1,093 matches
-
fi consemnat șters, anonim, asemeni milioanelor de copii dotați din familiile modeste. 3) A treia mare minune a fost aceea că, fiind din capul locului o generație de sacrificiu în cel de Al Doilea Război Mondial, cu toată vitregia vremurilor crâncene, de încleștare prin care am trecut și neagreat de unii oameni care aveau dreptul de a hotărî moartea sau viața mea, după experiențe dramatice de război și în ciuda „neprietenilor”, am avut rarul și marele noroc să rămân în viață, alegându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii picante. Totuși, Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Încețoșați de parcă ar fi Înțeles și aprobat pe de-a Întregul acea afirmație. Amestecând din nou cărțile de tarot, mătușa Banu a certat-o din colțul ei: — În țara asta sunt oameni care trăiesc Într-o sărăcie atât de crâncenă, Încât nici n-ar ști măcar ce gust are carnea roșie, dacă n-ar fi pomenile pe care le dau musulmanii darnici În timpul Sărbătorii Sacrificiului. Asta e singura dată când mănâncă și ei o masă decentă. Du-te și Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
East Side. — Mama mea locuiește pe strada 73 East. Zâmbi din nou. Zâmbi și ea, pe jumătate dezarmată. Acum, că-i spusese că mama lui locuia la 10 minute distanță de ea, cum să-l mai provoace la o luptă crâncenă? Stătea acolo, lângă ea, surâzând. Deschis. Emanând căldură. Un surâs fermecător, de băiat rău; băiat rău care, de fapt, e bun. Îl plăcea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva Îi subestimase „partea Întunecată“. De unde știa ea prin ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e mort. Soapes mă asigură că nu-i adevărat. Nimeni nu i-a văzut cadavrul. Trăiește sub nume fals pe lângă landgraful de Hesse, acum inițiat În cele mai mari mistere, și deci e nemuritor, e gata să-și continue bătălia crâncenă pentru triumful Planului, În numele lui și sub controlul lui. După moartea asta presupusă, a venit să mă vadă William, cu surâsul lui ipocrit, pe care gratiile nu reușeau să mi-l ascundă. M-a Întrebat de ce În sonetul 111 Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Endō partea de ziar pe care nu o citea. Endō și-a aruncat privirile pe prima pagină. — Gas, și pe la voi sunt probleme, nu? Ce se mai întâmplă în Algeria? întrebă el zâmbind. — Algeria? — Nu se duce o luptă crâncenă între francezi și băștinași? Se urăsc unii pe alții. Se urăsc... se luptă... Gaston îl privi pe Endō și dădu din cap. Trist. Nu era numai Algeria. Și nu numai Franța. Aici, în clipa aceasta... Se părea că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc cu otravă și să trec prin tristeți crâncene, când îmi venea să le cer iertare iezuiților de care-mi bătusem joc. ― Îi condamni pe cei care se sinucid? ― Nu. Nu-i condamn și nu-i aprob. Pur și simplu, nu-i înțeleg. Tot ce pot să spun e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
avangardă, în miezul căreia ne aflăm încă, și un semnal de așezare a insurgențelor. Lumea Doinei Ruști este lipsită de agresivitatea ostentativă din proza ultimei generații, se desfășoară după tonul unui creator binedispus. Așa se face că în fireasca și crâncena luptă pentru supraviețuire, apar ființe ciudate, care se mișcă lejer printre filele timpului. Glolele răsar din pivnițe întunecoase, morgonii parazitează sufletele melancolice, iar fantomele (preferatele mele) plutesc risipite peste furnicarul vieții. Toate aceste personaje au rolul unor martori narativi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Bouygues...). Stagii inter sau intra-Întreprinderi erau organizate În tot cursul anului, iar activitatea „centru de vacanță”, păstrată mai mult din nostalgie, nu mai reprezenta decât 5% din cifra de afaceri anuală. Bruno se trezi cu o durere de cap crâncenă și fără mari iluzii. Aflase despre Loc de la o secretară care se Întorcea de la un stagiu „Dezvoltare personală - gândire pozitivă”, cinci mii de franci pe zi. Ceruse catalogul pentru vacanța de vară: simpatic, asociativ, anarhist, cam știa genul. O notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se apropie cu mare greutate, de parcă fiecare atom s-ar împotrivi. Și de ce să nu se împotrivească? Cine are chef să fie aici? În această dimineață crâncenă cu treizeci de grade sub zero, cine să vrea să se miște, să tropăie în stație, să se urce cum o putea în autobuzul care gâfâie gata să facă infarct, să rămână acolo agățat cine știe cum, într-un picior, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
metri, îl despică în două ca pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care refuză să fie astfel. Erau atâtea lucruri în caracterul ei, atâtea amănunte care i se iveau din subconștient! Dar dădea dovadă și de atâta străduință să pară feminină, să umple de bucurie viața unui bărbat. Biată Lola! Ce bătălie crâncenă a trebuit să poarte cu ea însăși. Într-o noapte, ceva s-a rupt în ea, bătălia ei a intrat în criză și l-a privit de parcă ar fi coborât de pe altă planetă. Cine sunteți dumneavoastră? a întrebat ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adăugă: Vino-ți În fire. A Întrebat și dacă poate avea o nouă jachetă de toamnă. — Nouă, cum ar fi s-o cumperi din magazin? Întrebă Brunetti, uimit. Asta din partea unui băiat care, În urmă cu două săptămâni, ținuse un crâncen discurs de condamnare a sistemului capitalist și-a felului cum acesta creează false nevoi de consum, că inventase ideea de modă doar ca să creeze nesfârșita cerere de haine noi. Paola clătină din cap. — Nouă. De la magazin. Nu știu dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ales în prima zi. Cu un amestec de ușurare și, în mod neașteptat, o senzație de sfâșiere lăuntrică, Hugo a întors spatele și a plecat. Pe treptele creșei, acolo unde lăsase căruciorul, s-a văzut silit să ducă o luptă crâncenă ca să plieze întreaga construcție la loc. Tocmai se felicita pentru rapiditatea remarcabilă cu care scosese copertina și așezase totul în forma inițială de geantă de golf, când a realizat că prinsese mânerele în jurul propriilor glezne. A început să tragă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar fi avut în față un interlocutor pe care numai el îl putea vedea. Clătină din cap și se îndreptă către verandă, urcă treptele și intră în casă. Sticla goală de J&B îi confirmă ipoteza referitoare la o beție crâncenă, iar dozele de bere din coșul de gunoi o făcură să strângă din dinți. Văzu laptopul și apăsă înciudată butonul de shut down, fără să citească ultimele rânduri din pagină. Agăță pelerina de ploaie în cuierul de lângă ușă, apoi reveni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
avansa... dar, nu s-a putut. ”- Nici el, nici eu, își zise Iorgu, nu ni-am îndeplinit toată datoria fată de acea fiintă iubită și aleasă... Poate că, în nesfârșita ei noapte, știe acum că noi amândoi suntem mistuiți de crâncene păreri de rău...!” Și ne iartă nouă gresalele noastre...!”, noi nu putem să cuprindem zilnic în rugăciunea Domnului nostru Iisus Christos, tot ceea ce ”greșalele noastre” ar trebui să cuprindă. ”- Pulvis et umbra sumus”, asta suntem, țărână și umbră suntem! murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufletul... Pleoapele îi coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, zbuciumul de până atunci, și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur pe chipul ei de lut... S-a sfârșit o luptă crâncenă dusă în tăcere mai violent grăitoare decât orice decât orice cuvânt, când tăcerea nu a mai avut puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
departe. Tata cerea foarte mult de la mine, eu eram mândria lui și trebuia să fiu perfect. Toată copilăria mea nu am avut decât o preocu- pare : cum să fac să evit bătĂile și să-i intru În voie. BĂtăile erau crâncene. mă lovea cu asemenea sete Încât deseori mă lăsa fărĂ cunoștință. mult mai târziu mi-am dat seama că trebuie să fi suferit de o boală psihică, probabil un amestec de manie și sindrom obsesiv- compulsiv... Însă el nu a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai departe. Tata cerea foarte mult de la mine, eu eram mândria lui și trebuia să fiu perfect. Toată copilăria mea nu am avut decât o preocupare : cum să fac să evit bătăile și să-i intru în voie. Bătăile erau crâncene. mă lovea cu asemenea sete încât deseori mă lăsa fără cunoștință. mult mai târziu mi-am dat seama că trebuie să fi suferit de o boală psihică, probabil un amestec de manie și sindrom obsesiv- compulsiv... Însă el nu a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
parte, se nasc foarte multe întrebări și la serviciu. Răspunsurile la acestea, mai mult intuite ori fabricate tendențios la bârfa de pe la colțuri, te pot pune, de regulă, într-o lumină urâtă, deloc avantajoasă poziției tale sociale... A fost o luptă crâncenă... Dar tu cunoști toate astea. De ce mă necăjești, amintindu-le adeseori? - Uite, așa! Să te întăresc, draga mea Laura... Acum, când copila ta se apropie de trei ani, regreți toate cele întâmplate în vreun fel? - Să regret? Doamne ferește! Nu am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cu plăcere, a primit un sfrijit. Tot nu mai avem noi pe cine să curățăm... Luați loc la masa noastră. Ucenicul îi privea. Nici ei nu aveau vreun suflet mai curat, întunecați la chip, cu ochi de șobolan, cenușii și crânceni, amestecau cărțile murdare, le filau cu plăcere și zâmbeau mulțumiți. Puseră în fată, pe lemnul lustruit, grămezile lor de poli galbeni și, din când în când, le mângâiau, cu ochii pierduți în tavanul întunecat. Ușa se deschidea și se închidea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în primul rând în mine! Ca într-un delir de absență, să mă suprim în toate și să mă sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt între viață și moarte. Moartea este sublimul la îndemîna fiecăruia. Cele mai crâncene dureri și halucinațiile de groază cele mai crude nu mi-au lăsat un dezgust comparabil celui ce urmează despărțirii de un grup de oameni pe care îi urăști sau pe care îi iubești. Ai fost sau n-ai fost strălucitor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gânduri, dezmierdările și horcăiala consecutivă împreună planuri divergente și lumi ireconciliabile. Se împacă în rosturi orizontale cele două fețe ale universului, dușmănia duhului și a cărnii. Se împacă pentru un moment. - După aceea, încep din nou, cu o tărie mai crâncenă și mai nemiloasă. Important este că te poți încă mira. Și nici un prilej de acesta nu trebuie scăpat. Ceilalți oameni se supun mirărilor cărnii; ei nu cunosc pe acele izvorâte la intersecția duhului cu carnea și nici tulburarea, plină de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]