617 matches
-
discuții, folosind fiecare un cod dat de Academie. Profesorul: Navigați pe apele planetei? Evelin: Avem adevărate baze de plecare; navigăm pe fluvii, mări, oceane cu mijloace moderne și foarte rapide. Aurora: Industrie? Evelin: Producem doar accesoriile pentru îmbrăcăminte, costume pentru cosmonauți și, desigur, mijloacele de navigație: nave pentru călătorii în spațiu și nave pentru circulația acvatică și, separat, bine protejat, reactorul pentru a produce laser și raze prin fuziunea nucleară doar pentru exploatare-cercetare și pentru o eventuală agresiune din Univers. Academia
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dacă ar exista teleportarea, ea se află la miliarde de ani lumină de Pămănt și poate fi făcută la ora Cosmică de astăzi doar pe același timp și spațiu. Profesorul: Cineva întreabă: care sunt pericolele la care este expus un cosmonaut cănd se află în spațiu Evelin? Evelin: Sunt multiple pericole; doar căteva: să înghețe datorită unui costum defect; o moarte datorită unor comenzi greșite, de pe Pămănt, transmise navei; să iei foc datorită unei gravitații zero, cănd focul nu mai poate
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
auditoriul tău. Cererea generală: cum se vede Apocalipsa din spațiu? Evelin: Apocalipsa? Cerule, ce-au mai inventat unii prezicători ca să nu spun excroci, cum le spuneți voi!? Profesorul: Astăzi, la ultima întălnire cu auditoriul merg și eu în costumul de cosmonaut. Sala de conferințe arhiplină. Profesorul: Bună ziua! A venit și ultima întălnire cu dl. Evelin. Vremea a ținut cu dv. Auditoriul se ridică în picioare și aplaudă. Evelin: Vă mulțumesc, dar ce să vă mai spun despre Apocalipsă? Profesorul: Deci cum
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de pe Terango nu au nimic din alura malefică a marțienilor lui H.G. Wells. Cel puțin deocamdată. Știința lui Kala luminează acest univers populat de emisarii celor două civilizații. Savantul terestru deține cheia procesului tehnologic ce va trezi la viață pe cosmonauții aflați în hibernare pe celelalte nave spațiale. Accidental menținuți în stare de criogenie, ei sunt smulși din starea lor de letargie prin utilizarea sofisticatelor instalații de pe navele lor. Hugo Kala își reconfirmă geniul său prometeic - trezirea la viață a celor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aduce la lumină oștirea de primate pe care o vede ca pe o gardă pretoriană diformă și omnipotentă. Jungla uitată de timp este scena pe care se poartă bătălia teribilă dintre cele două minți inițiate în arcanele științei. Oamenii și cosmonauții de pe Terango sunt uniți în acest efort de a stăvili ascensiunea infernalului Argos. Respins în junglă, Argos pare înfrânt, nu înainte de a-și striga gândul de răzbunare. Ceea ce urmează, după acest triumf al științei ghidate de morala solidarității galactice, este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce se întîmplă. La urma urmei acestea erau ființe inteligente. Îl lăsau să trăiască ― ceea ce însemna mai mult ca sigur că-l socoteau prețios dintr-un punct sau altul de vedere. Termină de mîncat și apoi îmbrăcă un costum de cosmonaut. Se simțea încordat dar foarte ho-tărît. Gata în cele din urmă, deschise camera de etanșare și rămase o clipă să se gîndească, cu destulă tristețe, cît de departe se află de Pămînt. Iar apoi păși în jos și ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aproape normală, conținutul de oxigen nouăsprezece la sută, cel de azot șaptezeci și nouă la sută. temperatura de 74°F. și accelerația gravitațională 1 G. Se opri aici, întrucît cifrele corespundeau cu cele de pe Terra. HEDROCK ÎȘI SCOASE COSTUMUL DE COSMONAUT. POSIBILITATEA REZISTENȚEI NU EXISTA. FIINȚELE CARE ÎN CÎTEVA MINUTE, AȘA ÎNTR-O DOARĂ, ERAU CAPABILE SĂ RECREEZE ÎN JURUL LUI AMBIANȚA TERESTRĂ, ÎL AVEAU ÎN PUTEREA LOR. PĂȘI DIN BARCA DE SALVARE ÎN TĂCEREA DE AFARĂ. ÎN FAȚĂ ÎI STĂTEAU NIȘTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lui va deveni un Tarski al școlii românești în arta furtului de benzină. Da, el va fi acela. Merge pe stradă cu un aer de om fericit pe față, își simte corpul plutind prin aer. Așa trebuie să se simtă cosmonauții când cuceresc spațiul cosmic, nu se poate stăpâni să nu chiuie de bucurie, uaaafff!!!, în văzul trecătorilor care desigur îl consideră țicnit, dar el știa că personajul lui va deveni cel mai rafinat șmanglist din Europa. Chiar a intrat în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
urmă, curat și ferit de rele, un prunc. Și el perfect, pur, cristic, venit pe lume În urma unei imaculate concepții. Născut nu din iubire; nici măcar din plăceri vinovate, din păcat. Sănătos. Donatorul era supus analizelor medicale mai ceva decît un cosmonaut. Astronautul, de pildă, putea să aibă Înaintași cu tare psihice; nu conduceau nava neamurile lui demente, dacă existau, și, pe cît posibil, tocmai el trebuia să aibă o anume nebunie, de vreme ce, de bunăvoie, pornea În vînt, fără siguranța că se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se mai întreabă. Majoritatea s-au mulțumit cu explicațiile biblice și își văd de nevoile lor existențiale, ca și cum nu ar mai exista nimic în afara Pământului. Rar mai privesc oamenii Luna, stelele iar televiziunea îi alimentează cu ce au mai văzut cosmonauții pe acolo pe unde au călătorit ei cu masca la gură. Mai interesant și mai apropiate sunt rokul, eroticul și drogurile. Îndestulează-i cu din ăstea și nu se mai gândesc nici măcar la Lumea de Dincolo... Publicat în Jurnal tardiv
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
m-am uitat în oglindă și mi-am zis: „da, sunt eu, încă mă mai recunosc, dar mâine”? Toată ziua m-am frământat cum să-l înfrunt când va apărea din nou în vis. Am luat lecții de karate, pompier, cosmonaut, prestidigitator, iluzionism, femeie-robot, și în ultima instanță, de poet. (scosesem și un volum de versuri; ce mai, mă pregătisem serios de luptă!) Luni noaptea: primul cap a venit spre mine și a încercat să mă muște dar m-am transformat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
doilea cap a trimis flăcări cu limbi de foc spre mine; am scos un stingător de incendiu, și, numaidecât, am stins flăcările. Miercuri noaptea: al treilea cap a vrut să mă împroaște cu venin dar eu îmbrăcasem un costum de cosmonaut și pluteam într-o stare de imponderabilitate, astfel că veninul s-a scurs în pământ. Joi noaptea: al patrulea cap m-a privit în ochi insistent să mă hipnotizeze, dar eu am privit și mai atent în ochii lui și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Plăpumăreasa era bolnavă. Baba ecloza. Din mugurii răspândiți pe tot corpul, scoteau timid capul, flori. "Dacă o ține așa, vom fi invadați de albine", spuseră specialiștii. Doctorul Talancă hotărî izolarea. În rezerva ei se putea intra doar cu costume de cosmonaut. Pentru că se instaurase gravitația Lunii. De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spunea Blaga va genera mistere și mai mari. Mă sprijin pe cârjele escaladării pantelor cunoașterii. Împrumutându-le rețeta introspecției, voi crea-o pe a mea, cu gust propriu, dar cu aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului din O mie și una de nopți, în care trăiai într-o clipă, cu capul scufundat în apă, câteva existențe). Domnu’ Tudor (Țârțâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dimineață la șapte eram din nou la el. — N-am vrut să te supăr - i-am spus eu. Dar el era de părere că asta ținea de domeniul trecutului și că existau lucruri mai importante. În viața lui „Igor Gherasimov, cosmonaut burlac“ - așa scria pe cartea lui de vizită - era o legătură strânsă între picioare, adresă și marea lui aventură amoroasă. Odată, i s-a făcut atât de greață de Marșul nupțial, încât s-a hotărât să boteze cu numele autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
roagă ca forțele revoluționare s-o scoată la capăt, chiar dacă situația este încă destul de confuză. Comunitatea Românească se adună la Biserică și la Ambasadă, Poștășelule, fojgăie un alt ziar Bătrînul, ăsta nici măcar nu e datat, zice, Janice Armstrong, nume de cosmonaut, se gîndește, și ăștia fac jocul cuiva, doar nu s-or fi strîns acolo din proprie inițiativă. Recunosc că m-am lăsat dus de nas la început, îl întrerupe Poștașul, cuvîntul America a avut întotdeauna o rezonanță care îmi inspira
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încheietura mîinii și să-l oblige să-și îndrepte spotul luminos în altă direcție. Ei las că știu eu de-al cui îmi ești, nu mai juca teatru, că nu ține. Mai dăm o raită în jurul Dorobanțiului, trecem prin Piața Cosmonauților și ieșim la teatrul Nottara. O să-mi spui că pierdem doar vremea învîrtindu-ne în cerc, păi tocmai asta e ideea, încă nu e timpul să ajungem pe Magheru, ai prins șpilul? Să nu-ți mai aud gura pînă la noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tummo generate din interior. Acest proces continuă toată ziua, până când a fost uscat un anumit număr de cearșafuri. În 1966, Uniunea Sovietică l-a invitat pe gurul personal al primului-ministru Nehru, Swami Brahmachari, la Moscova, pentru a-i antrena pe cosmonauții sovietici în tehnicile de respirație profundă, ca pregătire pentru călătoriile spațiale prelungite. Doar acest simplu fapt demonstrează cât de în serios iau rușii aceste chestiuni. Swami a ajuns în Moscova în mijlocul iernii, purtând doar un halat subțire de bumbac, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
iar roboții, pe timpul acuplării, au îndeplinit un complex program de cercetări științifice. În sfârșit, trapele celor două nave se dădură în lături și pe culoarul creat apăru posesoarea fermecătorului glas. — Tot învârtindu-ne! îi salută ea cu binecunoscutul salut al cosmonauților. Mă numesc Getta 2. Dar ce-ați rămas așa? N-ați mai văzut roboate în carne și oase? Într-adevăr, cei trei membri ai echipajului rămăseseră ca trăsniți. Roboate mai văzuseră ei, dar nu în carne și oase. Pentru că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23 - îl lăsăm aici. Se întoarse spre copil și-l împinse ușurel spre pedagog: Hai, Benga, du-te cu domnu’... Episodul 44 Zona „Robertson-Kudașvili” Există în infinitul spațiu cosmic anumite zone, anumite perimetre, nu tocmai numeroase, pe care cosmonauții au învățat să le cunoască foarte bine și pe care, în genere, nu le prea agreează. Sunt așa-zisele zone „Robertson-Kudașvili”, de la numele primilor doi cosmonauți care, concomitent, în martie 2051, au pătruns într-un astfel de spațiu ciudat, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Există în infinitul spațiu cosmic anumite zone, anumite perimetre, nu tocmai numeroase, pe care cosmonauții au învățat să le cunoască foarte bine și pe care, în genere, nu le prea agreează. Sunt așa-zisele zone „Robertson-Kudașvili”, de la numele primilor doi cosmonauți care, concomitent, în martie 2051, au pătruns într-un astfel de spațiu ciudat, venind din două direcții diferite, dar cu misiuni asemănătoare. Când, imediat după întoarcerea pe Terra, Kudașvili a raportat diriguitorilor săi de la Centrul de Control al Zborului ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
senzații le-a povestit la Houston Robertson și - firesc - a fost crezut pe cuvânt. Declarațiile lui Robertson au fost imediat date publicității, iar zona, destul de vag localizată, a fost numită „zona Robertson”. Abia în acest moment, confruntând declarațiile celor doi cosmonauți (cea a lui Robertson dată publicității și cea a lui Kudașvili doar înregistrată), diriguitorii acestuia au hotărât să scoată la lumină informațiile și-au publicat și ei, în parte, declarațiile lui Kudașvili. În consecință, zona a fost numită, prin consens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de spațiu și ale trăirilor martorilor ce-l parcurg. Ele ar fi următoarele: 1) Orice comunicare cu „exteriorul”, cu o altă navă, cu un alt centru spațial, cu o altă stație orbitală e întreruptă. 2) Cât timp stă în zonă, cosmonautul e cuprins de o inexplicabilă lene sau, după expresia lui Robertson, „mi-era scârbă de misiunea mea, de viața pe care o duc, de tot”. Kudașvili a relatat că, deși avea de îndeplinit importante operațiuni, a început să cânte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]