1,289 matches
-
cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care urma să dureze așa de mult, depășea puterea mea copilărească de înțelegere. Știam deja că oamenii care mor (ca vecina aceea bătrână a cărei dispariție, iarna, îmi fusese așa de bine explicată) adorm pentru totdeauna. Ca îndrăgostiții din cântec? Dragostea și moartea alcătuiau un amestec ciudat în mintea mea crudă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești. Copila aceea era... bunica noastră. Da, ea era, femeia pe care am văzut-o în seara cu pricina chircindu-se și începând în liniște să adune cioburile pietrelor risipite pe covor. Uluiți și rușinați, sora mea și cu mine ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mamei sale, care stătea la geamul coborât al vagonului. Era în iulie 1914. Charlotte avea unsprezece ani. Viața ei nu a cunoscut nici o ruptură. Doar că ultimele ei cuvinte („Nu uita de șoareci!”) îi păreau, cu timpul, din ce în ce mai stupide, mai copilărești. Ar fi trebuit să tacă și să scruteze chipul de la fereastra vagonului, să-și sature privirea cu trăsăturile lui. Treceau luni, ani de zile și ultima replică avea mereu aceeași rezonanță de fericire neghioabă. Așteptarea devenea unicul timp din viața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o clipă înainte de a merge la zid, copilul a alergat la ofițer și l-a rugat stăruitor: „Îmi dați voie să mă duc să-i înapoiez mamei ceasul? Locuiește la doi pași, lângă fântână. Mă întorc, jur!” Șiretlicul acela copilăresc a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu mic!” Și continuau să râdă încărcându-și puștile. Deodată, vocile le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceasta nu exista nici o logică, nici o coerență. Și că, poate, doar moartea era previzibilă. În seara aceea, am aflat ceea ce părinții îmi ascunseseră întotdeauna. Episodul tulbure din Asia Centrală: Charlotte, bărbații înarmați, îmbulzeala lor, strigătele. Nu păstram decât reminiscența vagă și copilărească din istorisirile de odinioară. Cuvintele celor mari erau atât de obscure! De data aceasta, claritatea lor m-a orbit. Cu o voce foarte obișnuită, golind într-un vas cartofii ce abureau, mătușă i-a spus oaspetelui nostru, așezat lângă Dimitrici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pietroasă. Da, ea dansa. Și, chiar fără să îi văd fața, îi ghiceam zâmbetul. M-am îndrăgostit de tânăra necunoscută roșcată. Era vorba, desigur, înainte de toate, de o dorință foarte fizică, o încântare carnală în fața taliei sale de o fragilitate copilărească încă, ce contrasta atât de puternic cu bustul ei deja feminin... Mi-am executat numărul de demontare-asamblare cu toate membrele amorțite și mi-au trebuit mai mult de trei minute, pomenindu-mă printre cei mai puțin dotați... Dar, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul sufletului meu. Tonul lui avea ceva copilăresc. Parcă i-aș fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele acelea regăsite... M-am ridicat, am împins ușa încăperii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vom cădea și noi. ............................................ Voi sînteți tineri chiar la bătrânețe, lar noi în lume ne năștem bătrâni, Voi vă [î]nchipuiți că lumea este A voastră, însă noi - noi o luăm. Cea ce doriți, visați, voiți - avem. Ah, neputința cea copilărească Din voi vorbește, tinere popoare... Puindu-vă un scop, urmați în viață Ce ați voit, ce mijloace vă trebui, Ce lupte trebui, ce dureri, ce lacrimi Spre-ajunge unde ați spus că veți ajunge... Și-aveți atâtea lacrimi voi în suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ncă n-a-nțeles... vai, dobitoc e! Ca-nainte de 10 ani. (cu ciudă, tare ) Nu! [ȘTEFAN] O, Emma... de-ai ști tu ce frumoasă te-ai făcut... Ce gingașă... ce plină d-o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conferințe rolu-ntîi l-a fi jucat... {EminescuOpVIII 340} [ANA] Drept c-așa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut Rolu-ntîi îl joacă altul. [MĂTUȘA] Altul? Poate c-am știut, Jocul vostru rezonabil să nu iasă, de, cumva Joc copilăresc și ție și la altul careva. [ANA] Bine-mi pare cumcă vorba chiar la asta ai adus, Căci și eu păstrez o taină cam de mult și [nu] ți-am spus, Și-atingînd pe mai mulți oameni n-am putut-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mult, puse să-l treacă pe Ivanco în lista de rang a celor mai apropiate rude ale dinastiei domnitoare și-l încărcă cu prerogative și averi. Fiindcă nunta nu se putea face încă cu logodnica Teodora, ce era în vrâstă copilărească, pețitorul nerăbdător își aruncă privirea lacomă asupra mumei logodnicei sale, văduva Anna, care era în floarea vârstei și peți cu dinadinsul mâna ei, socotind că în locul mielușelului sugător e mai bună oaia mumă, crescută și folositoare. Între acestea el era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
începu s-o mustre și s-o înjure, oprind-o, din despreț în limba grecească, ca nu cumva să guste ceva. Așa capăt rușinos avu campania întreprinsă cu atâta sumeție; cu toate acestea împăratul căută despăgubire și uitare în jocuri copilărești si în plăceri ușoare, în al cărora mijloc îl surprinse o nouă veste rea. Ivanco se leapădă de romei se apără bine și în fine e prins. Norocitul dezertor Ivanco se suise din treaptă în treaptă la mare vază atât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bobocul cel închis încă, prin raza amorului s-a dezvăluit cu desăvârșire și [se] ridică-nspre soare în toată frumuseța lui. Această schimbare atât de mare, această catastrofă din viața ei internă trebuie s-o sensibilizeze și actrița. Tonul naiv, ingenuu, copilăresc al scenei întîie, care nici nu tradă puterea și pasiunea adormită, acest ton naiv [cedează] înaintea unui altuia din care ni vorbește o simțire ce umflă sufletul întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a inimei care-a coprins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu va lipsi de a conduce la îndoieli contra a orice întrebuințare transcendentală a principielor. Dar acesta-i numai pasul al doilea, care-i departe de-a mântui lucrarea. Cel dentăi pas în ale rațiunei, care (deosebește) ilustrează vârsta ei copilărească, este dogmatic. Acum numitul al doilea pas este sceptic și dovedește precauția rațiunei prin experiențe (cumințite) pățite. Dar mai trebuie un al treilea pas, care-i se vine să-l facă puterei de judecată coapte și bărbătești, care aceasta are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clasificate - din punctul de vedere al provenienței lor - în mai multe categorii distincte : 1. Create de copii pentru uzul copiilor - manifestări folclorice infantile propriu-zise, care definesc creativitatea pură a copilului și „ale căror tematică și structură oglindesc cu fidelitate orizontul copilăresc, (manifestări) create anume pentru satisfacerea nevoilor culturale proprii” (6, p. 399). 2. Create de maturi pentru uzul maturilor, dar preluate de copii - manifestări folclorice create de maturi, dar care, degradându-se și pierzându-și semnificațiile majore, au fost abandonate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceva. În momentul în care un avânt puternic al simțirilor noastre ne-ar arunca pe căile sale, el, augurul, ar fi cel întîi care, între intimii și comunii săi Mihălești, ar zâmbi de sinceritatea noastră. A ne uni cu protestări copilărești nu ni se pare nici cuviincios, nici folositor. Cuviincios nu, pentru că susținerea oricărui drept trebuie să fie demnă și nu cel ce se laudă de cu seară e vrodată de temut; folositor nu, pentru că enunciațiuni retorice nici sporesc, nici împuținează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un filozof desăvârșit, un strateg minunat și unul dintre cele mai deschise spirite ale timpurilor noastre. A-ți închipui că el va sta cu mâinile în sân când tu încerci să-i iei monopolul asupra Lumilor Agricole este o greșeală copilărească, de care îmi este mie rușine, pentru că nu credeam că te-am învățat atât de prost. Cui va servi ca principalele două forțe ale Imperiului să se lupte între ele? Gîndește-te că, așa cum tu încerci să răpești Abației ceea ce îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bătrânului, care făcea ca gura lui să apară ca o tăietură ciudată în mijlocul feței. - Numai proștii se duc cu inima ușoară la război. A, da, și quinții... Remarca împăratului nu era o noutate pentru bătrânul Maestru. Se obișnuise cu vanitatea copilărească a lui Bella și se gândea de multe ori că, dacă prețul tăcerii lui nu ar fi fost păstrarea speranței secrete pe care o purta în minte de multă vreme, atunci s-ar fi încumetat să sucească el însuși gâtul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
referitoare la avort (faptul că am amintit că avortul este un delict, chiar dacă practica sfătuiește să nu fie penalizat) și, în loc să-și exprime solidaritatea față de această „stare de spirit”, au făcut din ea ținta unor bătăi de joc crude și copilărești. În al treilea rând, au strecurat, ca din întâmplare, o înțelegere prefăcută și pur verbală pentru minoritățile sexuale. În realitate, ideea era aceea de a acorda acestor minorități un ghetou în care să se dedea practicilor lor (cu cine?), dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sus: cultura parohială (după câte se pare, foarte bine organizată în Veneto) și mass-media. Ceea ce predomină în întreaga scrisoare este „lipsa de formă”, în care vocea și sentimentul autorului își inventează un spațiu total nou, păstrându-și perfect ingenuitatea: grația copilărească a moralismului unui țăran bătrân. Răspunsul lui Camon la această scrisoare este total neașteptat. Și, trebuie să spun, demn de bătrâna sa rudă. În loc să accepte cu spirit critica adusă din străfundul existenței sale și să caute ce are ea adevărat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
deplasat sau abuziv. Toleranță putea merge până la a se preface că ignoră Încălcări dintre cele mai vizibile ale disciplinei școlare: copiatul de la colegi, folosirea aproape evidență a manualelor sau a notelor de curs. Această dădea un aer vesel, de farsă copilăreasca unei atmosfere cenușii. Printre studenți se găseau totuși și unii zeloși, membri de partid sau ai diferitelor organizații de tineret. Zelul lor nu incomoda atâta vreme cât nu era dat de exemplu, impus celorlalți și atât timp cât aceștia efectuau o sarcină În numele colectivului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prozaic sau eterat sau toate aceste laolaltă, cum e mai curând drept să spunem, inspiră încredere, un „om” vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească, descoperă marile locuri comune ale eticii umane, dar accentul de convingere și de fervoare neînduplecată salvează cursul prozaic. Poezia sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar „sunetul” pare straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Foaia diecezană” din Caransebeș (1890). Continuă să culeagă anecdote și fabule, pe care le trimite revistei „Munca literară și științifică” din Piatra Neamț (1905). A mai colaborat la „Tribuna”, „Poporul român” și la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, cu descrieri de „jocuri copilărești” și de dansuri populare. SCRIERI: Topografia satului și hotarului Măidan (în colaborare cu Aurel Iana), cu un studiu de At. M. Marienescu, Caransebeș, 1895. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 493; Dicț. lit. 1900, 513-514; Bitte-Chiș-Sârbu, Dicț. scriit. Caraș, 152-153; Datcu, Dicț
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
americanii au fost Întrebați dacă sunt după cum arată o asemenea formula duală, 52% dintre europeni au spus că sunt după cum arată diviziunea muncii, În timp ce numai 39% dintre americani au răspuns afirmativ 77. Din perspectiva europeană, reproșurile sarcastice americane despre idealismul copilăresc de la Bruxelles sună fals. Europenii au arătat că ei pot folosi instrumentele dialogului, procesului și construirii consensului pentru a crea punți Între popoare și a elimina vechi rivalități. Cele douăzeci și cinci de state membre ale Uniunii sunt dovada, la scara mare
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lui Manole?” (Clopote de vid). Versurile din Drumul spre solstițiu (1970), O ramură deasupra ierbii (1975) și Zăpada din anul o mie (1981), ultimele două distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov, aduc o diversificare a orizontului poetic. Acum uimirea copilărească, „neseriozitatea” programatică, „revolta cuceritoare împotriva simbolurilor” (Florin Manolescu) configurează portretul unui sceptic: „Ce să facem, domnișoară? Zarurile au fost aruncate, / nu e Gérard Philipe, nu e Al Capone, ci eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]