5,191 matches
-
natura, aici, lângă noi, ne face părtașă la toate bucuriile. Lângă geacaranda mov, câțiva lămâi se rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul de acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părinții acestora, conținând în doze suficient de mari stres, incertitudini, întrebări, unele având toate șansele de a fi consumate, altele rămase suspendate dincolo de ușile sălilor de examen. Între finalul examenului propriu-zis și afișarea rezultatelor, se scurseseră câteva zile de așteptare, copleșite de emoții trăite de candidați în preajma marilor ferestre ale liceului. Veni și ziua cea mare. Se afișară listele! Pe cearșafuri mari de hârtie erau înscriși fericiții câștigători ai marii bătălii. Întâlnind numele lor în rândul reușiților, atât Mihăiță cât și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a doua schismă a maturizării, chiar dacă nu mai eram un copil damnat în vârstă de 10 ani, ci un tânăr condamnat la viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
remarcați cum credeau ei mai bine, Îmbrăcând maieuri mulate pe corp, etalându-și bicepșii și tricepșii. Îi trimiteau pe ascuns bomboane, flori ori poeme copiate stângaci de prin cărți, o invitau la plimbare În parc, la teatru ori la film, copleșind-o cu valuri de complimente. Ba chiar se mai și băteau până la sânge În Încercarea lor de a o impresiona, de a obține mai mult decât un salut colegial, un surâs de complezență sau o vorbă politicoasă din partea ei. Blonda
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În spatele său, dar a Înțeles mai apoi că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș prin cameră, țopăia și râdea minute În șir. Florile erau culese din Grădina Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și nu acordă importanță, dar surprinderea lui crescu ceva mai târziu, atunci când constată cu stupoare că negrul acela din unghii (care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un croitor înțelept, să măsori de zece ori înainte de a tăia materialul din care vrei să croiești ceva după pofta inimii tale. Alex deși nu avea motive să se grăbească se ridică de la masă, îi mulțumi lui George pentru invitație. Copleșit de cele ce auzise, părăsi locuința acestuia. Tot drumul până acasă îl făcu învălmășit de multele gânduri care-l urmăreau precum o umbră. În cadența pașilor, îi reveneau fragmente din discuția cu George, le asocia cu alte elemente aflate cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm să devenim două sloiuri de gheață. Alex alungă printr-un simplu gest al mâinii cele câteva clipe de tăcere. Scopul invitării Olgăi era de a lămuri definitiv statutul relațiilor dintre el și ea. Privindu-l din când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ca de o zi pierdută. — Dacă așa considerați. — Acum pot să apăs pe buton? Nimeni nu dădu atenție întrebării. De oboseală, se așezară pe podea, apoi mâncară pizza și băură Coca-Cola. Spre dimineață li se făcu somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin de oxigen, mișcare și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de ieri, și totuși se pare că asta l-a impresionat cel mai mult. Nu-i nimic. Era sigur că va veni și vremea când o să facă față zilei de ieri și atunci nu va exista nimic care să-l copleșească într-atât. Zâmbea liniștit și mulțumit de performanțele sale. În fond nimic nu era greu, cândva o să se vindece și el, și tot ce simte în aceste momente va fi ceva mai puțin decât o amintire. Dacă și ar lipi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga. Veni apoi lângă mama Inei și lângă Alex, șoptindule: - S-a trezit Ina, vă conduc la ea. - Dar băiețelul? - Dacă aveți puțină răbdare, o să-l vedeți... Copleșită de fapta ei reprobabilă, tot amâna cu bună știință momentul prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
reflecțiile! Mai bine să punem în practică ideea ta atât de valoroasă pentru că, să-ți spun drept, a început să mă intereseze și pe mine un restaurant... Intrară în cel mai luxos și mai scump restaurant din oraș. Ambianța o copleși pe Olga de la primii pași făcuți pe covorul gros de pluș, de culoarea vișinei putrede. Luminile discrete, lumea bună de la mese, care vorbea în șoaptă de parcă toți aveau a-și mărturisi numai taine, muzica ce abia se auzea, filtrată printr-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
oarecare emoție lângă poartă, încercând să o deschidă. Nu fu cu putință. Alex, după ce deschise poarta, zise: - Aceasta e casa visurilor mele pe care le-am strâns într-un buchet pentru tine și Mihăiță! Uite, ai aici toate cheile! Ina, copleșită de eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara care îi copleșise sufletul. Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fericire. Am să lupt cu mine. Cu el n-am să pot. Dacă a pierdut din iubirea ce a avut-o tot timpul pentru mine, ca orice bun pierdut, nu se mai poate recupera. Mă simt singură, dar nu sunt copleșită de singurătate atâta timp cât pot să-mi umplu viața cu amintiri dragi, de neuitat. Eu îl iubesc și-l voi iubi toată viața, orice s-ar întâmpla. Și repetă o propoziție înscrisă în aceeași pagină, care i se păru o chintesență
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei, se profilau dureri sfâșietoare. Ajunsă într-un hohot de plâns la mașină unde o aștepta soțul ei, Ina nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și remolatoare. De obiceiuri și de bucurii. De atingerea marginii de sus a unor creații și de a pune bazele altora, conducând la noi deprinderi. S au relipit unul de altul, au stat, așa, cât au stat, după care, somnul copleșindu-i, au adormit, cum s-ar zice, ca doi porumbei. Atât de iubiți și de dragi, unul altuia! Cu leoaica, cinci săptămâni Crescută și trăită în case de oameni și cu oameni, leoaica s-a maturizat, asemeni unui animal de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că toate ființele mă abandonaseră; m-am refugiat lângă obiectele neînsuflețite. O legătură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
placă să mă tortureze. Ca și când răul care mă devora nu era de-ajuns. Până la urmă, am renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza târfei, auzeam oamenii murmurând pe la spate: „Biata femeie! Cum poate să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Marele Ionesco spunea, cu decenii În urmă, că se bucură că e ...șmecher; dar că nu vrea să vină războiul, fiindcă nu poate face pe șmecherul decît În timp de pace. „CÎnd va veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleșită În mod lamentabil de evenimente; din gîtul meu găurit, de paiață, se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
obligată de a renunța indirect, printre altele, sub ofertele financiare și materiale ale Atenei și ale Spartei, la producția ei autohtonă de orice fel, adică să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard sau, mai plastic zis, să fie copleșită de mirajul centrului civilizator al lumii. Prin urmare, conflictul armat, cauzat de răpirea Elenei, soția lui Menelaos, conflict pornit de altfel din lumea nevăzută a zeilor, cu siguranță n-ar fi existat. În fine, abia atunci Calul Troian, creat și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]