1,557 matches
-
îi obliga pe conducători să ia hotărâri definitive. Cei care oficiaseră funeraliile terminară de strâns cenușa defunctului, Thorismund trase de hățurile calului său și porni pe drumul către tabără. Imediat i se alătură și Flavius Etius. îi urmau într-un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate a lui Atila: a doua zi după uriașul măcel, hunii și aliații lor erau încă acolo cu toții. Asaltul furibund al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a prelungirii bătăliei, nu izbutiseră să-i dea de urmă în mulțimea de trupuri ce zăceau pe câmp, astfel că reușiseră să-l găsească numai la lumina zilei. îl duseseră pe brațe pe un catafalc, într-un lung și îndurerat cortegiu, care defilase și prin fața liniilor dușmane, intercalând corurile de doliu cu frenetice amenințări de răzbunare, la care hunii răspunseseră cu coruri provocatoare. în sfârșit, în mijlocul câmpiei fusese aprins rugul funerar. Sebastianus, care făcea parte din suita lui Etius, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hotărârea sa era irevocabilă, biciui calul și, lăsându-l pe Etius acolo unde se găsea, ridică un braț, chemându-și demnitarii și pe toți cei care erau cu el. împreună cu ei, se îndreptă spre tabăra goților, iar acea împărțire a cortegiului arătă cât se poate de limpede că alianța era de acum ruptă. Etius își opri calul și rămase multă vreme să observe lunga procesiune a cavalerilor vizigoți ce se îndepărtau în câmpie. Alături de el, Egidius înjură cu jumătate de glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puternică, femeia îți spune că, dacă n-o înconjuri toată ziua cu atenții, riști s-o îndepărtezi prin dezobișnuință. Când pasiunea ei începe să scadă, ea îți spune că prin prezența ta necontenită riști s-o îndepărtezi din cauza oboselii. Un cortegiu mortuar, agonia unui vecin de peste sală exasperează pasiunea a doi amanți, pentru că imaginile care evocă distrugerea vieții provoacă paroxismul instinctului creator. Ceea ce provoacă amorul unui bărbat e temperamentul femeii. Iar știința ne spune că temperamentul este fizionomia sensibilității organelor vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuse în zilele fierbinți ale verii, care trecuse și ea... Cetatea Neamțului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont, condus de Adela. Mi-a sărutat mâna din prisosul inimii, în emoția despărțirii de prietenul copilăriei și adolescenței ei și de omul înnebunit de tinerețea ei? A pus în gest o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Locotenentul a rămas un moment în urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că zgomotul nu se atenuase nici un pic. Doamna de onoare și doamna Silsburn conduceau cortegiul nostru spre Schrafft. O dublă călăuză - aproape o avangardă de cercetași - care se îndreptau spre sud, pe partea de est a lui Madison Avenue. După ce i-a dat indicații șoferului, locotenentul le-a ajuns din urmă. Sau aproape. Se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Închisorii. În aceste vitrege condiții, arestații, pentru a nu se face șirul prea lung, fură așezați În linie pe rânduri de patru, urmând ca cei din mijlocul coloanei să poată merge pe poteca deja existentă În timp ce restul...! În această situație, cortegiul arestaților nu mai putea mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
armată de reporteri ziariști, televiziune, atașați diplomatic, securiști și agitatori mincinoși, efectua așa zisele „ vizite de lucru” prin piețele Capitalei unde produsele vegetale și animale era expuse demonstrativ Într-o abudență aproape incredibilă. Locuitorii acestei țări flămânzi, pândeau momentul când cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon: Tovarășul Nicolae Ceușescu e convins de buna provizionare a populației Însă, hoții de negustori dosesc marfa vânzând-o la bursa neagră, flămânzind populația...! Nu era adevărat. O
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin străzile centrale ale orașului, făcând zarvă mare, scuipându-i și lovindu-i cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va dezlănțui În vara anului 1947 când țigăncile noaptea furau știuleți de porumb de pe locurile Însămânțate dela marginea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
flo noile orientări de la chicago noile reprezentări arta algoritmică alternomodernismul arta transgresivă metamodernismul net art atenție se închid ușile de piatră Balada inimii țin ochii închiși în fața orologiului sau oglinzii balada din inima ta sau a mea se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu ploaia și vântul arborii plâng prin frig și tăceri izolate balada crescută în inima mea tresare atunci când șirul anilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sprâncenele lui se uneau supărate în timp ce eu stăteam încremenit. Dintr-o dată l-am zărit în coșciug. Chipul său pământiu, zguduit de dricul care sărea la fiecare piatră întâlnită pe drum, îmi făcea semn de dincolo de moarte să nu mint. În cortegiu Liliana era îmbrăcată în negru sprijinind o de braț pe Mătușă, femeia omului pe care-l cunoscusem cândva. Băteau clopotele a durere în timp ce eu îmi aminteam de un pendul și de fiorii pe care i-am simțit prima oară când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dintre oameni, care azvârli peste Mariam o țesătură grosolană de culoare pământie. — Sora ta e bolnavă. Trebuie s-o luăm de aici. Am încercat să mă așez între ei; m-au dat la o parte cu duritate. Astfel că sinistrul cortegiu o porni la drum. La capătul fundăturii, se adunseră destui gură-cască. Am strigat, am amenințat, am gesticulat. Dar Warda a venit după mine, imploratoare: — Întoarce-te acasă, pentru Dumnezeu! Nu trebuie să ațâțăm toți vecinii. Sora ta ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de protecția regală în timpul călătoriei, cât și de tratamentul privilegiat de care cu siguranță urma să avem parte la Tombuctu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăiască, să mănânce, să se roage, să se distreze, să sufere, să moară uneori împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unchiu-meu la ceremonie, îmi șușotise că pentru mine sosise momentul să plec. Îl îmbrățișasem, după care dădusem fuga acasă la tatăl meu, unde o cameră fusese împodobită pentru noaptea miresei ce urma să fie adusă. Acolo se cuvenea să aștept. Cortegiul venise un ceas mai târziu. Fatima fusese lăsată în grija mamei mele și ea a fost cea care a dus-o de mână până în pragul camerei unde, înainte de a ne părăsi, Salma mi-a amintit, cu o clipire din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și presărată cu boabe de chihlimbar, iar chimvalele răsunau în citadelă. Interdicția privitoare la ora stingerii fiind ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran la Alep; de două ori cortegiile acestora se îndreptaseră spre Citadelă în vederea marii plecări și de două ori li se transmisese să se întoarcă acasă. Pentru a spori tulburarea, un plenipotențiar otoman venise cu mare pompă să reînnoiască promisiunile de pace și de prietenie, sugerând, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pare că au fost în ziua aceea, din zori și până în ultimul pătrar al nopții, mai mult de opt mii de morți. Străzile erau acoperite de cadavre de bărbați, femei, copii, de cai și de măgari, amestecate într-un nesfârșit cortegiu însângerat. A doua zi, Selim a pus să fie înălțate deasupra taberei sale două stindarde, unul alb, celălalt roșu, făcând astfel cunoscut oamenilor săi că răzbunarea era de acum împlinită și că măcelul trebuia să înceteze. Era și timpul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
între două idile, între două aventuri de alcov. În ziua aceea, totuși, venise, mai puțin pentru soția sa cât pentru fiul lor, în vârstă de șase ani. Mă apropiam de palatul Salviati, sprijinit de umărul Maddalenei, când se făcu auzit cortegiul. Condotierul era înconjurat de vreo patruzeci de fideli călări. Trecătorii îi șopteau numele, unii îl aclamau, alții grăbeau pasul. În ce mă privește, am preferat să mă dau în lături spre a-i lăsa drum liber, mersul meu fiind încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ducea calul la pas, în urma soldaților; atitudinea lui degaja o energie și o eleganță pe care nimeni altcineva din castru nu le avea. În cele din urmă, inspectorii îi aruncară o privire distrată lui Errius Sartorius, care mergea în coada cortegiului, verificând o listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe laturile castrului. O santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai multe ori spre cer, unde se vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Velunda“, gândi el. Chipul ei. Trupul ei, parfumul de verbină al pielii. Se gândi la riturile pe care Velunda le împlinea în cinstea Zeiței Naturii, cea mai veche și mai puternică dintre toate zeitățile, mai puternică decât însuși Odin și cortegiul său de zei războinici. Răsuci amuleta între degete; abia atunci își dădu seama că Lurr nu mai era lângă el. Cu puțin timp în urmă mergea în fața lui pe cărare. Unde era? Se uită în jur. Fluieră de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]