1,606 matches
-
își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome: uite ce repede am ajuns la crâșmă, bețivi... Am ajuns pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice cardiacă. Era, desigur, un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu-mi vine în minte cineva mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
iar biserica a sfințit lumina venită de la școli. Cabinetele de lectură, gazetele, petrecerile populare și chiar șezătorile au deșteptat poporul și l-au strâns în casele naționale ridicate de țărani fără nici o contribuție a autorităților, l-au ferit de focul crâșmelor, iar băncile și societățile culturale și studențești de tipul „Arcașul” l au scos din ghearele cămătarilor și l-au îndreptat spre înainte. Poeți și prozatori, absorbiți de înalta datorie a scrisului închinat idealului politic, ideile promovate în ziarele timpului, i-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care se evidențiază fapta locuitorilor dintr-un sat din județul Bacău care au cerut primarului să închidă cele două cârciume din sat. Și bine au făcut, spune Foaea, pentru că „mai ales acum, în aceste vremuri de sărăcie, acolo unde înfloresc crâșmele și se îmbogățesc cârciumarii, înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a propus interzicerea „prozelitismului” efectuat de cetățenii străini, care vin în țară, și o campanie susținută în această direcție a preoților, atât cei din mediul rural, cât și cei militari. Bune rezultate se puteau obține dacă la sate, duminica, localurile/crâșmele/birturile să se închidă, iar oamenii să meargă la întrunirile organizate de preoți. În paralel, un control cât mai des al caselor de rugăciuni sectante, pentru a le interzice activitatea în cazul depășirii normelor fixate prin legi. O vulnerabilitate a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
legați printr-o nezdruncinată prietenie, evocată de Sadoveanu în Anii de ucenicie și de B. într-o proză intitulată Visuri. Împreună au tradus din Turgheniev Povestiri vânătorești, plănuind și un roman satiric, Isprăvile părintelui Tărăboi; materia unor povestiri sadoveniene din Crâșma lui Moș Precu se trage din acest proiect. Constrâns să-și găsească o slujbă, B. vine în București, unde locuia mama sa. Începe să frecventeze Academia liberă de muzică și artă dramatică a poetului Th. M. Stoenescu. În 1900, publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
fiind copist la Casa Școalelor (1904, 1905) și funcționar la Direcția Artelor din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1905). În 1904 îi apar primele cărți: trei culegeri de istorisiri - Povestiri, Dureri înăbușite (ambele distinse cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române), Crâșma lui Moș Precu și alte câteva povestiri - și romanul Șoimii, de asemenea premiat de Academie. E anul care stă sub numele prozatorului și îl consacră, fiind considerat chiar atunci „anul lui Sadoveanu” (N. Iorga). În 1905 dă la lumină Povestiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
întrevede orientarea sămănătoristo-poporanistă, în ambianța căreia a luat naștere. Proze ca Petrea străinul, Ion Ursu (ilustrând „stricarea” sufletului rural „curat” în contact cu corupția citadină) ori Comoara dorobanțului... (atribuind alcoolismului sărăcia populației sătești) sunt produse tipice ale acestei literaturi. Culegerile Crâșma lui Moș Precu..., Amintirile căprarului Gheorghiță, La noi, în Viișoara (1907) îi reflectă optica. Sub aspecte mai puțin izbitoare, ea nu lipsește nici din alte numeroase povestiri prin care scriitorul s-a impus ca un talent viguros. Vechilii scot fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt „o mie și una de nopți” ale românilor. Opera lui Sadoveanu este o Halima. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Povestiri, București, 1904; ed. 2, București, 1906; Șoimii, București, 1904; Dureri înăbușite, București, 1904; Crâșma lui Moș Precu și alte câteva povestiri, București, [1904];Povestiri din război, București, 1905; Floare ofilită, București, 1906; Comoara dorobanțului..., București, 1905; Amintirile căprarului Gheorghiță, București, 1906; Povestiri de sărbători, București, 1906; Mormântul unui copil, București, 1906; La noi, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
vîjîie focul, atunci te vorbește cineva de rău; să iei sare, să arunci în foc, că-i dai în ochi aceluia care te vorbește. Cînd huiește tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă și trebuie să le strîgi: „La crîșmă!“ Focul cînd fîsîie, se face ceartă în casă. Cînd focul vîjîie și huiește, te vei sfădi cu cineva. Dacă se face foc în cuptor și se aprind funinginii din horn, apoi se zice că va urma sfadă în casă. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a se cotorosi de gîndaci trebuie a afuma în casă cu piele găsită. De a scăpa de gîndaci din casă, se crede că trebuie a lua nouă din ei și a-i duce la răspîntie de drum sau într-o crîșmă sau moară, unde să li se dea drumul, însă așa ca să nu vadă nimeni. Se aruncă gunoiul de gîndaci de mătase în drum ca, călcînd oamenii pe el, să se facă firele lungi cît drumul. Dacă te mușcă dintr-odată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
drugii un ou de găină. La Vremea de Apoi, poporul are credință că pe la toate vadurile vor fi mori și pe la toate ră spîntiile vor fi cîrciumi. Oamenii de aici spun că așa au auzit din bătrîni: cînd vor fi crîșme pe la toate răspîntiile, cînd moșnegii vor lua în căsătorie fete și flăcăii, babe, și cînd se vor face arături împrejurul satului, atunci va fi Vremea de Apoi. Vultur Cînd zboară vulturii lin, are să se schimbe vremea. Zăbală Dacă are cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și Școala flamandă: Pe de o parte atmosfera de kermesă flamandă care stăpânește neîntrerupt în zilele și nopțile de pomină ale catiheților buclucași îmi amintea de petrecerile țărănești din tablourile lui Breugel și ale altora. Pe de alta, interioarele cinstitelor crâșme au un aer adesea foarte acuzat de scene de interior, un genre în felul acelora în care olandezii descriau cu voluptate, pictându-le, obiectele care înconjurau personagiile și viața lor de toate zilele 57. Pictura unor artiști precum Breughel, Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Aici a răsunat glasul catihetului Creangă, elev la Folticeni, între 1854-1855. Pe baza unor solide investigații, coroborate cu afirmațiile (orale sau scrise) ale lui V. Ciurea, Aurel George Stino, Vasile Costăchescu ș.a., am stabilit cu precizie locul unde a fost crâșma fetei vornicului din Rădășeni. Pe aceeași Uliță, peste drum de casa lui Pavel Ciubotaru, a fost casa unde a funcționat Școala de catiheți. O spune și institutorul 328 Muzeografă la Casa Pogor, emigrată ulterior în S.U.A. 274 fălticenean Vasile Costăchescu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
dau criticii tematiști de felul lui Jean-Pierre Richard) în care spiritul liric bacovian se simte ocrotit. La prima vedere, spațiul de refugiu este spațiul singurătății (camera în care se izolează și unde ascultă tăcerile grele sau de unde vede prăpădul ninsorii, crâșma păcătoasă dintr-un târg blestemat, hanul de la marginea orașului, vastul cavou în care se află cadavrul iubitei, din nou cârciuma în care cântă barbar o femeie etc.), un spațiu care închide spiritul, nu-l eliberează de fantasmele urâtului. Este, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Dorința evadării într-o altă dimensiune se asociază cu nevoia de spațiu și lumină, ambele vag conștientizate de Dionis. Dimensiunea ferestrelor ar trebui să avantajeze lumina și claritatea, însă efectul vizual completează întunecarea pereților murdari de fum: (S1b) De prin crâșme și prăvălii pătrundeau prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Eminescu: 2011, II, 34). De tot întunecată este și camera ce-i servește lui Dionis de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două serii intratextuale explicite paralele: prima
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci, care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă de stropii de ploaie ce inundase sticlele. (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (h4b) Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h4c) Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun.[...] Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 205). Nucleul intratextual al acestei structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trăgea aici ca la el acasă, fiind aproape de Belgrad, apoi venise Petrașcu, apoi Boian cu Dumitriu, apoi eu... Noi nu ne am mișcat din casă. Dar Vârlan și Borobaru erau mereu pe drumuri. O circulație neobișnuită de domni necunoscuți la crâșma lui Tomici. Nu se poate să nu fi observat lumea. N-ar fi exclus ca jandarmii sârbi, care au iscoade prin fiecare sat, să fi prins ceva de veste. Lăsând la o parte presimțirile, teama lui Petrașcu avea temeiuri reale
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
curețe pe haine și încălțăminte și apoi să se odihnească pe un pat cu cearceaf curat și dune bănățene, lucru demult parcă trecut în uitare. După un somn letargic de câteva ceasuri bune, s-au sculat și au coborât în crâșmă pentru a mânca ceva, ca apoi să-și reia somnul binefăcător. Dimineața zilei de joi, 16 Mai i-a găsit refăcuți oarecum fizic și chiar hainele le erau mai puse la punct. În această zi, era zi de târg la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mare secret. O poruncă din 6 aprilie 839, trimisă de către ministrul de interne la isprăvnicia Bacău, cerea ca, „prin polițienești măsuri”, „să se privegheze cu neadormire în tot cuprinsul ținutului, iar mai vârtos în târg, precum și prin toate cafenelele, biliarturi, crâșme și alte prepuelnice locuri”, unde s-ar aduna „răi cugetători” . Ioniță Popovici a respins cu hotărâre acuzațiile, afirmând că intenția lui a fost doar aceea de a-i boteza pe evrei. Gheorghe Platon remarca fanatismul antisemit de neînțeles pentru acea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
răposatului. Na, crapă, că nu te-ai mai săturat. Teroristul din Ghireni strict autentic În satul Ghireni oamenii erau obsedați de teroriștii anilor '89. Vigilenți să nu le ocupe satul, ei s-au organizat într-o mulțime care stătea la crîșmă, punctul strategic cel mai vizat de teroriști. Aici, cu un păhărel de tărie în față, povesteau din experiența lor în lupta cu această forță nevăzută încă de nimeni. Am mers la Crasnaleuca ieri și am intrat în adăpostul stației de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de tot. Oamenii erau excitați și de poveste și de rachiu. Doreau cu toții să prindă teroristul, să-l lege, să-l descoase și să-l predea la miliție. Nu înainte de o bătută zdravănă. N-a fost nevoie să iasă din crîșmă după terorist, că teroristul a venit singur la ei. Cum a intrat pe ușă și a văzut zeci de ochi pe el, teroristul s-a speriat de a făcut pe el. S-au repezit cu toții spre el. Stai, cine ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
legat începu a plînge fără zgomot. Doar lacrimile și-au dat drumul și curg șuvoi pe față. Plîngi tătarule, dar cînd ne omori te bucuri? Lacrimi de crocodil. Mă, te spînzurăm, nu crezi? Cînd ancheta era în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd vede teroristul, Vasile se repede spre el. Ce-ai făcut? Ce-i cu tine? Teroristul, țipă oamenii în cor. Vasile rămîne uluit, năucit, cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]