19,438 matches
-
al optsprezecelea". "Utopia transparenței" în literatura modernista? Transparență nu are cum să fie nici macar utopia literaturii moderne cîtă vreme programul ei era unul radical diferit. Poezia modernista mimează pe sugestie, pe opacitate, nu pe transparență, pe refracție nu pe reflexie. Convingerea literatorilor moderniști era că lumea nu e rationalizabilă, inteligibila, cu instrumentele rațiunii, ei invocă nu o dată potențialul cunoașterii sensibile. Nici macar hermetismul - care reia programul manierist al secolului al șaisprezecelea - nu mizează deloc pe transparență, ci pe varianta intelectualista a unui
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
la un moment dat, cum știm, "o dezintelectualizare răbdătoare, progresivă". Transformarea logicului în paralogic (de care vorbește autorul nostru) nu e o trăsătură a modernismului, făcînd, probabil, chiar diferența între modernism și postmodernism. În altă parte, îi este atribuită modernismului convingerea că "emanciparea de figurativ" ar însemna neapărat un "progres" și că adoptarea noutății drept criteriu de calitate a condus automat la "o abandonare definitivă a formelor vechi după modelul progresului tehnic". Așa să fie, oare? Întrebare retorica pentru mine, trecînd
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
nas acvilin, plus un dosar gros, pe masura originii sale etnice, mi-a relatat mai tîrziu cum decursese întrevederea: - Nu, n-am avut. De zece ori îl întrebase unul și același lucru, de zece ori îi răspunsese la fel, cu convingere și amuzat în taină. Pînă la urmă, exasperat, insul chestionat schimba brusc placă: - Mi-au plăcut cîntecele legionare. - Asta-i! Simțeam eu... sărise "cadristul" de pe scaun. Hai, ia foaia asta de hîrtie și explică de ce ți-au plăcut cîntecele legionare
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
Pămîntul e oarecum sferic) conform căruia Americile se aflau în centru, iar Africa și Eurasia erau tăiate în două și plasate la extremități. Oricum, unde se situează lumea spațial? Între cer și iad e purgatoriul catolic (ceea ce ar justifica parțial convingerea, de mulți împărtășită, că totul se plătește ici-bas). Sau, mai sigur, e un limb perpetuu. Eternitatea o purtăm (sau o putem purta) în noi; la fel si prăbușirile. Dar daca microcosmosul e o mise-en-abîme a macrocosmosului (ceea ce putem traduce și
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
Dacă cineva le-o amintește tresar mirați. Altfel a acționat Dan Desliu. Pe cât de zgomotoasă i-a fost aderarea, în anii când trecea drept copilul teribil al "revoluției", tot pe atât de zgomotoasă i-a fost și renunțarea, debarasarea de convingerile "revoluționare". Cam de pe la sfârșitul anilor ^70, și în special după iunie ^71, cănd Ceaușescu și-a lansat revoluția lui culturală, Desliu a început să formuleze tot mai ritos critici la adresa liniei oficiale, din interior mai întâi, comițând așadar un act
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
când, în 1945, intră în Partidul Comunist, nu simțise că apucă pe o rea cale, că acceptă ceva ce "nu ar fi trebuit să accepte", cum la sfârșitul vieții îi sfătuiește pe tineri să nu facă. "Am facut-o din convingerea că poate să iasă un lucru bun", va spune despre gestul prim al aderării la comunism, spre a adăuga imediat că ieșise "cu totul invers decât credeam". Își refuză, pentru eroarea de a fi aderat, circumstanță atenuanta a necunoașterii, argumentul
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
atunci. Au apărat cu prestigiul lor breaslă de loviturile prea dure, atât cât au putut, girând unele inițiative mai curajoase ale tinerilor, obținând unele înlesniri materiale pentru scriitori de la autorități. Acum este încredințat că acei mari oameni nu aderaseră din convingere la regim, că se văzuseră obligați, fiecare, dintr-un motiv sau altul, să încheie amintitul pact, iar în sufletul lor regretau. Poate că, în alte condiții, s-ar fi împotrivit: "...eu sunt convins că nici el (Arghezi, n.n.), nici Sadoveanu
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
luna citadina era/ loreta noastră,/ seară de seară,/ fidelă și excitanta că o melodie de jazz// pe cînd publicam versuri la gazeta de perete/ a școlii/ și mă visăm bibliotecar/ că Mihai Eminescu,/ în Iași...// în secunda această/ chiar am convingerea/ că toate acestea s-au și întîmplat..." (Toate s-au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se decide la o mai amplă dezvoltare, modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de interpretarea abuzivă a drepturilor clerului. s...ț Este încă o expresie în scrisoarea Înalt Prea Sfinției Voastre, față de care nu pot să nu protestez, chiar dacă expresia nu este rezultatul raporturilor false, ci al concepției dumneavoastră religioase: este vorba de convingerea că orice om care a primit botezul îi aparține papei. Credință evanghelica al carei adept, după cum înalt Prea Sfinția Voastră o știe, sînt, ca și strămoșii mei, ca și majoritatea supușilor mei, în raporturile noastre cu Dumnezeu, nu ne permite
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
să spun tuturor, chiar si necatolicilor, adevărul, căci fiecare om care a primit harul botezului aparține într-o măsură mai mare sau mai mică (nu pot explica acum în amănunțime de ce), aparține, spun, mai mult sau mai putin papei. Nutresc convingerea că Maiestatea Voastră va primi aceste considerații ale mele cu bunătatea care va caracterizează și veți lua măsurile pe care le impune situația de față. Exprimîndu-mi sentimentele de devotament și de respect față de Maiestatea Voastră, mă rog lui Dumnezeu să
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
putea-o contesta?, fruntași ai revoluției de la 1848 care, desi înfrînta, isi continuau activismul. Legatul pașoptist de a fauri o Românie unită n-a fost deloc uitat, aparat fiind cu o forță persuasiva extraordinară. Ei, foștii pașoptiști, oameni politici de convingere liberală, au fost creatorii Unirii de la 1859, deopotrivă moldovenii și muntenii. Și tot lor li se datoreaza actul independenței țării din 1877, cînd Kogălniceanu, ministru de Externe în guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu, a declarat în Camera Deputaților
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
excepțional, cumpătat, inteligent, temerar, modest, cu dragoste și frica de Dumnezeu, așa cum se cuvenea să fie un principe, un monah, sau un om al spadei. Secolul al XVII-lea a fost prin excelență o vreme a pasiunii pentru educație, a convingerii că oamenii pot fi construiți și șlefuiți cu ajutorul teoriilor și a principiilor bine alese. Se pare că într-o anumită măsură această pasiune reapare astăzi, pentru că după două secole încrezătoare mai degrabă în calitățile umane înnăscute, decît în cele dobîndite
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
hoții, nota Cronicarului) au de lucru și își fac datoria în flux continuu, din Gară de Nord și pînă la firmele căpușa și de la hoții de buzunare pînă la creditorii neperformanți. Factori de progres, hoții se integrează astfel cu toată convingerea în reforma, căci orice creștere a veniturilor poporului le deschide noi fronturi de activitate și - cum insistă o parafrază la modă - nimeni n-are dreptul să-i întrebe cum au cîștigat primul miliard." Tabletă lui Romulus Rusan ne amintește de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
limbii românești. Cele vreo optzeci de texte astfel scrise formează conținutul volumului recent. Editură Timpul a reînnoit, cum s-ar zice, ocazia. Anul trecut, comentînd "bătălia" din jurul lui Eminescu provocată de cîteva comentarii din Dilemă și România literară, îmi exprimăm convingerea că nu-l sărbătorim că lumea pe poet doar prin evocări pioase la aniversări. În orice cultură serioasă, aniversările devin prilejuri de reeditare și de bilanț critic. La noi, dincolo de fotografia poetului pusă pe foaia de coperta a revistelor literare
Studii eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17856_a_19181]
-
era alianță cu Germania pentru a distruge Rusia bolșevica. (Și în aprilie 1947 mai regretă că Germania a fost înfrînta în război). De aceea, tocmai, a acceptat, la începutul războiului, să fie cooptat în Asociația Româno-Germană. Era o opțiune din convingere și nu una conjuncturala. De aceea, repet, a condamnat, în 1944, tentativele opoziției politice, de coniventa cu Palatul Regal, de a desprinde țară de Germania și a întoarce armele ("Greșeală ce am facut încheind armistițiul cu rușii, o vom plăti
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
pentru ca, la conferința de la Yalta și mai tîrziu, anglo-americanii au cedat România, ca și celelalte țări din Europa de est, Rusiei sovietice, înrobindu-le. Și, totuși, în 1935-1940, țările democratice apusene nu puteau proceda altfel decît declarînd război țărilor Axei. Dar, consecvent convingerilor sale, avea opinii negative despre procesul în care fusese implicat Ion Antonescu și foștii săi demnitari, vorbind în jurnal despre "așa-zișii criminali de război", crezînd că, toți, vor fi apoi grațiați de rege. Uită faptul, totuși esențial, ca judecarea
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
nu li se va respecta opțiunea politică. La 15 noiembrie 1946 notă: "Propagandă electorală face numai guvernul, fiindcă, de altfel, numai el are nevoie... Lumea este indignata, dar nici o reacție. Fie că ea și-a pierdut energia, fie că are convingerea că orice fel de reacție n-ar schimba intru nimic realitatea. Rusia vrea cu orice preț să aibă un Parlament al ei în București care să-i acopere toate jafurile". Și a doua zi după alegeri, la 21 noiembrieie 1946
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
De altfel, cu totul neorientat în ale literaturii, la 9 iunie 1946 notă, aproape scandalizat, că premiul național pentru literatură a fost atribuit Hortensiei Papadat-Bengescu "scriitoare cu o activitate onorabilă, dar fără un deosebit talent". Supără, apoi, în acest jurnal, convingerea filosofului în existența raselor, în deosebirea dintre ele, stimulînd măsurătorilor antropometrice de laborator care, azi se știe, n-au dus, pentru că nu puteau duce, nicăieri, fiind infirmate de antropologia mai nouă. Dar așa apucase după studenție, în laboratorul lui Wundt
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
colective, majoritatea din afara țării: greu accesibile, deci, studenților și cercetătorilor români, care au acum avantajul de a le putea consulta direct și comod. Strîngerea în volum - însoțită de revizuiri și de actualizări - conferă și mai multă pregnanta și putere de convingere unor metode și unor idei-cheie, repetate insistent de autor: între acestea, esențială este afirmarea obligației de a apela la istoria socială și la sociolingvistica, de a privi faptele de limbă într-o perspectivă larg culturală. Dincolo de interesul pur "de specialitate
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
greu, daca nu imposibil, să se accepte un verdict ultim asupra cazurilor litigioase - opțiunea profesorului Niculescu, de a actualiza sau chiar de a lansa ipoteze - controversate dar plauzibile -, pentru care nu poate fi acuzat de interese partizane, ci doar de convingerea (maioresciana) că fără sănătoase dispute de idei, viața științifică a unei țări nu are cum supraviețui. Un exemplu aparent mărunt mi se pare semnificativ pentru provocarea adresată tradiționalelor precauții autohtone: autorul explicitează (p. 229) presupunerea (a cărei circulație era în
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
ne punem problema asupra necesității accesului la dosarele de securitate". O gazeta care publică de ani buni aproape numai documente și dosare, e de mirare această rezervă. Și oare să nu aibă dl Florescu "informatori" mai prejos de bănuiala? Și: "Convingerea noastră rămîne aceea că dosarul din România literară nu vizează posteritatea omului și nici poziția morală a poetului Ion Caraion". Aș dori din inimă să aibă dreptate dl Florescu și anume că documentele cu pricina nu sînt de natură a
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
păstrat, neclintita poziția. Unii au spus ca Ducă, ca ministru al Instrucțiunii, a avut misiunea de a-l răsplăți pe Iorga pentru atitudinea să, ipoteza care reiese și din memoriile lui Ducă. E însă un neadevăr sfruntat, Iorga slujind unei convingeri. Pertinent e portretul regelui Ferdinand, om cultivat și prea timid, pasionat după lecturi care, curînd, va dovedi calități de monarh, totuși mereu influențabil de soția sa, regina Maria, Barbu Știrbei (curios lucru, totuși amantul știut al reginei) și atotputernicul Ion
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
revistă Marianne, în amintirea debutului cu Chira Chiralina. Dar entuziasmul debutului a trecut, ca și ecourile mult favorabile ale celorlalte scrieri. Boală ftizica i s-a acutizat. Face o călătorie în URSS și entuziasmul - și acesta - i se risipește, nutrind convingeri foarte critice despre realitatea nedreptăților sovietice. Ajuns în Franța, ține să-și facă publice aceste dezamăgiri, menite să avertizeze. Scrie și publică destăinuirea Vers l^autre flamme. Această scriere provoacă mare răsunet, lui aducîndu-i imense daune din partea presei franceze de
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
-mi pot reprimă un anume reflex de împotrivire la ceea ce a devenit o formidabilă rețea internațională. Da, propulsare a veritabilelor speranțe, dar și înfrângeri dureroase, adeseori juste, alteori enigmatice. Multe se petrec la lumină, dar dincolo de scenă deschisă, se agită convingeri, voințe, dorințe sublim motivate dar și interese punctual determinate. Cât de mulți instrumentiști, cântăreți, pedagogi, autori, critici se vor supără rău pentru abaterea mea - teoretică - de la regulă "binelui necesar", regula unanim acceptată! E adevărat. Concursurile internaționale ne-au dat mari
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
ideale. În virtutea cărui model face pictorul-îndrăgostit retușuri sistematice: a unui chip originar, mai frumos decît toate celelalte, așa cum i s-a înfățișat iubita pentru prima oara? E el un nostalgic care încearcă să păstreze sau să redescopere acea prima imagine? Convingerea lui Jeudy este că îndrăgostitul nu își obiectualizează femeia decît în măsura în care astfel el o eternizează, o ține cît mai departe de moarte. Nostalgia lui după o prima imagine este, de fapt, expresia temerii că într-o bună zi femeia din fața
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]