991 matches
-
al creierului și, în continuare, prin punctul comun suturelor parietală și occipitală ”. Iar mai înainte, pentru momentul trecerii prin ventriculul III, dispunem de un pasaj din aceeași relatare: “am avut impresia că eul meu real a fost îngrămădit într’un cotlon al craniului”. Dacă extracorporalizarea e temporară, tot pe acolo se face și reintegrarea corpurilor subtile în cel grosier la sfârșitul perioadei; cel puțin așa reiese din relatarea unui astfel de subiect: “Eram ca supt, iar punctul de plecare al acestei
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de a deveni el însuși un personaj, își dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e și din „teama de singurătate”, ce poate deștepta, din întunecatul ei cotlon, „teama de ratare”. Ciudate crispări la un glumeț cu limbă ascuțită, care pare să ia multe în joacă. O joacă fără pretenții, dar cu o doză de insolit este Epistolar cu 3 proști (2001), împricinații ce se recomandă astfel fiind
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
bucătărie, scenariu premiat în 1997 la Festivalul de Film de la Veneția și publicat în 2001, este tot o parabolă, cu două branșe respiratorii: toleranța interetnică și motivul iubirii tragice. Întâmplările propriu-zise sunt, de astă dată, un simplu pretext: într-un cotlon uitat de lume, pe fundalul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, un dezertor român se îndrăgostește de o unguroaică, amândoi trebuind să lupte cu urmărirea autorităților și cu ura tatălui fetei. Surprinde mai ales finalul, ambiguu, înregistrând fuga abulică
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
critică, Noapte sau zi (1998) e totuși o carte remarcabilă, un soi de Levant nouăzecist, cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
națiuni. El este invocat ca temei pentru stabilitatea unei istorii imanente. În loc să fie perceput drept fluviu de viață capabil să transfigureze omul, creștinismul se mărginește la funcția de legiuitor al unei conștiințe frigide, rigide și, cu orice ocazie, vinovate. Din cotloanele fricii fără speranță și ale frustrării de plăceri, în absența pregustării eshatonului s-au născut nevoile dictatoriale ale confortului materialist 1. Abia în acest fel și abia mai târziu apare negarea persistentă a revelației atât ca actualitate, cât și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
virtual. La nivel de psihologie a creației, astfel de subterfugii reprezintă încercări de a crea niveluri multiple ale lecturii. Numai un scriitor dominat de orgoliu și aroganță ar renunța la plăcerea durabilă de a se ști urmat în adeseori inconfortabilele cotloane ale trudei și spaimelor sale. Firește că scriitorul nu poate fi redus la condiția umilă de bun samaritean. Dacă, într-o primă instanță, el știe că a-l face să „risipească o parte din ceață ajută stimei de sine a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. Pisicile. Înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își părăsesc ascunzișurile și fug
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
lăsăm duși de valul plăcut al inspirației. Se întâmplă uneori să ezităm în dreptul unui cuvânt - fie pentru a evita o asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a unei redacții (o ușă care se deschide tot timpul din interior, niciodată dinafară), să nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron uriaș în care se amestecă la grămadă toate nutrimentele și ingredientele meseriei. Presa are multe cotloane și îngăduie ziaristului mai multe feluri de a fi: dinamic, sentimental, visător, sincer, brutal, insinuant, critic sau investigator. Poți să lucrezi la știri, la sport, la externe, la cultură sau mondene. Poți să-ți reglezi bioritmul după nebunia unui post
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nouă de întruchipare a inteligenței colective ce nu se mai înalță genetic, pe baza unor linii din trecut (ale tradițiilor, națiunilor), făcând ca trecutul să meargă mai departe, ci avem o ipostază a inteligenței colective ce acționează pulsatoriu în toate cotloanele lumii, captând sincron tot mai multe expresii și răspunsuri care se edifică peste totă dar acum. Cyberspațiul oferă o dublă deschidere: noi forme de acces la informație, prin conexiuni multiple, din aproape în aproape, și inedite stiluri de raționare și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
la ivirea Bolii Negre și a creaturii ce sălășluia înăuntrul ei, și la trecerea avionului încărcat cu cine-știe-ce pe deasupra școlii. Ajuns la cel de-al doilea nivel, am dat peste o mulțime de elevi dezorientați care se întindeau prin toate cotloanele subsolului. Cu mine! Urmați-mă! Mi-am croit drum prin marea de oameni și am ajuns într-un final sub laboratorul de biologie, unde l-am găsit pe François dând instrucțiuni. L-am luat cu mine și după noi urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bogată, chiar și pentru gusturile tale de nouveau riche. Dar tu nu te poți abține de la a judeca superficial, și n-ai să ajungi să vezi dincolo de Fiatul lui Panda distrus. Dar să ne întoarcem la dormitorul lui Ben. În cotloanele de lângă pat și-a pus niște rafturi de pin și le-a dat cu baiț ca să îndepărteze patina portocalie care arată așa de ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi le-a bătut un pic cu un ciocan, ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa dorm încalea. - Somn, a gândului odină, O, acopere ființa-mi cu-a ta muta armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
indirectă. Dunăre, Dunăre, apă tulbure... “Poate cea mai măreață operă a sa, ca o încununare a tot ceea ce a clădit până aici - delta. Cât de mult au călătorit o parte din aceste ape până să ajungă aici? De prin ce cotloane depărtate ale munților le-a adunat Dunărea pe cei 2 850 de km cât are lungimea sa? Care din mulțimea de afluenți ce o aprovizionează cu ape strânse de pe o suprafață de circa 800 000 kmp (adică o suprafață de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În direct din Bangkok. Belinda, ne poți spune cum a ajuns această Înregistrare În posesia ta? Belinda stătea În fața pieței de noapte din Bangkok. —Ed, după cum știi, noi lucrăm sub acoperire În Birmania, căutând indicii credibile și urmărindu-le până În cotloanele secrete ale acestei țări care trăiește În spatele unui văl de secrete. Și din cauză că Birmania este condusă de un regim represiv, trebuie să protejăm identitatea surselor noastre. Să spunem pur și simplu că ne-a adus-o o vrăbiuță. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lumina, vor sparge geamurile, vor intra în metroul învăluit în beznă și vor mușca din carnea noastră cu dinții lor ascuțiți. Bineînțeles că e o idee puerilă și prostească. Un film de groază prost. Stăteam în colțul ușii și priveam cotloanele întunecate din stație prin fereastra metroului și, uneori, aveam impresia că văd siluetele înfricoșătoare ale Întunegrilor în umbra coloanelor. Când am auzit știrea despre atacul cu gaz sarin, nu am putut să nu-mi amintesc de Întunegri. Aveam în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi anchilozează, ochii trag oblonul, mâinile adorm, numai sufletul rămâne agățat într-un cotlon, ca să-ți mângâie chipul... Mamă! În ochii tăi, mamă, viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
abolire a distanței dintre oameni! O intimitate sans-frontière. Inserție, 2004. România, în calitatea ei de viitor județ Botoșani al Evropei (cel puțin pentru o vreme), începe să aibă autostrăzi. Partea de democrație a biosferei va rămâne pitulată pe undeva, în cotloane virgine, depărtate de trasee europene Glisez, iartă-mă, Mircea!, dar n-am cum. În Dania nu a mers o observatoare destrupată, a treia oamă, ca să zic așa. Ajung imediat și la beci. Nu ți-am spus niciodată, dar eu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am acceptat să mergem. Nu am să uit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire dar cu aceeași prospețime ca-n dimineața când le-am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]