628 matches
-
face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Vânătoarea dintr-un colind de fecior este de fapt o imersiune cu sens marital: „Vânătoare/ ’Nsurătoare/ După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însoțitori sugerează ieșirea din lume a mezinului, integrat acum adâncurilor germinative, din care va emerge un altul, cu puteri fertilizatoare. Pătrundere violentă în neantul precosmogonic, înghițirea se conturează ca principiu universal al acumulării forțelor și cunoașterii absolute, fie de la animalul cosmogonic cum este șarpele, fie de la apele primordiale ce au capacități de absorbție. Înghițirea marchează un punct terminus al fazei copilăriei și trecerea spre maturitate printr-o legătură mistică între inițiere, devorare și sexualitate. Inițierea feminină - coordonate magice Selenar și acvatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau în întuneric (...) contribuie la acumularea unor puteri magice”. Fata mare va folosi din plin aceste forțe pe care și le trage din absența luminii căci ea are capacitatea de a stăpâni stihiile și, chiar mai mult, are o îndeletnicire cosmogonică: țesutul. Acest fapt și interdicția de a privi soarele sunt explicate de Mircea Eliade prin „legătura mistică dintre lună și femeie”. Tabloului îi lipsește dramatismul, fecioara apare integrată materiei primordiale, pe care are capacitatea de a o domina magic. Simpla
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
construit de prezentul indicativ se întărește prin interogația ce conduce la descrierea mythos-ului, adevărat stimulent poetic de vizualizare a diluviului. Ne aflăm deja în inima sacrului a cărui poveste devine scenariul inițiatic însuși: în clipa dintâi a lumii, pe apele cosmogonice apare înotând o pereche fabuloasă, bourul negru și fata de măritat, care nu numai că îl strunește prin vorbă și vers, dar își mai și pregătește zestrea pentru ceremonialul nupțial. Acvaticul constituie, așadar, domeniul distinct al inițierii, catalizatorul forțelor creatoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plus universul cu fecunditate. Gestul stropirii amintește de ritualul botezului, similar la nivel simbolic cu potopul. Consubstanțială cu luna, apele și vegetația, fata de măritat devine ea însăși sursa vitală prin care se actualizează Creația. O explicație erotizantă a plânsului cosmogonic se află într-o colindă din Sorocii, Basarabia: „Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în recipiente comensuale, coarnele implică „un procedeu de anexiune a puterii prin luarea în stăpânire magică a obiectelor simbolice. Cornul, osul frontal cu coarnele bovideului sau cervidului constituie trofeu, adică exaltare și însușire a forței”. Sacrificarea bourului are o funcție cosmogonică în mithraicism, o transsubstanțializare a acestei viziuni fiind tocmai convertirea cornutei într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili-s-ar curți cu ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tău ș’om fașe?/ Om fașe uși la curți domniești-u,/ Curți domniești, împărătești-u./ Da’ din chielea ta ș’om fașe?/ Om fașe curăli la șăli”. Sărbătoarea ce deschide seria celor douăsprezece zile ale timpului primordial actualizat primește din trupul uriașului cosmogonic toate energiile fecunde. Celelalte două etape ale înnoirii sub puterea bourului tunans vizează universul ordonat al gospodăriilor ajunse pe treapta de sus a bunăstării și dimensiunea propriu-zis umană. Cureaua din pielea cornutei se așază ca un brâu magic, dându-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tocmai ea deschide poarta spre sacrul depozitar de puteri germinatoare. Practica inițiatică a culesului de plante trebuie pusă într-o continuitate simbolică cu imaginea grădinii prădate în colindele de fată mare. Orice agresor al acestui spațiu feminin ordonat în sensul cosmogonic devine un exponent al neantului: „Maria, ochi negri,/ Munca-i d-astă vară,/ Muncă ce-a muncit?/ Grădin-a făcut,/ Flori și-a presădit,/ Flori și-a altoit,/ Flori din toate flori,/ Mai mult busuioc/ Decât siminoc,/ Mai mult rozmarin/ Decât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rîde lumea toată dă noi. Ce zîce? Am murit, și-am înviat, sun strigoaică, mănîn lumea!”. Inițierea în care se intră odată cu moartea simbolică trebuie continuată cu traseul ritual, animat de prezența feciorului ales. Ocupațiile rituale. Torsul și țesutul - valori cosmogonice În timpul izolării inițiatice fetele dobândesc puteri magice preluate direct din spațiile sacre în care au pătruns. Argeaua, ca așezare tipic feminină, înglobează simbolistica șederii sub pământ (recluziunea departe de lumina solară) cu puterea cosmocratoare a țesutului. Construcția miniaturală, prezentă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mreaja au întins./ Cel pește de mare/ Din mare-a eșit,/ În mreajă a dat,/ Rău că s-ancurcat” (Utconosovca - Odesa). Actele descrise aici secvență cu secvență au o ambivalență simbolică: „împletirea năvodului (ca și țesutul) este o operă cu semnificații cosmogonice”, dar și o imagine metaforică a legării, „a anihilării pe cale magică a manifestărilor Haosului”. Cadența cu care instanța lirică montează etapele supunerii are la nivel poetic o frecvență crescută a verbelor predicative la perfect compus. Timpul definește acțiuni încheiate și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Veri primari, oameni mari./ Boure din cornița ta/ Îmi fac cupe și pahare;/ Boure din genunchii tăi/ Îmi fac dalbe sfeșnicioare;/ Boure din unghiile tale/ Îmi fac dalbe tălgioare/ Ca să fac nuntă cu ele” (Cerna -Tulcea). Cusătura are un rol cosmogonic, tulburarea ei provoacă „smintirea” creației înseși. Timpul primordial se reconstruiește hic et hunc, pe de o parte cu bourul fertilizator al apelor revărsate, pe de alta cu fata care-l domină și „țese” lumea asemeni lunii, a cărei antropomorfizare este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că e rădăcina și sămânța vieții și că posedă toate darurile pentru fructificare și fertilitate”. Precum calul și călărețul, fata și bourul nu pot fi disociați, trăsăturile lor converg simbolic. După sacrificarea cornutului, gest care în mithraicism are o funcție cosmogonică, nunta fetei se va face cu carnea lui, într-o „împărtășanie” totemică ce identifică omul cu animalul: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili- s-ar curți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alte divinități protectoare a vânătorii și a căsătoriei. Funcția maritală a cerbului am regăsit-o și în colindele de fecior, unde îi promite eroului o mireasă. În colinde, animalul este însă, asemeni taurului, „cuminecătură” totemică, deoarece cuplul se identifică cerbului cosmogonic: „- Lin, mai lin, cerbe tretin,/ Mai încet cu-alergătura/ C-ai să-mi tulburi cusătura”/ (...) Cerbule, cu carnea ta/ Mi-or ridica nuntiță;/ Cerbule cu oasele/ Mi-or dulgheri casele,/ Cerbule cu sângele/ Mi-or zugrăvi casele./ Cerbule cu pielea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru-Căciulă înoată singur, „din genunchi-n coate”. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Pe uscat, eroul trebuie să îi înfrângă în luptă dreaptă pe luptătorii regali: „A luptat cât a luptat și când l-a luat [l-a aruncat] prin fereastră pe masă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind însumate acesteia: „Ș-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dau feciorului fire de păr din coadă și se pun astfel la dispoziția lui. Venit de dincolo de mormânt, calul cumulează forțe htoniene și psihopompe, dar transmite și experiența acumulată a tatălui, inițiatul care i-a premers feciorului în actualizarea tiparului cosmogonic. Motivul calului de la mormânt a evoluat în forme artistice subtile, de la oasele îngropate în grajd, până la imaginea calului din colinde și plugușor, ținut în grajd de piatră. La mijlocul acestor reprezentări găsim motivul calului din cufăr, natura lui solară impunând spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine din primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan, recupe¬rarea aștrilor din dimensiunea infernală. Ritualul inițiatic al populației karadjeri din Australia este, ca majoritatea acestor rituri de trecere, profund marcat de semnificația cosmogonică. O apropiere spirituală de cultura noastră arhaică este dată de așezarea celor doi frați, numiți Bagadjimbiri, la originea lumii, apariția lor ex nihilo fiind similară cu cea a creatorilor autohtoni, Fârtate și Nefârtate. Un alt tabu ce smulge tânărul din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acestea, explicațiile existente ale noțiunilor renascentiste despre timp au trecut cu vederea speculațiile contemporane despre eternitatea lumii (Quinones, 1971; Wilcox, 1987)1 . Introducerea explicațiilor stoice și epicuriene despre timp, inclusiv crearea și distrugerea lumii, a destabilizat și mai mult gândirea cosmogonica a secolului al XV-lea, relativizând subiectul. Eseul care urmeaza explorează ideea că eternalismul ar putea fi o parte a puzzle-ului care ne-ar putea ajuta în eforturile noastre de a explica noul mod istoric de percepție care a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
relativ simplu", numai că "miturile poemului" sunt totuși complexe, "au mai multe învelișuri care la lectură întrețin misterul" acestuia. Din întregul comentariu se desprinde interpretarea călătoriei Luceafărului prin haosul cosmic și dialogul cu Demiurgul, când profesorul Simion punctează: "o viziune cosmogonică formidabilă în care intră văi haotice, izvoare de lumină, mai multe straturi de stele și ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mișcate, toate, de o sete care "soarbe" și prăbușite într-un adânc asemănător (asociere stranie) cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cromaticii, perspective de receptare incitante ce ar putea constitui o premisă interdisciplinară utilă în interpretarea mesajului ezoteric al baladei „Monastirea Argeșului”, într-o cheie pe care ne-a sugerat-o celebrul comentariu al lui Mircea Eliade „produs folcloric de tip cosmogonic”, deoarece jerfa zidirii este o imitație omenească a actului primordial al creației Lumilor” . Mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab „pe Argeș în gios” a finalizat o completă întemeiere: voievodală, dinastică și religioasă, atât în sensul instituțional al ortodoxismului isihast de tip
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
organică”, după cum foarte fericit se exprimă. „Poetul - spune Călinescu în prefața ediției a doua a marii sale monografii - tindea să creeze un univers în semicerc, având ca orizonturi nașterea și moartea lumii.” Principiul generator al operei lui Eminescu este viziunea cosmogonică. Din tabloul ipotetic pe care-l dă G. Călinescu asupra datării aproximative a proiectelor poetului, reiese că era preocupat de cosmogonie încă din perioada prestudențească și că această preocupare a devenit dominantă în perioada vieneză, când atât formația sa intelectuală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despărțirea Cerului de Pământ. „actul demiurgic al lui indra care fulgeră și-l rupe în bucăți pe Dragonul primordial slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric.” Plecând de la aceste scenarii cosmogonice vechi hinduse, putem înțelege mult mai bine soteriologia și ritualurile sociale din hinduism. X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism Tapas este termenul folosit de hinduși pentru a desemna „căldura mistică”, „asceza”. Rădăcina tap se traduce prin „a se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea unor puteri speciale (siddhi). De aceea Mădhava „consideră alchimia drept o ramură a lui Hatha Yoga”. veritabilul alchimist avea și puteri cosmogonice. Astfel, cu ajutorul Pietrei Filosofale putea obține „din materia minerală o ființă umanoidă dotată cu conștiință”. Este vorba de acei homunculuși, ființe dotate cu rațiune și grai. Paracelsus le-a consacrat o întreagă carte. Această „palingeneză alchimică” este combinată cu ideea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]