586 matches
-
ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra mondiale. Eu îmi căutam niște ochelari de soare și, nu știu cum, m-am trezit în mâini cu o borsetă pe care tocmai i-o trimisese maică-sa de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie cineva prin poșete, borsete, mape. Eu n-aveam nimic împotrivă să-mi mai arunc un ochi din când în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Roma. Am simțit sângele urcându-mi-se rapid spre vârful capului. Atunci, ca un făcut, a deschis ochii și ea: - Ce faci, Piti, nu vii să dormi? Văzându-mi figura și căștile din urechi, a înțeles totul. De ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am dat seama că dacă dădeam înapoi eram pierdut. Avea să sară pe mine, să mă sfâșie cu ghearele. Trebuia să mă arăt mai supărat decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul de la volan strecurându-i Sabinei cartea lui de vizită. Asta o să-l coste transportul nostru până aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni. Coborâm și mă cotrobăi intens prin buzunare. El se uită la mine cu aerul că atunci mă văzuse prima oară: Lasă, lasă, nu-i nevoie! V-am adus pentru că o văzusem pe japoneză prin Cluj. Se cuvine să fim ospitalieri. Așa o fi! Tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că, după dispariția lui Leo, Adelina părăsise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să se lase apoi căutat ore În șir de vocea plângăreață a unei fetițe cu câțiva ani mai mare decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi Michai I. Documentul confirmă, ca boieri, pe Dobrin Greavu, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
niște plumb, spuse Peduzzi agitat. Tre’ să ai piombo. Piombo, ceva piombo. Tre’ să-l pui chiar aici. Chiar deasupra cârligului, altfel momeala o să plutească deasupra apei. Tre’ să ai. Doar puțin piombo. — Tu nu ai cumva? Nu, spuse Peduzzi cotrobăind disperat prin buzunare, trecându-și degetele prin mizeria din buzunarele interioare ale hainei sale militare. Nu am. Ne trebuie niște piombo. Păi atunci nu putem pescui, spuse tânărul, desfăcându-și undița și scoțând firul. O să luăm niște piombo și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu chef de treabă, dar la o bucată de vreme parcă tot i-a venit așa o poftă de o gură de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, cînd simți necesitatea evadării fie și În ridicol chiar față de tine Însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa În afara acestor așa-zise reguli sociale care Îți cotrobăie În destin, un simplu agent de poliție, un oarecare agent de poliție (se schimbase denumirea În „miliție”), nu mai spun despre cei „acoperiți” adică Îmbrăcați În civil, necunoscuți, aparținînd „serviciului secret”, Îți putea umbla În existență cum dorea, cu singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru majoritatea oamenilor nu-i decît un semn ca oricare altul, unul de circulație, să zicem, pe care-l poți ignora fără probleme cu poliția, În special În nopțile fără lună, și cu toate astea te Încăpățînezi să-l cauți, cotrobăi prin dicționare, răscolești, examinezi variante, sinonime, și, de obicei, dai de el cînd nu-ți mai trebuie. Nu vreți să candidați la un post de deputat? m-a Întrebat Într-o duminică joasă un om de afaceri cu un incisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și frica! De unde frică la un fost cercetaș, vere? De unde până unde a fost cercetaș moș Dumitru? În timpul primului răzoi. Și încă ce cercetaș a fost? Acest bătrân avea o privire care te pătrundea până în rărunchi. Îl simțeai cum îți cotrobăie prin suflet. Atunci cum să nu-l ghicească pe rusnac că nu pricepe o boabă românească? Drept să-ți spun, parcă îl și văd pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături cioplite în piatră. O mustață
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai pufăi degeaba - l-a făcut atent moș Dumitru. Cu aceeași figură indiferentă, Pâcu a scos luleaua dintre dinți, a cotrobăit în chimir după punga cu tutun și a pornit s-o îndese cu ciudă. Când a fost gata, a ridicat ochii către Mitruță. Flăcăul tatii! Fă bine de adă un cărbune din cuptiorul Măriuței și spune-i să aducă odată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu se vedeau decât urme de sânge, care mergeau spre vreascurile putrede de alături. Au răscolit și vreascurile, dar cocoșul...nicăieri. Doar urme de sânge, ca și sub strujeni... „Unde l-o fi dus diavolul?” a întrebat nevasta dezorientată. Au cotrobăit prin toate bălăriile, dar afară de niște borți - una ici, alta colea - nu au mai găsit nimic. Nici o picătură de sânge măcar. „Hai să împrumutăm un hârleț și să săpăm. Cine știe? Poate dăm peste cocoș. Că în cer nu s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi trecură picioarele cu unghiile vopsite în roșu ale Luciei, apoi se prăbuși la pământ și în el însuși. Detectivul deveni doar o amintire, iar un adolescent cu plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceruse ca posibil articol de Îmbrăcăminte pentru vreo paradă a modei. Înșiruia toate astea pe rafturile aliniate de-a lungul peretelui de pe Întreg etajul, În așa fel Încât toți redactorii să găsească ce le trebuia fără a fi nevoiți să cotrobăie prin Dulap. Dulapul nu era, de fapt, un dulap. Aducea mai degrabă a mini-aulă universitară. Acolo aflai pereți Întregi cu pantofi de toate mărimile și culorile și stilurile, o adevărată fabrică Willy Wonka din lumea modei, duzine Întregi de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar și acestea erau (așa mi s-a spus) tot rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la discurs cu aceeași vervă ca și vocea, adeseori comunicând chiar mai mult decât aceasta. Ce se Întâmpla? Îi spusesem lui E. că aici am fost fericit patru ani, cei mai frumoși ai vieții și ea era extrem de curioasă să cotrobăie În intimitatea acestui spațiu secret al formării mele. Era foarte atentă, Îmi pândea orice gest, mă privea cu tandră ironie, astfel că mă simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ambele capete, comportând mai multe soluții, după cum e citit. Un soi de opera aperta. Primele și ultimele zece pagini sunt, de aceea, instructive și nu lipsite de un anumit umor, superior „tehnic“. Naratorul se uită peste umărul personajului său, care cotrobăie prin scrisori, fotografii și caiete. Nu vedem niciodată fața personajului, care se deplasează prin cameră, fumează, citește, ba chiar, la sfârșit de tot, scrie două rânduri Într-un caiet. Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oarecare sfială, pipăiau lucrurile, vorbeau încet. Petre strigă mai mult rugător decât poruncitor: ― Ieșiți afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise Pantelimon și lărgi deschizătura cu vârful degetelor. — Avem voie ? întrebă Cos mina. Și același fel de a răspunde al lui Pantelimon : — Am cotrobăit prin viața lui mai mult de-atât. O garsonieră mică, de vreo zece metri pătrați, care abia îți dădea putința să trăiești, dar care, cu balconul de pe toată întinderea peretelui dinspre răsărit, îți oferea, cu generozitate, prilejul de a-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toate astea în joacă... Dar probabil că tocmai de aia dragonii mi-au sărit în ajutor. O să mă mai gândesc la asta, promit... Vru să-și îndese carnetul la loc, dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-a ei. — Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potolească, dar, după câteva clipe, mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că îi trase un dos de palmă care o trânti la podea. — Unde ai pus sacii ăia ? întrebă. Și, aducându-și aminte, ieși ca să cotrobăiască prin magazie. Se întoarse, despături și estimă din priviri. — E destul de mare, spuse. Încape. Vino să mă ajuți ! Cum ea rămăsese ghemuită lângă perete, Golea se hotărî s-o facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă după cheia de la mașină și tresări când dădu peste medalion. Porni motorul, se gândi câteva clipe, apoi își încrucișă brațele pe volan, își lăsă fruntea pe brațe, închizând ochii, și așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]