1,710 matches
-
țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ținea o furcă din care țâșnea foc. Din gâtleju-i răgușit articulă cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească de copaci. Același demon cu chip de om, coadă, copite și furcă care i se arătase la grota vrăjitoarei, i se ivi în cale rânjind: - Ți-am promis că-ți arăt ascunzătoarea comorii în schimbul sufletului tău! - N-am făcut nici un legământ cu tine! Pieri din cale mea! - Între viață și
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
apă. Izvorul există și astăzi. Moartea lui a avut loc în chip minunat. Coborând de la Hopagi, înspre mănăstire, a murit călare pe asin, care l-a dus, singur, acasă. În fața bisericii, unde s-a oprit, măgărușului i-a rămas imprimată copita în piatra care se află și astăzi în muzeu. Se povestește că la șapte biserici, între care și la mănăstire, clopotele au început să bată, singure. Capul lui se păstrează într-o raclă de lemn în biserica mănăstirii. În anii
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
Nici nu terminase bine să-i spună temerile lui, că auzi cabrioleta cum îi păcăneau bucelele: toc-poc, toc-pac-pac, toc-poc-toc!... (în care meșterul rotar fixase o limbă de oțel care, atunci când lovea un opritor de pe șină, scotea sunete sacadate, asemănătoare unor copite de cai ce calcă rimic pe drumul pietruit), și după circa un minut zări pe capra pe administratorul Cobrescu Ilie care șfichiuia caii cu biciușca. Didina, grăbește-te și ia-ți câteva lucruri, că plecăm imediat de-aici. - Unde mă
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
din morminte. Răspund prezent la numele strigate De taica popa, la schitul din cătun, Îngălbenite foi, venite de departe Cu cei fără lumină la capătul de drum. Se reîntorc în nopți la locuri îndrăgite Pe negrii armăsari cu aur sub copite. Referință Bibliografica: Străbunii mei eroi / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
STRĂBUNII MEI EROI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341490_a_342819]
-
cum mănâncă mistrețul cucuruz, retează mai multe tulpini cu colții și le dă la pământ, apoi le hăpăie știuleții cu boaba încă în must de-a-ntregul. Pe unde treceau hâțele, rămânea holda pustie, călcată de la un capăt la altul în copite. Da moșu Klesch nu prea avea el treabă cu mistreții, ni-i lăsa nouă în seamă, vânătorilor de rând, el era mai domnos, nici vânătoarea cu gonași nu-i prea plăcea, umbla mereu de unul singur. Boala lui era țapii
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
un ied cu mâna, încâlcit între niște vrejuri și taman la fel țipa, sărmanul de el, cerând ajutor. Și în timp ce eu îmi tot dădeam cu presupusul c-o fi așa, c-o fi altminteri, deodată s-o auzit tropot de copite și răspunsul celui așteptat să vină: beh, beh, beh! Da, minunea se petrecea sub ochii mei: un țap de toată minunăția s-o ivit dintre lăstarii deși, o cercetat mândru în jur, o pufnit mânios, apoi și-o întins botul
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
de sub Padeș până atunci și mult am mai cutreierat de atunci încoace. Că aici mi-am petrecut zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți nenumărate am întâlnit în drumul meu, cu gheare ori cu copite, cu coarne sau colți, da un asemenea țap, hm..., nu mai văzusem! Era auriu, ca frunza linsă de brumă, vânjos, înfipt parcă în pământul neted al poienii, nerăbdător să-și încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm! Și să nu
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
ce și cum” chiar și așa, în întuneric. Eram eu mic pe când el era o cruce de flăcău, înalt, lat, cu chimir la brâu, mereu cu biciul în mână. Avea doi cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
poartă Preda strigă: - Deschideți! - Dar boieri dumneavoastră, de ce nu mai poposiți câteva ceasuri, până apar zorile? Călătoria în toiul nopții este primejdioasă mai ales că prin aste locuri bântuie tâlharii. - Nu-i treaba ta! Deschide odată sau te joc în copitele calului! Oșteanul chemă un ajutor și deschise porțile, iar cei patru călăreți se pierdură în umbrele pădurii ca niște năluci. Alaiul domnesc alergă în galop la lumina lunii până îi prinseră zorile din urmă și răcoarea dimineții le pătrunse în
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
victorios pe un măgar??? Ei, lasă! Mai măgari vor fi cei care vor râde! (Un ciob din sticlele pe care le lovește sare și i se înfige în frunte): Nu numai că ești măgar, dar ești și parșiv? Dai cu copita în fruntea celui care te conduce și te hrănește? Ieși afară, măgarule! Afarăăă! Afarăă cu toți măgarii din țară!!! Bărbatul( Cade și are convulsii. Își revine după câteva minute și se ridică.): Fiindcă am dat afară toți măgarii din țară
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]
-
Autorului Amintire-ndepărtată, te-ai strecurat magic în cămașa iubirii cusute cu răbdare și speranță! Veșmântul tău fraged nu-i ros de molia vremii, în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din vorbe, și-ai jubilat
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
Am făcut. Am dezlegat măgărița de lângă stână, am legat-o de măgarul meu, apoi m-am dus să o dezleg pe-a Badii. Cum m-am apropiat, măgăreața a dat urechile pe spate, a rânjit și m-a pocnit cu copitele din plin, sub centură; atunci am văzut aievea toate scânteile de la focurile Iadului. Nu m-am chircit, n-am scos un sunet. Am strâns din dinți, mi-am oprit lacrimile în ochi (tot din orgoliu) și m-am pornit cu
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
se pare cunoscut scenariul? Sigur, înaintea generației acesteia, au fost alte câteva sute care au trecut prin el: cetățile-state din Orient sub harapnicul imperial al câte unui Sargon, ierusalimitanii strămutați peste noapte în Babilon, grecii și același Orient imobil sub copitele excentrice ale lui Boukephalos, galii lui Vercingetorix prin bunăvoința lui Caesar, Roma însăși mai târziu, în fine, Parisul sub resentimentul iacobin, mama Rusie cu ajutorul Fiarei înseși, Vladimir Ilici Ulianov, Germania, condamnată în 1933 la doisprezece ani de criză paranoică fără
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
în aer) un al doilea sens: persoană care aruncă în aer un partid. Cum, de o bună bucată de vreme, republicanii dovedesc o stranie vocație a sinuciderii, s-ar putea ca Măgarul să nu aibă nevoie să-i dea o copită Elefantului pentru ca pahidermul să se prăbușească. Cred că alegătorul american ar trebui să-și alcătuiască un pre-buletin de vot la ale cărui întrebări să răspundă, înainte de a vota: Cât îi aparține sau cât de mult i-a fost inoculată profunda
O invenție a presei – sistemul american al celor două partide. „Candidatul Kardashian”, „Candidatul Cârdășian” sau „Candidatul manciurian”? () [Corola-blog/BlogPost/338033_a_339362]
-
plină! Cine are timp de gătit? Odată, pe la începutul anului, Xin, un coleg de job, mi-a dat o veste mare: „Mami, am auzit că la Muzeul Satului se taie un porc!” Wow!!! Ce petrecere!!! Ăștia tineri au mâncat și copitele bietului animal! Cică: „Ce, nu-s comestibile”? Iau metroul să ajung la job. Pe sticlele murdare ale geamurilor aleargă știrile. Trebuie să fim informați! Din două în două stații ni se amintește că trăim în orașul florilor! Din plafon, se
DIMINEAŢA DEVREME (POVESTIRE SF) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344406_a_345735]
-
țării noastre. Din păcate, este încă populată de oameni ușor de manipulat, adicătelea din neamul lui Păcală și Tândală; oameni care se păcălesc pe ei înșiși. Indiferență, lașitatea, merg mâna în mână cu nepăsarea, iar „năvălitorii” născuți din colb de copite, au pus manipularea, la rang de constituție. Nu vă luați după aparente ci, mergeți la sate, sau în orice colț al României, unde sigur veți întâlni o realitate cumplită: sate depopulate, pământuri lăsate în paragină, bătrâni care-și plâng neputințele
ROMÂNIA, ȚARA TA ROMÂNE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343919_a_345248]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VÂNĂTOAREA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului VÂNĂTOREA Când luna se rezemase în cornu-i în vârful teiului bătrân din coastă, cu frunza, tăvălug, între copite mistreții coboară la balta albastră. Grăsunii se pierd în lanul de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
Acasa > Strofe > Atasament > COPITE CE ARD Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului în seara asta caii coboară tabloul se stinge în dor infinit dar lasă iubite ei nu știu să moară tu strânge căpăstrul și
COPITE CE ARD de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342976_a_344305]
-
să nu-l mai găsească mereu la-nceput dacă-n izvoare setea-i doboară să-i prindă-ntr-o ramă din focuri ascunse în sevă de brad privește iubite ce simplu coboară se-ntâmplă să doară când simt în tăcere copite ce ard... Referință Bibliografică: copite ce ard / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
COPITE CE ARD de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342976_a_344305]
-
mereu la-nceput dacă-n izvoare setea-i doboară să-i prindă-ntr-o ramă din focuri ascunse în sevă de brad privește iubite ce simplu coboară se-ntâmplă să doară când simt în tăcere copite ce ard... Referință Bibliografică: copite ce ard / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
COPITE CE ARD de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342976_a_344305]
-
au răbdat atâtea ,,călcări în picioare’’ ale pământului lor străbun. După câteva momente de ...reculegere am continuat: ‚,Tălmacește, dragomane, Rogu-te, înc-un cuvânt. Spune: că pământul ăsta Nu-i și nu va fi nicicum Al acelor care-l calcă În copite iar, acum. Cei ce tulburară țara Și o tulbură din veac Sunt boierii ce-o sugrumă, Nicidecum omul sărac. Nu-i tulburător poporul, Bun e, blând poporul meu. Dar că își iubește țara, Da. Și-o va iubi mereu ! ’’ Iar
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
toamnă,/ După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal.../ Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal/ Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans.” (Ultimul vals). Sau, spre evidență, fie și ultimele strofe din poezia Suntem copaci, suntem păduri: „copaci-păduri, păduri-copaci/ lemne de foc din trunchi de fagi/ în toamna vieții prea săraci/ doar rumeguș golit
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
cu ace de gămălie iubirea... cine ne încrucișa irișii? timpul ne sabota săruturile zero. urmau candizi pașii mei, pașii tăi , apoi umbrele noastre. pierdusem voluntar vagoanele medievalului. Hefaistos ne dăruise urna prezentului. cascade juvenile ,maturate zbenguiau neregulat pe piatra cubică. copitele covrigilor calzi, religioși, de la Luca sau Petru atingeau buzele nocturnului .. dragobetian de cupru , cioranian apoi, pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. timpul ne sabota săruturile zero. oglinzile edenului din pastă miorlăiau a promoroacă lirică. dragobetian de cupru, cioranian, pașii mei
IUBIREA MEA EȘTI TU... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340217_a_341546]