711 matches
-
internă sunt anulate pe plan internațional, prin care prezența și acțiunea internațională a statelor este gândită descriptiv, dar și normativ, ca o sferă distinctă de politica internă, de existențele concrete ale indivizilor, de considerente legale sau morale, chiar distinctă de corporalitatea, particularitatea acelor oameni care de fapt reprezintă statul pe plan internațional. Feminismul constructivist este preocupat de construcția normelor, instituțiilor, identităților pe plan global și de valorizarea lor genizată. Statul, așa cum este el prezentat sau dedus din majoritatea teoriilor relațiilor internaționale
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
neînșelător, care i-a conferit un intelect infailibil, astfel încât tot ceea ce poate fi conceput în mod clar și distinct este așa în realitate, «în mod real distinct». Atunci cînd Descartes spune că există ca «lucru gînditor» pur, în care atributele corporalității nu și au locul nicicum, el nu contestă că, de facto, noi suntem făpturi din carne și oase ; dimpotrivă suntem «strîns legați de trup».) Cum anume, nu explică niciodată clar, apelînd mereu la intervenția divină și aruncînd astfel asupra acestei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
un mecanism explicativ pentru unele din schimbările semnificative ce au loc în structura cognitivității sociale, oricare ar fi stadiul dezvoltării/evoluției copilului, tânărului sau adultului; o are statut de practică civilizatoare, ameliorativă care datorează resorturilor înnăscute și educației o substanțială corporalitate de gânduri, sentimente și experiențe; o dă consistență analizei personalizate a trăirii relațiilor umane de tip comunicativ, experiențial, psihoafectiv, de conducere și, în mod deosebit, constantelor stilului empatic; o consacră ideea de posesie de către elev, profesor sau părinte a unor
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unei iluzii care poate să genereze disoluția realului 14. Teologia creștină a făcut posibilă o bogată ontologie a imaginii în jurul problemei centrale a Întrupării. Este important de a înțelege modul prin care ființa lui Dumnezeu devine imagine, adică ia forma corporalității în lume. Creștinismul valorizează moștenirea iudaică, interpretând creația lumii ca opera personală a lui Dumnezeu. Din perspectiva neotestamentară, Hristos este imaginea/icoana lui Dumnezeu, omul fiind invitat să îmbrace această icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în cazul romanului, de erou. Personaje ca arlechin, doctore sunt specifice dramei și ilustrează caractere excesive din viața de zi cu zi. Elemente noi definesc drama, de exemplu, gestul, discursul, cântecul, muzica și dansul. Elementele scenice au ca scop lărgirea corporalității, prezenței și experienței imediate. Drama se apropie sau se identifică cu teatrul. Totodată, la originea teatrului se pot adăuga alți tropi ontologici definitori compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
scenice date de regizor, actorul este în același timp elementul central care face posibil însuși actul teatral, dînd viață textului scris de dramaturg, creînd astfel o legătură vie între text și spectator. Concretizînd un personaj, actorul îi conferă acestuia o corporalitate, permițîndu-i spectatorului o percepere vizuală și auditivă imediată a personajului - "ființă de hîrtie" (Roland Barthes) din textul dramatic. Reprezentînd pe scenă un personaj, actorul realizează atît un act de enunțare a textului atribuit de autor personajului, cît și de interpretare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la societatea umană, noțiunea "teritorialitate" nu se limitează, ca în etologia animală, la teritoriul propriu-zis, ci vizează și alte diverse dependențe ale eului. Cea mai mare parte dintre considerațiile legate de noțiunile de "spațiu" și de "teritoriu" se raportează la corporalitate și la proiecțiile ei. Zona de joncțiune cea mai sensibilă este în mod evident învelișul corporal și contactul acestui înveliș cu al altuia, de unde importanța privirii și a atingerii. Dacă privirea este un semnal de atitudine afectivă (pozitivă sau negativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ochii ațintiți la narator, mai degrabă decît să interacționăm cu el, așa cum am face-o dacă am fi în mijlocul unei conversații; în același timp, în narațiunile literare naratorul este, de cele mai multe ori, ,,depersonalizat” și privit ca o voce desprinsă de corporalitate. Astfel, există cîte un povestitor în fiecare poveste, într-o proporție mult mai mare decît dacă am întîlni un vorbitor în mod obișnuit. Deoarece narațiunile sînt, relativ la obișnuitele replici, texte lungi și personalizate sau valorizate, există o modalitate prin care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fundal specific modern pentru toate reprezentările ficționale ulterioare) eșecul limbajului, denaturarea/ apariția omului "fabricat" și obscurizarea sensului (realizată ca ironie, farsă, predilecție pentru înțelegerea literală) îi pot fi atribuite lui Urmuz, pentru ca dilemele interiorității, propensiunea spre reverie și halucinație, fascinația corporalității, a lumii materiale și obiectuale să fie conturate în interiorul unei viziuni specifice lui M. Blecher și H. Bonciu. Revolverul, suveran al lumii Un autor precum Urmuz trebuie, în primul rând, citit în contextul cultului dezvoltat în jurul misterului vieții, al morții
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
gluma nu pătrunde în ea, nu se contopește cu ea imediat, ca destinul, ca fatalitatea?...". În lumea dezarticulată a personajelor lui Urmuz, se poate remarca funcția agresivă a adaosului mecanic, atașat prin înșurubare de corp, ca prelungire aberantă a unei corporalități reprezentate prin linii ferme, caricaturale. Aceste "dispozitive" au aproape întotdeauna un rol asociat comunicării: în Algazy & Grummer aflăm că barba lui Algazy este "frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată...", iar dacă acesta e
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
exist. Sunt eu însumi și mă simt în largul meu. Reușesc să mă armonizez perfect cu natura și cu toate făpturile ce o populează. Nu-mi mai trebuie nici o convenție, nici un alt cod decât acela al firescului de a trăi. Corporalitate Azi-noapte am visat că făceam dragoste. M-am trezit deodată că-mi bătea inima foarte tare și o sudoare nesănătoasă îmi paraliza trupul. Eram înspăimântat de moarte. Sigur că trebuie să mă obișnuiesc cu această nouă dimensiune a existenței mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de mine: alerga iute înaintea mea, apoi se oprea și mă aștepta. Când nu mă mai vedea, mă striga „Ovidie”. Mi s-a părut ciudat numele acela rostit de gura unui copil. Era ca și cum tot aerul se umplea de o corporalitate și de o vitalitate ce-mi aparțineau numai mie. Copilul îmi era alături și când am ajuns la pietriș. Acolo a început să se joace cu pietre: le lua pe cele cu o formă rotundă și plată și le arunca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
diario di Ovidiu, Bompiani, Milano, 1997, 280 pp. Mincu este un explorator al culturii arhaice precreștine a propriei sale țări, zonă de treceri și de confruntări epice între popoare, imperii și religii, în care se percepe o chemare puternică către corporalitatea și tragicul destinului, dar și aspirația necesară și consecventă către o răscumpărare a grozăviilor și mizeriilor vieții cotidiene. O răscumpărare care, la Ovidiu cel reconstituit de Mincu, trece prin sarcina profetică scutită de vrajă a poeziei, care ne repropune (cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui anume suprarealism magic. Mai precis, aș dori să spun că mi-au revenit în minte delirurile lui Salvador Dali din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
clasice ale socializării diferențiate, stereotipizate și asimetrice, care prescriu fetelor/femeilor să fie ascultătoare, supuse, decorative, pasive, dependente, centrate pe grija față de celălalt - atribute dictate de etica sacrificiului și a dăruirii de sine, și/sau să fie preocupate de propria corporalitate, atractivitate și sexualitate. În planul vieții reale a mediului familial în care am crescut, vedeam însă aceste atribute într-o oarecare măsură inversate, în sensul că multe dintre trăsăturile, alocate în mod obișnuit (stereotip) masculinității și androginității, precum: activismul, spiritul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
informaționale, vizibilă în spaima față de formele de a fi implementate prin intermediul instituțiilor (o fobie față de instituții). * În lipsa exercițiilor corespunzătoare mintea îți poate deveni propria închisoare. Un jurnal poate fi o istorisire a disputei mute pe care o desfășurăm cu propria corporalitate. * Când propriul corp ajunge tot mai des temă de meditație este semn că îți stă cumva împotrivă. După câțiva ani de luptă cu el vei ajunge să-l părăsești cu o undă de mulțumire. * Cultura produce forme mentale (meme) necesare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
majore asupra viziunii antropologice bizantine este că această a doua natură nu înseamnă doar o schimbare a înfățișării și lucrărilor trupului, ci la fel de mult a cuprins și sufletul, mai precis, omul în ansamblul său. Funcțiile psihice au dobândit și ele „corporalitate”, fiind la rândul lor un fel de haină, de acoperământ al inimii, care în tradiția bizantină semnifică partea cea mai adâncă a omului, centrul ființei sale. O asemenea interpretare este legitimată de Epistolele Apostolului Pavel, în care acesta vorbește de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cu sine; 3. Date privind: atenția, percepția, memoria, nivelul de înțelegere, gândirea copilului instituționalizat; 4. Date referitoare la funcțiile: - instinctive (energetice, ciclul somn veghe);afective (dispoziție afectivă, afectivitate teorezitivă, emotivitate); - sociabilitate; 5. Date referitoare la conștiința de sine: - receptarea propriei corporalități. Observarea copilului în condiții standard de manifestare ne poate da informații referitoare la punerea unui diagnostic când copilul este bolnav. În cadrul Leagănului Roman, un număr relativ mare (adică 20-25) erau internați în spital cin cauza diverselor afecțiuni. Personalul medical mediu
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
în care introduc sticle de apă, pături de lână, își verifică cu atenție încălțămintea, pachetele cu hrană etc. Pelerini cu experiență, cu alte cuvinte, îmi face mare plăcere să-i privesc pregătindu-se pentru o dificilă încercare fizică, testul limitelor corporalității, dublată (sper !) și de dimensiunea spirituală. „Rândul copiilor”. Seara a căzut de-a binelea, este întuneric complet, pelerinajul continuă să funcționeze la capacitate maximă în lumina artificială a reflectoarelor, inclusiv a nenumăratelor televiziuni din zonă, se apropie ora 19.00-20
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bărbat fiind, un „ceva” esențial din practica și spiritualitatea feminină îmi va rămâne pe veci inaccesibil. Mai târziu, am încercat să mă apropii de această stare de fapt prin studiul arhetipului feminin în istoria religiilor și prin abordarea „corpului” și corporalității feminine în cazul particular al pelerinajului. La final, mi-am dat seama că ipotezele mele inițiale, empirice, s-au dovedit în mare parte fundamentate, iar experiențele de teren le-au confirmat, îmbogățindu-le însă cu noi interogații. Principala provocare s-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de mult o sfântă cum este Cuvioasa Parascheva, printre alți sfinți din România ? Care să fie explicația succesului și atașamentului pe care i-o arată pelerinii de sex feminin ? Eric Neumann propune ecuația de bază a arhetipului feminin : femeia = corp, corporalitate = vas, recipient = receptacul. Corpul sfinților este deci una dintre cheile de interpretare. Sfânta Parascheva s-a „demarcat” în competiția simbolică cu ceilalți sfinți în jurul cărora se organizează pelerinaje în România pentru că ea este foarte „feminină” ; sub veșmintele sale se poate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
joacă un rol esențial în înțelegerea credinței. „Corpul feminin este cel care pricepe, face mătănii, sărută icoanele, aprinde lumânări, dă acatiste pe care scrie numele morților săi care să fie pomenite de preot. (Nivat, 2004 : 281) O ultimă observație cu privire la corporalitatea feminină în pelerinaje : felul deosebit al femeilor de a se îmbrăca, respectarea unor coduri vestimentare mai stricte, fapt mult mai vizibil în cazul lor decât în cel al bărbaților. Antropologul american de origine tunisiană A. Hammoudi, care a studiat marele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de cântecul romantic al feminității și iubirii, cât despre o problematizare a condiției umane înseși, în perspectivă poetică, făcând, adică, apel la modalitățile specifice discursului liric unde se esențializează această problematică. Două sunt elementele importante ale acestei simbolistici. Primul este corporalitatea, ca model al lumii, al devenirii ei, punct de topire a ei, ecran de identificare a celuilalt (iubita, fantasma, chipul abia zărit). E ca și cum o partitură muzicală ar fi desfăcută în notele ce au compus-o, pentru ca, apoi, fiecare semn
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]