3,019 matches
-
ale țării, de exemplu liliacul ardelenesc (Siringa josikea), întâlnit doar în nordul Munților Apuseni, sau castanul dulce, în Depresiunea Baia Mare; - speciile de arbori cu vârstă și dimensiuni impresionante cum sunt, spre exemplu, Stejarii seculari de la Cristianul (Brașov), ș.a.; Garofița Pietrei Craiului Teiul lui Eminescu b) existența unor „arii protejate”, de exemplu, Codrii Seculari de la Slătioara (Masivul Rarău), Pădurea Letea („Hasmacul Mare”) ș.a.; c) asocierea unor arbori cu momente sau personalități din istoria și cultura națională. Cele mai cunoscute sunt Teiul lui
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Natural Apuseni; 7. Parcul Național Munții Rodnei, desemnat ca Rezervație a Biosferei de către Comitetul UNESCO „Omul și Biosfera”; 8. Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș; 9. Parcul Național Ceahlău; 10. Parcul Național Călimani; 11. Parcul Natural Bucegi; 12. Parcul Național Piatra Craiului; 13. Parcul Național Cozia; Rezervația de zimbri Slivuț (Hațeg) Defileul Jiului 14. Parcul Natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina; 15. Parcul Național SemenicCheile Carașului; 16. Parcul Național Munții Măcinului; 17. Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, desemnat ca Zonă Umedă de Importanță
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cele mai complexe și variate zone turistice din țara noastră, în care obiectivele naturale și cele antropice se îmbină armonios. Potențialul turistic este reprezentat de următoarele atracții turistice: platourile carstice cu dimensiuni mari, prezente în Munții Bihorului (Padeș), CodruMoma, Pădurea Craiului; sistemul de peșteri, depresiuni carstice și avene; crestele stâncoase și vârfurile cu fizionomii diverse; rețeaua hidrografică radiară, impusă de caracteristicile orografice, cu văi adânci, adesea cu aspect de chei, văi seci, ponoare și izbucuri; vegetația bogată și variată, cu pajiști
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
unei uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă sunt totuși prezente, starea lor este provizoratul, amenințarea. Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul meu de șmecher crai. Rogu-te politicos, nu sta în picioare, suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) Când poetul își propune să lupte împotriva "lenei", o face cu mijloace neadecvate: Ah! Vino repede sabie, armură, să lupt cu lenea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a putea deveni orice 26. Acesta este cauza pentru care Emil Botta își cultivă această stare, care îi oferă noi șanse de a mima, dar și de a fi. Trântorul poate deveni orice, stând întins pe patul său de "șmecher crai". Poetul insinuează că întreaga lume poate deveni orice, altceva decât este: Lumea e un pat în care se transpiră. (Meridian) De altfel, evenimentele nu îl ocolesc pe Trântor, ci i se oferă, îl asaltează chiar în somn: Piratul din Mările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
completându-se reciproc, mode-lându-se reciproc. Astfel se atinge pragul maxim al veridicității. De ce trăiește actorul? Pentru a crea iluzia, înșelătoria. Arta lui este prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci se poate metamorfoza, prin vraj?, În codru: „ ??ci s???ții, iubite frate C? nu-s codru, ci cetate, Dar vr?jit eu sunt de mult Pan? când o s? ascult ??sunând din deal În deal, Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast? d?inuire e posibil? doar Într-un spa?iu În care cunoa?terea se deschide unei comunic? ri directe Între transcendent ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
neștiind că În acea noapte avea să se Întâmple ceea ce au spus profețiile:se va naște Mesia cel mult așteptat. Și Fecioara Maria născu un prunc căruia I-au dat numele Iisus și care avea să fie Mântuitorul lumii. Trei crai de la Răsărit au venit să I se Închine și să-I aducă daruri.Toate animalele suflau asupra pruncului ca să ÎI dea căldură. Dar Îngerii ce făceau?Îngerii cântau cântări nemaiauzite vreodată de vreun muritor.Și acolo sus, În cer, de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de la un oarecare Herci, proprietarul pădurilor de altădată (Vasile Miron, 1971), sau de la huci, care este o răritură de pădure, din NV satului la hotarul cu Tătărușiul. Legenda spune că Heci ar deriva de la „EĂcce Sereturn”, cuvinte pronunțate de Laslău, craiul unguresc, care ia alungat pe tătari până la Siret, în secolul al XIII-lea. LESPEZI este centrul de comună, datat pentru prima oară la 1790. Toponimul provine de la stratul de gresii dure (lespezi) care apar în malul Siretului sub depozitele de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
au trecut Carpații Orientali în Moldova și sași, secui, unguri și români, mai ales din Maramureș, pentru a-i alunga pe tătarii care atacau deseori voievodatul Transilvaniei, aflat sub stăpânire ungurească. La o asemenea incursiune ar fi participat și Laslău, crai unguresc, care ar fi pronunțat „EĂcce Seretum”, sintagmă de la care derivă toponimul Heci. La una din incursiunile de prin anii 1343-1345 a participat și Dragoș Descălecătorul, un voievod român din Maramureș, care i-a alungat pe tătarii dintre Carpați și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
alții vă-ndemnați La sfinte privegheri. Și fiecare lucru sfânt Să-l faceți judecând Pentru venirea Domnului Căci vine în curând.” În prima zi de Crăciun copiii merg cu steaua, cântând Cântecul Stelei care vestește Nașterea Domnului Iisus Hristos. „Trei crai de la răsărit Cu steaua-au călătorit Și-au mers, după cum citim, Până la Ierusalim. Acolo când au ajuns Steaua lor li s-a ascuns Și le-a fost de-ntrebare Nașterea de-mpărat mare. Iară Irod împărat Auzind, s-a supărat
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
contextul politic complicat, Carol Nicolaescu stă fie la birou, fie se plimbă, fie ascute creioane, însă orice ar face, alăturarea celor doi este de un grotesc iremediabil. Metoda a încercat-o și Mircea Veroiu în ecranizarea sa din 1995 după Craii de Curtea-Veche, romanul lui Mateiu I. Caragiale, cu un efect lamentabil, ca și în cazul de față. Puțin lipsește ca istoricul să nu se ciocnească de rege, desigur cei doi și-ar cere scuze, fapt pe care istoria l-ar
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
timpul a trecut frumos. Aceasta a fost, împreună cu Ștefan Bănica, protagonista unei scene de sex. Oana Sârbu își dedică timpul baiețelului ei. Trăieste o poveste de dragoste alături de Robert Turcescu. Costin Mărculescu, băiatul cu broaștele din film, a ajuns mare "crai" pe malurile dâmbovițene, uitând cât de frumos a pornit cu actoria.
Liceeni, după 26 de ani. Cum s-au schimbat actorii din filmul cosiderat un fenomen by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72048_a_73373]
-
formulărilor care-l aureolează, în Palimpseste, pe Aubrey de Vere. E vorba despre subcapitolul intitulat Nume și chipuri. Cu un solid inventar de informații filozofice și cu un la fel de solid exercițiu al nuanțării, Cornel Mihai Ionescu izolează - pe urmele autorului Crailor... - două posibilități de rafinare a fizionomiei. Numele ales al aristocraților cu sânge infinit subțiat prin endogamie ajunge să pălească prin similaritatea aproape perfectă a visage-ului. Știm bine, Aubrey se identifica, întemeiat, cu portretele lorzilor britanici din muzeul berlinez. Pe de
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
mass media. "M-am format, mărturisește Constantin Călin, într-un climat intelectual în care disprețul față de Ťurechiștiť era foarte mare". La ceasul de față, "urechiștii" sunt în floare. Un om de teatru ajuns deputat, îi atribuie lui Mateiu Caragiale mottoul Crailor ce în realitate aparține lui Raymond Poincaré. "Mîine, cu același aplomb, unii vor repeta cele prinse cu urechea de la actorul deputat fără să le pese dacă el a avut dreptate sau nu, cum repetă că Ťdacă dragoste nu e , nimic
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
timpuri, cred că de pe vremea lui Hangerliu. Cele două capete ale pasajului sunt păzite de bolți care au scăpat miraculos de la focul lui Bibescu și au fost restaurate de oameni care au știut să păstreze pecetea trecutului. Pe aici treceau craii de la Curtea Veche sau însuși autorul, Mateiu Caragiale, când se ducea la Iancu sau la Contra-Iancu, sau la domnișoarele vesele din Băcani 2. Acum nu mai e nici han, nici tei. Când pășești în pasaj din Blănari, vezi pe stânga
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Oficial, el avea numele Mateiu M. Constantinescu, dar cînd s-a căsătorit cu Marica Sion a pretextat că și-a pierdut actul de naștere, afirmând că se numește Mateiu I. Caragiale. Descoperind actul de naștere, C. Popescu-Cadem observa că autorul Crailor de Curtea-Veche "plăsmuiește date fictive, declarând că a venit pe lume la Tușnad, că mama e născută Piteșteanu și că se află la Viena. Doi martori, bine plătiți probabil, un Ťmasseurť și unul de profesie Ťfărăť, întăresc spusele lui Mateiu
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
vorbind, după schemele în trei colțuri (sic!) ale sociologilor, pornind de la modelul liberté - egalité - fraternité, onorabilii sînt trăitori în vremea egalității. Iar vive la bagatelle e nedezmințita lor deviză. Egalitarul lui Caragiale e un hibrid, un Bubico. Fidel, și totuși crai. De rasă, dar corcit. Amic, dar secătură. Te caută la ananghie, și te lasă la aman. Lumea lui, încăpătoare, e un afront adus diferenței. E, așadar, de înțeles că școala, făcătoare, orice s-ar spune, de ierarhii, iese, din mîinile
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
e imposibilă și insuficientă, iar dreptul de cetate îi revine exclusiv, după grila lui Matei Călinescu, relecturii. Pe sobra listă din volumul american Rereading se adaugă, mai probabil ca un tribut plătit tinereții decât ca o formă de patriotism literar, Craii de Curtea-Veche. Cum asta? S-ar părea că nici acestui bizar roman interbelic nu i se potrivește simpla, informativa, singulara parcurgere. O știm prea bine, am constatat-o pe pielea brăzdată a bibliografiilor și pe hărțile îngălbenite ale ruinelor bucureștene
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
plecării sale în Statele Unite: argumentul cărții-cult. Să urmărim, așadar, un început atipic: "Acest cult matein s-a prelungit și întărit în anii comunismului, când, timp de 20 de ani, între 1945 și 1965, n-a putut apărea nici o ediție a Crailor... Către sfârșitul anilor 1960, cultul era înfloritor (cu mulți aderenți din motive de snobism estetist, adeseori ca reacție la cultura oficială politizată și inerent antiestetică a acelor vremuri), dar după 1989 pare a se fi diluat până acolo încât scriptura
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
carte pentru inițiați a devenit o operă care se studiază la școală. Iar școala poate distruge un autor ca Mateiu Caragiale prin banalizare și prin acel efect de semioficializare care risipește aura esoteric-perversă din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
mateinilor împătimiți, membrilor onorifici ai celebrului Club protocolar, celor în a căror nobilă ascendență se află, strecurați, Ion Barbu, Tașcu Gheorghiu, Ovidiu Cotruș, Radu Albala, Alexandru Paleologu, Barbu Cioculescu, Alexandru George. Pe urmele acestora, Matei Călinescu simte pulsul intern al Crailor și reorganizează, spre bucuria naratologilor, coerența faptelor - câte vor fi fiind - în romanul poematic. Un efort imens, pe care numai straturile etajate ale lecturilor succesive îl pot întreține. Mai mult, dacă neglijența inerentă fișării trece mereu în plan secund cele
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
pentru a merita câteva glose. Să ne gândim numai la faptul că acest semianonim Louis Protat e de găsit, cu greu, doar la biblioteca Institutului Kinsey, la secțiunea dedicată cărților cu subiect sexual. Sau la faptul că multe dintre edițiile Crailor... - chiar serios întocmite - acreditează epigraful unui anume, inexistent, Lucien Protat. Fragmentul din care descinde epigraful matein e mai licențios decât s-ar aștepta orice bibliofil cuminte. Cei șase devianți ("Tous six au tapis franc nous etions reunis"), beți și puși
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]