753 matches
-
răspuns. Mal lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot ce construise el de la terminarea războiului. În ’45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se lumină și începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un dos de rață se dezbrăcau. Decorul era o cameră de motel: un pat, pereți cu tencuiala crăpată, lămpi cu abajururi tip sombrero și un afiș cu un toreador pe ușa de la dulap. Tijuana, pur și simplu. Danny simți mâna lui Claire. Blonda din film dădu ochii peste cap: tocmai văzuse pula partenerului - uriașă, străbătută de vene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru că eu nu mai văzusem morți, oameni schilodiți și răni așa de grele. Primul tablou care mi-a rămas întipărit în minte: înainte de a vedea răniți, am văzut cadavre de executați (...). Asta era lângă Odessa". Unul dintre morți avea capul crăpat "ca un pepene", din care ieșise creierul, care stătea, întreg, alături. Ochii erau întredeschiși. Albaștri. Gura deschisă. Muștele roiau în jur. Alături, într-un șanț anticar, alte cadavre, proaspete, aruncate claie peste grămadă. O imagine sinistră care îi persistă Marianei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
expune și interpune între acțiunile din scenă și ecranele suspendate care suprasolicita „creierul senzorial“ al spectatorului filtre de bombardament vizual. Tunul de imagini fiziologic brutale - excrementele cu care idiotul acoperă pereții - si poetic candide - zâmbetul hipnotic al îngerului cu buza crăpata care-și cântă la pian agonia și furia - fac din Viața cu un idiot un performance-concert filmat în direct. Zholdak concepe un teatru de risc maxim, un teatru care te izbește de geam și apoi te spală cu zăpadă. Dramaticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
din ochi pe chirurg, care își înfipse bisturiul electric în stomacul celui de-al patrulea om. Ultimul ou fu scos și depus pe fundul cuvei înalte de metal dur. Erau niște ouă rotunde, cenușii, iar unul dintre ele părea ușor crăpat. Se aflau acolo mai mulți oameni, cu armele ridicate și cu ochii ațintiți asupra crăpăturii care se tot lărgea. Deodată se ivi din ea un cap urât, rotund stacojiu, cu niște ochi mici și o gură subțire. Capul se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Lodz... Ce crezi? Unchiul Sammler avea obraji netezi, culoarea Îi era sănătoasă pentru un om la șaptezeci și ceva de ani și nu era deosebit de zbârcit. Erau, totuși, pe partea stângă, partea oarbă, linii subțiri lungi ca liniile unui geam crăpat sau dintr-un bloc de gheață. Să răspundă n-ar fi folosit la nimic. Ar fi generat mai multe discuții, mai multe explicații. Cu toate astea, i se adresa o ființă umană. El era de modă veche. Curtoazia unei replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pământului, 981 cm/sec2. Falii și crevase În substratul de rocă și În munți cauzate de extreme de temperatură. Desigur nu există vânt. Cinci miliarde de ani fără vânt. Cu excepția vântului solar. Piatra se fărâmă, dar fără eroziunea obișnuită. Piatra crăpată e lentă În cădere, forța gravitațională fiind mai mică, iar unghiul de cădere corespunzător mai ascuțit. Mai mult de atât, În vacuumul lunii, pietre, nisip, praf sau corpurile exploratorilor ar avea toate aceeași rată de cădere, prin urmare Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-l viziteze pe Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt. Fină, elaborat ridată, partea stângă a feței lui era ca harta de nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace cu ochi rotunzi, negri visa În continuare. Visa profund. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pariuri, că pregătise un plan al țevăriei Înainte să pună mâna pe cheie. La etaj nu mai era nici u rost să se calce cu grijă pe locurile uscate. Acolo coridorul carpetat era ca un gazon mustind și sugea pantofii crăpați ai lui Sammler. Ușa de la pod era Închisă, dar de sub ea curgea apă. — Margotte, spuse Sammler. Du-te jos În clipa asta. Sună la instalator și la pompieri. Sună la pompieri mai Întâi și spune-le că tu chemi instalatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În lumina crăpată, sticlos persistentă și distorsionantă, a deșertului aceste forme umflate erau principalul punct de interes. Erau singurul subiect pe care sufletul avea să Îl ia cu siguranță În serios. Și poate că ăsta era lucrul pe care instinctul Îl Împinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tablă și a căzut. Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus, spre lumina prăfoasă; iar suprafața tăcută a Oceanului Pacific, pe care Adam Îl iubea nespus, punctată de insule (Fiji? Tahiti?), zăcea pe pardo seala crăpată de ciment, În așteptarea cuiva care s-o calce-n picioare. La sfârșitul acelei prime zile de școală n-a mai fost În stare să se Întoarcă până acasă pe bicicletă. Pe ultima parte a drumului nisi pos a descălecat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat, la umbra unui mic migdal marin. — Salutare, băiețică, i-a zis unul dintre ei ridicându-se. Își scosese cămașa și-i legase mânecile În jurul frunții. Cămașa Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În cărți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lucru, Înseamnă că nu-i mai trebuie, și-atunci oricine poate să-l ia. Prostule! I-a arătat și alte lucruri găsite de ea, o mică motoretă de tablă, roasă de rugină pe unde i se dusese vopseaua, o oglindă crăpată, o carte cu coperta jerpelită, Înfățișând un pește mare de care se apropie un scufundător cu cuțitul În mână (erau și niște cuvinte În germană, dar Adam n-a fost În stare să le citească), și o păpușă cu ochi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să audă nimic...“ Pe de altă parte, spunea în polonă, rușii incendiaseră biserica din cauză că erau multe femei care se refugiaseră în Sankt Johann. Oricine ar fi făcut-o: în picioare rămăseseră doar zidurile carbonizate. Mai târziu, pe dalele de piatră crăpate ale bisericii rămase în picioare sub formă de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și copiii despre care se spunea că, atunci când orașul și toate bisericile au fost mistuite de flăcări, și-ar fi aflat moartea în biserica ce ardea ca o torță. Nimeni nu știa nimic precis. Probabil că, de sub plăcile de piatră crăpată, mormintele își eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marfă, noaptea, prin Tetschen-Bodenbach până la Dresda, apoi mai departe spre est, în Silezia inferioară, unde era de bănuit că se afla frontul. Din Dresda nu m-am ales decât cu mirosul de ars și cu o privire prin ușa puțin crăpată a vagonului de marfă: între linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spune, probabil din cauza vântului de afară. Eram în februarie și era foarte frig în perioada aceea a anului. Pe deasupra mai bătea și vântul. Mi-am lins și eu buzele mai mult de control, să văd dacă și ale mele sânt crăpate, pentru că ale lui, după ce că erau roșii, mai erau și foarte crăpate. Sigur din cauza vântului, ce mai, se vedea clar că doarme pe stradă. Mă fascinau unghiile lui, pentru că la o mână le avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
foarte frig în perioada aceea a anului. Pe deasupra mai bătea și vântul. Mi-am lins și eu buzele mai mult de control, să văd dacă și ale mele sânt crăpate, pentru că ale lui, după ce că erau roșii, mai erau și foarte crăpate. Sigur din cauza vântului, ce mai, se vedea clar că doarme pe stradă. Mă fascinau unghiile lui, pentru că la o mână le avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare subțiri sub epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare subțiri sub epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care lăsa să se vadă clar că nu muncise niciodată. La cealaltă, unghiile erau roase, probabil mâncate din rădăcină, pielea fiindu-i crăpată și trudită de un travaliu pe care nu-l ghicesc. Eu am să aflu mai târziu, tu niciodată. Din cauza căldurii din lift, mirosul a început să expandeze. Am mai aflat că și băuse mult, și nu datorită luminițelor strălucitoare din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și miere, se bucura de ciripitul unor păsărele care cântau când Mozart, când Debussy, când Edith Piaf. Îl căuta pe Adam. Un zgomot de stânci crăpate se auzea din spatele unor rodii înfloriți. Contesa alergă printre ei în relanti. Aici domnul Popa, în chip de Adam (adică exact așa cum adormise), crăpa cu mâinile goale două stânci, din care izvorî pentru Contesă un râu de nestemate, cacao cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
parte pe perete, lungind tot mai mult umbra ei și a patului până pe tavan. Halatul ei cu crizanteme înflorise, iar tulpinile îi crescuseră drepte peste corp. Dacă trec mâna spre părul ei, ele se apleacă ușor, ca din sternul meu crăpat să simt cum zvâcnește inima ei. Mătușa Ada nu mai bea acum lapte cu cacao pentru că i se scurge mereu cacao pe bărbie și se usucă acolo. Eu o șterg cu batista, dar atunci mătușa devine prea serioasă, așa că n-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]