6,252 matches
-
își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii! - Cum asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și bulibașa se îndepărtă fiind convins că Halânga nu va îndrăzni să-i calce porunca. Pe drumul de întoarcere spre cortul lui, Iorgu Stănescu se gândi cum Halânga îl purtase prin judecăți și câți galbeni intraseră în buzunarul avocaților ca să-l aducă în șatră. Nu se prinsese de el nici o meserie. Ce-i drept, e drept însă, fără el șatra nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fiecare dimineață. Poate aveau și ei, țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nopțile de Sânziene, ci și în toate nopțile albite de nesomn. * * * Hotărât să zăbovească mai multe zile la marginea satului Bălășești, bulibașa Iorgu era mulțumit că oamenii lui aveau de lucru din zori până seara târziu, când se întorceau la corturi. El, prins în vârtejul multor treburi, nici nu observa cum trece timpul. Acum era dimineață, acum era seară! Uneori, așezat în fața cortului său cu pipa în cumpănă, își îngăduia câteva momente de tihnă când ochii săi scrutau locurile împrejmuitoare. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Iorgu era mulțumit că oamenii lui aveau de lucru din zori până seara târziu, când se întorceau la corturi. El, prins în vârtejul multor treburi, nici nu observa cum trece timpul. Acum era dimineață, acum era seară! Uneori, așezat în fața cortului său cu pipa în cumpănă, își îngăduia câteva momente de tihnă când ochii săi scrutau locurile împrejmuitoare. În seara aceea, purtat de gânduri, uitase că are pipa în mână. Când voi să tragă un fum, își dădu seama că pipa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acelui ceva de care el aflase în treacăt de la bulibașa Ciontu. Milițienii îi cerură lui Iorgu Stănescu actele de identitate, registrele așa cum erau ele întocmite, în care ar fi trebuit să se afle numele tuturor membrilor sălașelor. Apoi, alinie în fața corturilor toți copiii, întrebându-i, mai ales pe băieți, ce vârstă au, cum îi cheamă. Unii răspunseră dezinvolți, alții ajutați de părinți, dar cei care conduceau ancheta nu aveau certitudinea că se aflau în posesia unor răspunsuri certe. Locotenentul Cazacu, întâlnind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gândurile... Oamenii legii plecară din șatră mai nedumeriți decât atunci când veniseră. Totuși în mintea locotenentului se iscase o incertitudine la vederea acelui băiat. Acesta avea o fizionomie aparte. Fața, părul blond, construcția trupului, nu erau ca ale celorlalți copii ai corturilor. Se prea putea ca el să fie cel căutat! Tot așa de bine se putea să se înșele! Ce dovezi avea în sprijinul acestei presupuneri? Se impunea, de la sine, o deosebită prudență. Rromii erau în stare să facă moarte de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am putea găsi în acestea elemente care ne interesează! - O să-i cerem să le caute. - Și altceva ce poți să-mi spui? Locotenentul continuă : - L-am rugat pe bulibașă să nu părăsească deocamdată locul unde și-au așezat ai lui corturile. M-a încredințat că, având mult de lucru în zonă, nici nu are de gând să o facă. - Bine, bine... După un timp de chibzuință, comandantul mai zise: ca să ne convingem că suntem pe drumul cel bun, ne trebuie ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile. Porni spre corturi, cu aceiași pași grei, călcând și doborând sub tălpile cizmelor sale firele de iarbă pline de rouă. Dar gândurile și frământările lui nu se lăsau strivite asemenea ierbii întâlnite în cale. Dimineața aceea părea a nu se deosebi cu nimic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea, eu nu mă despart de șatră! Și, ori de câte ori se elibera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-l îndepărteze de ea. * Primul contact cu mediul în care trăia Mihăiță i se păru lui Vișinel străin, ciudat, neobișnuit. Deși în casa familiei Georgescu i se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ciudat, neobișnuit. Deși în casa familiei Georgescu i se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Diaconescu, pe care îl contactase în mod special, că șansele familiei Carabăț de a-și păstra copilul, pe Vișinel, erau minime. Odată ce fu în posesia acestei hotărâri, chiar neoficiale, bulibașa stabili că era de datoria lui să-i cheme la cortul său pe Lisandru, Rafira și pe băiat și să încerce a le da un sfat liniștitor și trebuitor în asemenea circumstanțe. Se putea intui că în spusele sale meșteșugite erau mai multe lacrimi decât cuvinte: - Avocatul nostru a făcut tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta amar de bănet în zadar. Analizele acelea, arză-le-ar focul și pe cine le-a scornit, vor aduce bucurie în casa inginerului și necaz în corturile noastre. În câteva zile, totul se va termina. Urmează ca Vișinel să intre sub oblăduirea familiei inginerului și băiatul acela, pe numele său Mihăiță, să devină de-al nostru. Sunt semne că acesta nu vrea să vină niciodată în șatra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să ascultăm și glasul legii, nu numai pe cel al inimii. E și bine și rău. E bine că băiatul va fi școlit, se va bucura de ocrotire și dragoste, dar e și rău că va fi nevoit să părăsească cortul părinților lui. Nu te mâhni, fecioraș mo, i se adresă bulibașa lui Vișinel. Ca să răzbești prin viață, trebuie să rămâi mereu bengalo 1. Tu ești tot al nostru și noi suntem ai tăi cât vom trăi. Vom pleca pentru un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la o înțelegere, chiar dacă sentința era de acum un fapt împlinit. Voia ca între el și rromi să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mâna lui mică de mâna sa deja întinsă, îi adresă în același timp Îndemnul : - Hai cu mine băiatule, hai să mergem acasă la tine. Vișinel îl privi nedumerit. Oare de ce nu înțeleg oamenii aceștia că de fapt casa lui înseamnă cortul, șatra!? Domnul acesta voia să-l ducă undeva într-un loc care nu era al lui. Dar când mâinile lor se uniră mai bine, în clipa aceea se întâmplă ceva nemaipomenit: amândoi simțiră, în același timp, un fior asemenea unui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stânga dacă nu văzuse cineva două țigănci cu bidinele de vânzare.. Unii îi spuseseră că trecuseră pe-acolo, alții nu le văzuseră, dar cu toată alergătura lui, nu le găsi. Singura soluție era să meargă în locul știut unde ridicau țiganii corturile, loc lesne de găsit după fuioarele de fum ce se torceau spre cerul ca sineala. Ajuns în șatră, o găsi pe Voica. Cum îl văzu, aceasta îi veni în cale într-o goană, dar se opri la câțiva pași de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el ca să-l privească mai bine. Voia să vadă dacă este cu adevărat el, Vișinel, dragostea ei sau e vreun domnișor rătăcit departe de oraș. El se arătă mai hotărât. Se apropie de ea, o trase de mână în spatele unui cort, departe de ochii vicleniți ai babelor care, deși scormoneau în spuza unor focuri, peste care tronau ceaune cu fierturi, aveau ochi și la spate. O sărută cu focul ce se întețise în toate zilele ce curseseră de la ultima lor întâlnire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
punându-i în valoare culorile naturii înconjurătoare, spre bucuria primei zile din viața noii familii. În jurul orei unsprezece, în prezența întregii șatre, începu desfășurarea nunții. Un alai vesel de tineri, cântând și dansând, însoțiră mireasa care merse cu spatele spre cortul părinților lui Vișinel, fiind întâmpinată de către mire. Urmară apoi celelalte etape ale ceremonialului izvorâte din datinile și tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
deplasări nu prea lungi, la Moldovița, Câmpulung, Frasin sau Humor, însoțiți mai rar de mama, care nu agrea fotbalul, mai ales după ce a fost lovită de un suporter advers cu un ciolan în moalele capului și înjurată ca la ușa cortului. Condamnarea eroului din război și din prizonierat a dus după sine la derularea judecării acțiunii de divorț dintre Cotlarciuc Ana, cadru didactic la Școala Vama, și Cotlarciuc Vladimir, fiul fostului primar chiabur care transformase târgul Vama în oraș. La Tribunalul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ea, În schimb avea un fel original de a-și ține umerii subțiri și Înguști, care pot spune că mă amuza. Continuam să-i vorbesc. I-am povestit aventura mea În Hășmașul Mare, când puteam să mor Înghețat Într-un cort troienit de zăpezi și ne-a salvat (eram trei aventurieri) ceasul de masă al lui Filip, o solniță din vremea lu’ mamaie, care, când a Început să sune, s-a auzit până departe, la cei care ne căutau. După aceea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o sticlă cu rachiu în mână, se opri și trase câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul care îl însoțea, făcându-i În acest fel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
belea pe capul nostru! Da, domnule, mare, o să vedeți și-o să vă minunați. Hai. Repede! Câteva zile mai târziu, presa vremii a fost invadată cu știre de zenzație. Schimbălău și Schimbălete și-au mutat birourile afară, în stradă, în două corturi sportive - militare. Asta au explicat ei, curioșilor, până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de luat vederi. Briceagul intra ușor în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]