996 matches
-
cititor. Din acest motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă alpinism cînd toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu se cațără pe versanți și nu privește panorame istorice. Alexandru Niculescu vrea să creeze perspective umane cu mijloace de văgăună, urmarea fiind o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
într-un spațiu sau în altul, ne-am dus destinele pasate peste garduri și interdicții, în pași de vals, în pași de moarte. Ce este fericirea, Maestro? În timp ce unii băteau pas de defilare, alții își frămîntau iubirile cu tandrețe, prin cotloanele unui pat salvat de la dezmembrare. Cum au rezistat sufletele la atîtea dezmembrări? Și pactul semnat a fost, pentru unii, o deșirare interioară. În vreme ce o mamă evreică își spune povestea băiatului, fiind singura moștenire ce i-o lasă, altă mamă își
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
orașului. Nu de azi, nu de ieri. Cu prilejul unei campanii militare berneze, celebrele odoare au fost ridicate din Catedrala din Lausanne și nu au mai revenit niciodată. După cunoscutul principiu "ce e luat... e bun luat", practicat în multe cotloane ale lumii, în toate timpurile. Alături de alte exponate de epocă, celebrele tapiserii au fost prezentate până spre sfârșitul lunii august în cadrul Expoziției "Charles le Téméraire", expoziție dedicată la Berna acestei importante personalități a Renașterii europene și deschisă aici, în castelul
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
întinde/ tocul și mai toți apoi: lună tu, stăpâna nopții... Nevoia de lectură e, iată, măcar metaforic, o formă de opresiune. Premisa aceasta sporește interesul romanului, care altminteri e destul de circular. Kosef J. nu face altceva decât să rătăcească prin cotloanele penitenciarului, pe care nu se încumetă să-l părăsească, din comoditate, decât sub supravegherea paznicilor. Mai trist e că nici unul dintre cei care, de-a lungul timpului, au evadat n-a trecut vreodată de zidurile închisorii. Ascunși acolo unde nimeni
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton (ce nume!), pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paradisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Aurel Pantea Se instalează în mine un om bătrîn, ocupă treptat toate cotloanele, deocamdată conviețuim, avem aceleași vicii, ne plac aceleași femei, dar el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente, cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
lui V***, tanăr orfan ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator de operă și răpit fără scăpare de făptura unei primadone implorând luna. Si iată-l pe solarul Alecsandri compunând o deplină ode de la lune, o proză în clarobscur, cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai sorții -el, de traiul într-un pension unde
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
ne arată, secundă de secundă, ce este iubirea unui regizor față de actor și cum creatorul se inventează la tot pasul ca cei de pe scenă să-i simtă tandrețea și dăruirea. Iar ei, la rîndul lor, scot și ei, din orice cotlon, daruri. Despre care știu că există în ei sau despre care nu știu. Un spectacol ca acesta și ca altele cîteva despre care am scris aici în douăzeci de ani este cea mai pură și, de aceea, imperfectă, formă de
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
de informații pe care ni-l servesc prezentatoarele cu chip angelic, vorbindu-ne despre orori: copilul ars în sobă, bătrânul mâncat de lupi, mama asasinată bestial de fiul alcoolic ș.a.m.d., ni se creează impresia că am pătruns în cotloanele cele mai ascunse ale realității, fără restricții. Dacă suntem atenți însă la știrile lipsite de senzațional, descoperim că exact în timpul când copilul ars în sobă ne ținea trează atenția și forma un curent de opinie fermă - cine nu e împotriva
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
la șoapta, la țipătul, la "grosolănia" mea de-a anunța inevitabilul. Și eu tocmai descoperisem prima frunză galbenă, receptasem claxonul divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit de bălării minuscule, otrăvitoare. Mă îndurera lipsa lui, ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei solare. Nimeni nu mai credea că va veni (la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
invocare. Dislocările, detronările constituie, firește, aspectul cel mai spectaculos al revizuirilor, dar acestea nu pot fi reduse la atât. Revizuirile critice redescoperă și reconstruiesc, operațiuni la fel de necesare ca detronările, chiar dacă mai puțin spectaculoase sau deloc. Există valori autentice împinse în cotloane obscure ale istoriei literare, a căror scoatere la lumină și reactivare trebuie să se numere, de asemeni, printre obiectivele revizuirilor. Iar acțiunea de redescoperire este nevoie să fie extinsă, câteodată, de la autori și opere la perioade întregi de creație, puțin
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
podeaua era caldă Și-mi auzeam numai suflarea, Dar câte limbi vorbea tăcerea... Dintr-un ungher, se răspândiră Volume stinse ca trezite, Dar când să le deschid, din pagini Au început să zboare fluturi împrăștiind în aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându-mă de scară, Dar casa dedesubt pierise
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
preschimba în mine într-o disperată înțelegere a golului ce-i bîntuie... și era o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim în sine seninătatea netulburată de nimeni și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
așa se numea cimitirul), cu langoarea unei credincioase aproape necredincioasă și cu lăuntrul mai degrabă afară. Astrologul cu pălăria lui albă de paie și cu mutră de consul englez mă sfătuia să nu mă pripesc, moartea, spunea el, are atâtea cotloane și nișe și valvârtej de sertare, acestea oricând pot fi deschise și-nchise, așa că se cuvine să ai o niciodată sfârșită răbdare. Pistruiat și ochelarist, Astrologul ar fi putut semăna cu un dentist, dacă vorbele lui nu ar fi fost
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
În secvențe bine delimitate, rezultatul concretizându-se Într-un nou caiet de memorii, de data aceasta aparținând lui Lucian, intitulat Toate bufnițele. De fapt, problema bufnițelor e tratată cu seriozitate, iar titlul romanului lasă libertatea multiplelor interpretări. În căutarea prin cotloanele Întunecate ale timpului, ale adevărului, ale memoriei, ale istoriei, eroii par asemenea păsărilor noptatice. În universul narativ, cresc concomitent două intimități care se Întrețes În ritualuri comune precum băutul ceaiului, mereu de cimbrișor cu miere și lămâie, personajele intrând În
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
cunoscut n-am știut că există și un dar al autodistrugerii. ei mi-au dezvăluit acest teribil secret. dar cum scormonesc acum în mîzga asta a timpului și dau, vrînd nevrînd, peste o mulțime de mărunțișuri, aproape uitate, rătăcite prin cotloanele vieților noastre, îmi amintesc de un neamț mic, grăsuș, roșcovan, la care Madi a ținut enorm și, vai, le-a fost atît de asemănător. și el a primit la naștere, alături de geniu, darul autodistrugerii. dacă plecăm de aici cu destinație
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Emil Brumaru Să-mi ocrotești o vreme spaima lungă? Mă văd copil. Sufletul cald mă-mbii Să îl îmbrac. Lumina să-mi ajungă în marile-ncăperi cuăadînci dulapuri Ce au cotloane, rafturi, și-n crenele, Sub raze moi, miresme, calde prafuri Apar și-mi fac cu mîna semne zîne rele, Mai arătîndu-mi coapsele și sînii, Mai îndemnîndu-mă, crețe-n gurițe, Să mă îndop cu zahăr și halvițe, Și cu susan pîn
Și iar e luni... Tu, îngere, mai vii... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8162_a_9487]
-
și a purces la treabă. În ținutul lăsat, cu încăpățânare, de localnici în sălbăticia dintâi, jeep-urile, carele de televiziune, armatele de oameni preocupați să facă bani din orice au creat o stranie forfotă distrugătoare. După o vreme, cuceritorii ultimelor cotloane tainice ale planetei și-au strâns dezamăgiți catrafusele, îndreptându-se spre Poli sau spre cine știe ce sălaș exotic în care fecioarele sunt dezvirginate de idoli de piatră, sub privirea sticloasă a vraciului în mantie de pene, căutătorul de urme a pornit
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
o cafea, fumez colo o țigară din pachetul LE TABAC TUE care-ți taie orice plăcere, mănânc o pizza mai la vale și mă strâmb la derbedeii care se oferă să mă angajeze la cabaret. Am învățat pe dinafară toate cotloanele terminalului B, „ăștia” ar putea să mă angajeze la „relații cu publicul”. Am descoperit și toaletele, deși n-am prea îndrăznit să le frecventez: contrabasul nu încape pe ușă, iar afară nu pot să-l las, de teamă că mi
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară, însă foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigașă, mai ales când ești un biet conțopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranță de avansare alta decât spre o bătrânețe vânătă, dar și aceea inaccesibilă, improbabilă, mereu amânată pentru a parcurge cât mai încet, mai analitic, tot răul de a trăi și exprima această istorică tortură pe
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-atunci ca un robot desenat pe carton îmi iau în serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
avea mare grijă să-i trimeată epistole indescifrabile celorlalț. Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
un anume fel foarte singuri. Doi răzleți care contemplă nepotrivirile din lume. Eu, mai mult bombănind și văitându-mă de consecințele unor angoase abisale. El, scrutând fiecare ungher al existenței, curios să înțeleagă deopotrivă întunericul și lumina pe care vreun cotlon al realității le poate reflecta. Exemplară este febrilitatea cu care își exersează aprehendarea muzicii noi. Prin acest univers sonor, oarecum ermetic, pentru mulți inextricabil, a trăit o anume cădere în gravitatea și profunzimea unui fenomen generator de reacții mefiente, dacă
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]