale; probabil că nici MM nu-și dădea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
O clipă, lumea s-a oprit în loc; după care am inspirat amândoi și ne-am răsucit, cu degetele încleștate unele într-ale celuilalt. — Hugo! Sam! Era vocea lui Sophie, care striga de dincolo de gazon. Se apropie în fugă de noi, contrastând puternic, cu capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un verde ce apărea acum murdar de praf, opac și fără viață. Vreo douăzeci de oameni îi ieșiră în întâmpinare. Unii trebuie că erau soldați, deși nu purtau uniforme, doar puști la umăr. — Bună ziua. — Bună ziua. — De unde ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă. Îi cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
putere capabilă să garanteze ordinea, iar orânduirea lui este în avantajul tuturor (economie, siguranță); indicând prioritatea datoriei față de Dumnezeu, Isus manifestă o rezervă față de puterea civilă: aceasta din urmă nu trebuie să violeze cinstea datorată lui Dumnezeu, nici să-i contrasteze poruncile; Isus nu afirmă că statul este limitat și efemer, pentru că știe că este supus voinței și puterii lui Dumnezeu. În acest context este clar că Isus nu vrea să incite la violență, ci vrea ca ucenicii săi și noua
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
al începuturilor creștinismului primitiv furnizat de Cartea Faptele Apostolilor. În nicio parte a operei sale, Luca nu le descrie pe femei ca misionare și predicatori, ci pune accentul pe faptul că femeile, prozelite bogate sau «temătoare de Dumnezeu», susțin sau contrastează cu opera misionară a lui Paul”. Explicația „tăcerii lui Luca” ar fi faptul că Fap nu intenționează să furnizeze o istorie a mișcării creștine primitive și a comunităților creștine, ci o povestire a „gesturilor” celor doi apostoli principali, Petru și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ați îmbrăcat cu Cristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Cristos Isus” (Gal 3,26-28). Această declarație puternică contrastează în mod clar cu privilegiile religioase bărbătești, și în mod deosebit sună antitetic față de prejudecata discriminatorie subînțeleasă în tripla mulțumire a unei rugăciuni iudaice care a intrat și în liturgia sinagogală: „Binecuvântat ești tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
scrise, declarația reflectă probabil o interpretare ulterioară a scenei finale a picturii. Despre luptele dintre îngeri și demoni pentru sufletele oamenilor aflați pe moarte vezi A. Gurevich, Historical Anthropology of the Middle Ages, ed. J. Howlett (Cambridge, 1992), 97, care contrasta această escatologie "mai mică" a judecății imediate cu "mai marea" escatologie a Judecății de Apoi. 184 Vezi Cohen, "Honor" (mai sus, cap. 2 n. 29), despre nevoia de a curăța casele imediat spre a șterge rapid semnele dezonoarei. 185 E.
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
IV Cu timpul, Felix se obișnui în casa lui moș Costache, în care începu să se simtă bine. Deplina libertate de care se bucura în aceasta casă, în care fiecare făcea ce poftea, fără să întrebe pe celălalt, și care contrasta cu rigoarea vieții lui de până acum, pria caracterului său singuratic. Totuși, un simț de disciplină înnăscut ferea pe Felix de excese. Libertatea îi risipise timiditatea și-i dăduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legături familiale mai afectuoase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
măslinie la față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață. Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era student în medicină (pe aceștia îi prefera), tratate de medicină, cursuri, articole de obicei scumpe. Felix își aduse aminte fulgerător atunci că moș Costache se oferise să-i cumpere el, punîndu-i în cont, anume manuale, ceea ce-l surprinsese ca contrastând cu aparenta lui ignoranță, și că chiar îi adusese unul, în perfectă bună stare, cu excepția unei semnături rase cu un briceag. Colegul îi mai povesti că moș Costache vine des să vadă casa, îi dă târcoale atente, privind-o cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică îi luă banii din mână, fără s-o mai asculte, și ieși în întîmpinarea doctorului, care se pregătea să plece. Îl luă ceremonios de braț și-l scoase pe ușă, într-un chip cam caraghios, căci gesticulația lui afectată contrasta cu afectarea cu care doctorul își păstra rigiditatea. Afară, Stănică strecură doctorului onorariul în mână și se crezu dator, ca de obicei, să ia informații. - Domnule doctor, ne dăm seama foarte bine că e grav, dar suntem tari, pacientul e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cea mițoasă, vedem o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însă de originea până acum obscură a lui Dionis. Destul că soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. El însuși era lungit pe pat. Capul ridicat pe perini și lăsat asupra pieptului, paloarea cea liniștită și marmorie a feței contrasta cu părul în dezordine. O mână era strâns apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea ce o simțea acolo; cealaltă spânzura pe marginea patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apropiere. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond și piciorușele cele mai mici din lume în botine bărbătești. Și ea s-- apropia de el. Mînuțele-i albe și transparente ca ceara contrastau cu mînicele moi și negre și astfel se primblau de braț prin semiîntunericul călduros al salei; din când în când își plecau gură pe gură, din când în când stăteau înaintea unei oglinzi, cu capetele răzimate unul de altul, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]