1,970 matches
-
pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a-mi intra în grații, doar-doar o primi ceva. Continuând să insist cu bătaia în ușă, de pe care mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită, la aproape fiecare lovitură, aud printre crăpăturile acesteia, un fel de răspuns. Era ca o șoaptă cu voce stinsă, răgușită, de bărbat, ce parcă venea dintr-o altă lume. Mai mult am dedus, decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
mărfuri petroliere nu erau însă corespunzătoare transportului, datorită formei cisternelor. Erau de preferat cele cu cereale. Și, în sfârșit, Ema găsi vagoanele cu grâu. Ĩn ele se putea ascunde fără probleme. Și nimeni nu le controla. Vântul pătrundea însă prin crăpăturile vagonului și le spulbera grâul în ochi. Temujin începu din nou să plângă. Călătoria nu dură prea mult. Orașul era aproape. Când trenul se opri, se sfârși și calvarul lor. Coborără din tren cu repeziciune fără a fi văzuți. Unde
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
sus, însă partea care stătuse către pământ mai păstra o pată din sângele scurs din trupul celui răstignit. Își ridică privirea încet de la baza stâlpului și văzu cum sângele încă se mai scurgea pe lemn picurând pe pământul pietros. O crăpătură considerabilă, cam de o palmă lățime se căscase acolo în urma cutremurului întinzându-se și în spatele crucii și în fața ei pe zeci de picioare distanță. Privi picioarele lui Iisus bătute în cuie pe un mic suport din lemn. Urmele biciului se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
tare cuprinzând cuiul care îi străpunsese palma. Doar degetul arătător rămăsese îndreptat în sus arătând cerul. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca când spre crăpătura care se desfășurase pe solul pietros remarcaseră în cele din urmă privirea lui Gaius. - Ei Gaius! spuse unul dintre ei, se pare că ești limpede la ochi! - Vezi oare cu adevărat? întrebă un altul. Albeața a dispărut de pe ochii tăi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Azi, duminica (3) Poveste neterminată (1) Emilian Oniciuc- 03.04.2017 Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții... Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și ... Citește mai mult Azi, duminica (3)Poveste neterminată (1)Emilian Oniciuc- 03.04.2017Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de la Mărășești, care se numise tot Ion, ca și el.Tatăl său, Nicolae Mărășteanu,nu numai că n-a mai construit nimic , dar le-a lăsat în paragină. Acum arătau jalnic: țigle sparte pe acoperiș, ziduri cu tencuiala căzută,având crăpături umplute cu paie sau zdrențe, temelii măcinate de galeriile șobolanilor, care scoseseră la suprafață mormane de pământ...O vijelie mai acătării, însoțită de o răpăială cu stropi grei, ar fi grăbit sfârșitul agoniei acestor dărăpănături. Putreziseră, atât scândurile de la magazie
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
de toate aceste nimicuri Umblu în sandale din piei argăsite Pe dunga unui drum Ce s-a frânt sub senile. Unse Cu mierea viespilor tineri îmi sunt tălpile și palmele amândouă Și... caut loc cât să ascund un galben În crăpăturile din piatră Ce-și crește embrionii tăcerii. STORIE I tamburi accompagnano L'incoronazione dell'altro re dagli occhi albini E îl trono d'ossa cigola Fra i molări del tempo otturati con aria. La brace divină s'è banalmente arrugginita
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
milimetric cuvintele care ne făceau fericiți " vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo", apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima ai mai îmbătrânit și tu și tata ați spart cerul și prin crăpătura aceea ne priveați chiorâș până în ziua aceea în care mama a adormit pe prispa de pe care își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul e în mâinile tale dar tata? de ce nu mă strigă
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
te ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul e în mâinile tale dar tata? de ce nu mă strigă tata? nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape am mai îmbătrânit și eu timpul s-a aciuit în crăpătura prispei e doar un semn știu că tata și cu mama au trecut pe aici e târziu ține-mă pe genunchi în seara asta și lasă-mă să o văd pe mama e tot ceea ce vreau nu trebuie să mă
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
ocolite, când... Tot de la Muma știa că izvorul sfânt adună multe ape și curg laolaltă, tot curg. Și, pe loc, taman acum, o crăpătură-scrâșnet rece se prefăcu în întrebare! Adică unde să curgă izvorul întărit?! Și pe loc simți cum crăpătura se lărgi într-o cavă uriașă, cum miezul său de stâncă-de-foc plesnește și se stinge în aceeași clipită, stâmpărând fierbințeala c-un sfârâit în undele apei. Ciudat! Contopirea nu-l sperie! Palma care-i ținuse toată ființa se destrămă, dispăru
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
păstra o pată din sângele scurs din trupul celui răstignit. Își ridică privirea încet de la baza stâlpului și văzu cum sângele amestecat cu picăturile de apă de ploaie încă se mai scurgeau pe lemnul crucii, picurând pe pământul pietros. O crăpătură considerabilă, cam de o palmă lățime se căscase acolo în urma cutremurului, întinzându-se și în spatele crucii și în fața ei pe zeci de picioare distanță. Gaius privi picioarele lui Iisus bătute în cuie pe micul suport de lemn fixat pe stâlpul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
că aude un glas, foarte îndepărtat, de dincolo de nori. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius cu voce tare arătând spre Iisus. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca repede, când spre crăpătura care se desfășurase pe solul pietros, remarcară în cele din urmă privirea lui Gaius. - Ei! Gaius! spuse unul dintre ei, se pare că ești limpede la ochi! -Vezi oare cu adevărat? întrebă un altul. Albeața a dispărut de pe ochii tăi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpăturile apărute în scoarța lui. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
O ignor printr-un surâs. Privesc cerul. Norii s-au pus în halate nocturne. Banditele steluțe scuipă luciditatea peste Terra. Tastele mele roz mă ispitesc să abordez dantelat tematica lui făurar. De ce ajungem a ne ucide tăblițele cu idei din crăpăturile interioare, rostind când încetăm a fi phoenicșieni , negații suspecte ? Poate prea multe caractere arial de 7: PĂCĂLEȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI ȘI DEVINO NAUFRAGIATUL ROMANTIC DE MÂINE? Hm! Incredibil de frumos și de adevărat! Poate prea culminantă aneantizare volitivă/ idilică
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
în hăul care se căsca în dreapta lui. Rămas fără lumină Baraba se aruncă înainte știind că o mică distanță mai avea de parcurs. Se lovi însă de marginea unei pietre enorme și încercă să se agațe haotic de vre-o crăpătură. Sacul din spatele lui se desprinse pe jumătate deoarece una dintre chingile umărului îi alunecă. Mâinile întâlniră o fisură de care se agăță cu disperare însă sacul din spatele său pendulă amenințător riscând să-l tragă în adânc. Era momentul în care
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
izbi de perete lovindu-se la cap. Sacul se desprinse din șoc și luă drumul adâncului. Lovit grav la cap Baraba întâlni cu unul din picioare o mică treaptă de piatră, pe care se sprijini având o mână prinsă în crăpătura pietrei într-o poziție foarte incomodă. Cu ultimele puteri pipăi cu mâna rămasă liberă după o altă posibilă priză. Găsi astfel o mică crăpătură în care își strecură mâna, la timp, căci mâna cealalată era pe punctul de a se
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
din picioare o mică treaptă de piatră, pe care se sprijini având o mână prinsă în crăpătura pietrei într-o poziție foarte incomodă. Cu ultimele puteri pipăi cu mâna rămasă liberă după o altă posibilă priză. Găsi astfel o mică crăpătură în care își strecură mâna, la timp, căci mâna cealalată era pe punctul de a se răsuci în fisură riscând astfel să-și rupă încheietura dar să și cadă. Se văzu astfel într-o poziție asemănătoare crucificării, atârnat pe peretele
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
siguranță sfârșitul până să fi atins poalele muntelui. Când fu gata să-și ia avânt cu brațele larg deschise pentru zborul morții, alunecă fără voie într-un fel de căuș săpat în stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea încetase. Acum se găsea într-o lume aparte
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
două cu ferăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați în cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, persecutați, ei de care lumea nu era vrednica, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. (Evrei 11.36.37.38 )."Pentru aceasta, ei stau înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui
A TRAI FERICIRILE DOMNULUI HRISTOS de EMMA IORDACHE în ediţia nr. 12 din 12 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344915_a_346244]
-
Administrarea Domeniului Public, descarcă dintr-o mașină mare un furtun lung și-l întind printre trandafiri? Oare ce-o fi făcând cu el? Florile zăceau leșinate de patru zile, pământul era crăpat de puteai introduce un lat de palmă printre crăpături, iar firul ierbii se culcase la orizontală, trist, abătut, uitat de lume. Ofilirea era iminentă și totuși, nimeni nu se sinchisea. Vineri însă, când natura darnică și bună, și-a întors fața către noi, apar vajnicii ADP-iști, voioși și
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
în timpul căuia caii vor înnota în sângele oamenilor, ajuns până la gleznele lor. Templul pomenit mai sus nu s-a mai refăcut, a rămas doar un zid din el, Zidul Plângerii,care este cel mai important obiectiv religios al evreilor. În crăpăturile lui, pun bilețele cu rugăciuni adresate lui Dumnezeu, în care ei cred. Nu cred în Iisus Hristos, dar în Dumnezeu Tatăl, da. Biblia spune că nu l-au recunoscut pe Mesia pe care l-au ucis, ca trimis al lui
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
lipsi de popi. În Ierusalim am fost la Zidul Plângerii, tot ce a mai rămas dintr-un vechi și măreț templu dedicat Domului Dumnezeului lor, Iehova. Cu o rugă fierbinte către Dumnezeul meu am depus și eu bilețelul dorințelor în crăpăturile zidului. Și El mi le-a îndeplinit! Rabinul întâlnit în vecinătate ne-a spus cu duhul blândeții că, oricum ne-am numi Divinitatea ea este aceeași pentru toți. Dumnezeu a dictat lui Moise pe muntele Sinai nu numai tabelele celor
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
magie pe care nu o putea descifra oricine, ci doar aleșii. Iar eu mă consideram unul dintre ei. Acum știu că pasiunile se nasc singure și câteodată se lasă mărturisite greu de către noi. Așadar, când copilăria îți mestecă visurile prin crăpăturile norilor, pot spune că se nasc posibili aviatori. Iată, eu sunt unul dintre ei ! -Care a fost prima poveste de aviație pe care ai auzit-o, copil fiind? Cum te-a marcat? A avut vreun rol în decizia ta de
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]