1,264 matches
-
Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
remarcă nici măcar iluzia unei umbre care să se țină după el. Fără tramvaie, autobuze sau mașini, străzile înguste și întunecoase nu sunt tulburate decât de ecoul pașilor săi. Peste tot se văd prezente efectele bombardamentelor. În jur, nici un obiectiv militar. Cratere proaspăt astupate, punctează grădinile și curțile oamenilor. Fațada unei case fără acoperiș este toată tăiată de urmele schijelor. Fantomatice, găurile negre ale ferestrelor se ivesc din tencuiala arsă a zidurilor asemeni găvanelor negre dintr-o hârcă. Vede fântâna, găleata pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau scriu acasă. Câțiva încropesc din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă de oină, spre amuzamentul celor care se îmbulzesc bucuroși să privească. Și toate acestea printre ruine, mașini distruse, cratere de bombe și mirosul parșiv al morții care aluneca peste ei nebăgat în seamă. Priveliștea comună a războiului, care arată barbaria și sălbăticia omului față de om. Mai rău ca fiarele. Homo homini lupus est148 spunea poetul latin Plaut. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi se ridică în capul oaselor și privește în jur. Artileria continuă să bată cu ritm de metronom clădirea, care nu mai este altceva decât o adunătură de ruine. Arde pretutindeni. Peste tot se văd doar ziduri sparte, cadavre și cratere uriașe. Câteva grinzi metalice lucesc umed în lumina tot mai slabă a zilei. Etajul dispăruse, parcă cineva îl decupase cu un foarfece uriaș. Un proiectil explodează și aruncă pământ peste coma zidului, nu mai înalt de un metru din preajma subsolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
automat cum Romulus introduce o bandă nouă de cartușe la mitralieră. Uniforma lui este albă de la praful zidăriei distruse. "Seamănă cu o fantomă. De altfel, curând toți vom fi doar niște fantome." La răsăritul soarelui reușește să sape într-un crater un mormânt pentru Smaranda. Singurul loc unde lama lopeții lui de infanterie a putut să intre. Cu puțină zăpadă adunată în pumn spală cu grijă fața fetei apoi îi aranjează părul. O învelește cu grijă într-o foaie de cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și cumplit chin. Iar el va trăi îndeajuns ca să vadă cum moare. De ce dracu nu-l nimerise lunetistul mai sus, în inimă, ca pe nenorocitul ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu-mi convenea se ducea prin pâlnie: prieteni, iubite, colegi, clădiri, amintiri. Ceaușescu începuse treaba; eu doar o continuam, turnând ani, stări și evenimente în gaura lui neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sever decât pe „secții". [...] Celula 34 e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar. E o hrubă, un canal, e un maț subpământean, rece și profund ostil, e o mină stearpă, e un crater de vulcan stins, e o destul de izbutită imagine de iad decolorat. [...] Din prima zi constat în toată celula o sete grozavă de poezie, învățarea pe dinafară a poeziilor este cea mai plăcută și mai neostoită distracție a vieții de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
inventate instrumentele optice - luneta și telescopul și până atunci observarea cerului era făcută cu ochiul liber. În 1609, Galilei a folosit luneta privind spre stele și planete. Cu toate că avea performanțe modeste - diametru mai mic de 5 cm, el a observat craterele de pe Lună, fazele planetei Venus, sateliții lui Jupiter și stelele ce compun Calea Lactee. Telescopul inventat de Isaac Newton, în 1668, la care lentilele erau înlocuite cu oglinzi din bronz aveau putere slabă de reflectare, drept pentru care până la începutul sec
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
cubul semiaxei mari a orbitei este același pentru toate planetele. Aceste legi pot fi deduse matematic din legea atracției universale, principiile lui Isaac Newton. Galileo Galilei (1564-1642, fizician și astronom italian), a construit o lunetă în timpul Renașterii, descoperind munții și craterele de pe Lună, petele negre de pe Soare, patru din cei 16 sateliți ai lui Jupiter, fazele planetei Venus asemănătoare cu cele ale Lunii și natura stelelor Căii Lactee. Cea mai importantă operă a sa din 1632 „Dialog între cele două mari sisteme
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
făcut ca, pe parcursul a miliarde de ani, să fie lovit de mici corpuri care circulau în spațiu; relief accidentat, străbătut de pante abrupte, înalte de mii de metri, cuprinzând suprafețe de sute de kilometri (se presupune că aceste faleze traversează cratere, ce se crede că s-au format pe parcursul răcirii miezului planetei, ce s-a comprimat, rupând și brăzdând scoarța) nu are nici un satelit cunoscut. * Formarea reliefului S-a constatat că procesul fizic al formării craterelor pe orice corp ceresc cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
presupune că aceste faleze traversează cratere, ce se crede că s-au format pe parcursul răcirii miezului planetei, ce s-a comprimat, rupând și brăzdând scoarța) nu are nici un satelit cunoscut. * Formarea reliefului S-a constatat că procesul fizic al formării craterelor pe orice corp ceresc cu suprafață solidă din sistemul nostru solar este același, însă configurația craterului depinde și da alți factori, cum ar fi : natura proiectilului, a bolidului care produce prin impactul său, craterul; natura materialului crustei corpului ceresc; intensitatea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
planetei, ce s-a comprimat, rupând și brăzdând scoarța) nu are nici un satelit cunoscut. * Formarea reliefului S-a constatat că procesul fizic al formării craterelor pe orice corp ceresc cu suprafață solidă din sistemul nostru solar este același, însă configurația craterului depinde și da alți factori, cum ar fi : natura proiectilului, a bolidului care produce prin impactul său, craterul; natura materialului crustei corpului ceresc; intensitatea gravitației pe suprafața acelei planete ori satelit natural. Cum gravitația pe Mercur e de două ori
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
constatat că procesul fizic al formării craterelor pe orice corp ceresc cu suprafață solidă din sistemul nostru solar este același, însă configurația craterului depinde și da alți factori, cum ar fi : natura proiectilului, a bolidului care produce prin impactul său, craterul; natura materialului crustei corpului ceresc; intensitatea gravitației pe suprafața acelei planete ori satelit natural. Cum gravitația pe Mercur e de două ori și jumătate mai intensă ca pe Lună (ce are gravitație de o șesime din cea terestră) extensia craterelor
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
craterul; natura materialului crustei corpului ceresc; intensitatea gravitației pe suprafața acelei planete ori satelit natural. Cum gravitația pe Mercur e de două ori și jumătate mai intensă ca pe Lună (ce are gravitație de o șesime din cea terestră) extensia craterelor este mai modestă decât a celor lunare, exemplu poate fi forma pe care o ia suprafața unei ape, ori un lichid mult mai vâscos în momentul contactului cu o picătură (se formează inele concentrice cu proeminență centrală). Din acest motiv
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Mercur e mai îndreptățită decât Luna la supranumele de «astru al poeților ă, astfel încât întâlnim forme de relief cu nume de poeți - Homer; scriitori - Tolstoi, Dostoevski; muzicieni - Bach, Vivaldi; pictori - Tizian, Renoir; sculptori - Michelangelo ș.a.m.d. Excepție fac 2-3 cratere : Hun Kal (în amerindiană numeralul 20)- prin centrul căruia trece meridianul de referință 20; Kuiper - numele unui planetolog ce a murit în timpul în care sonda Mariner 10 se apropia de planeta Mercur și Caloris, cel mai mare crater - ce cuprinde
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fac 2-3 cratere : Hun Kal (în amerindiană numeralul 20)- prin centrul căruia trece meridianul de referință 20; Kuiper - numele unui planetolog ce a murit în timpul în care sonda Mariner 10 se apropia de planeta Mercur și Caloris, cel mai mare crater - ce cuprinde între frontierele sale o câmpie formată dintr-o revărsare de lavă. Câmpiile (planitia) sau mai exact suprafețele netede sunt asemănătoare ″mărilor lunare″, mărturisind un vulcanism intens în unele faze foarte vechi ale vieții planetei. Ca și pe Lună
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
vieții planetei. Ca și pe Lună se constată prezența câmpiilor numai pe o singură emisferă, ele au rezultat din revărsări rapide de lavă fluidă, ce s-a solidificat apoi acoperind detalii mai puțin proeminente ale unei istorii anterioare. Nu există cratere vulcanice mari, lava strecurându-se prin fisuri de scoarță, nu din conuri vulcanice și se consideră că vulcanismul de pe această planetă e al fel de vechi ca cel de pe Lună și orice activitate vulcanică să fi încetat în urmă cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
plan detaliat a planetei, reliefând bogăția în fier a acesteia. Cu acest prilej s-a descoperit că nu are nici apă și nici atmosferă, deci viață nu există. Suprafața sa a fost caracterizată ca fiind stâncoasă și stearpă, acoperită de cratere cu margini abrupte. 4.12.2 Venus - planetă soră a Terrei, devenită infern * Scurt istoric Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei și a frumuseții. Simbolul său astrologic este * Date importante la 108 milioane km de Soare
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
spațiale Venera, de către SUA, care cu ajutorul radarului pentru penetrarea stratului de nori au realizat un plan al suprafeței venusiene. Un robot trimis pe planetă a constatat că aceasta era alcătuită din roci maro-oranj, ascuțite ce alcătuiau un deșert stâncos. Prezenta cratere mai mici decât cele de pe Mercur, datorită atmosferei dense se încetinesc toate corpurile ce trec prin ea, astfel încât ating suprafața planetei cu forțe mici, creând cratere de mică adâncime. O mare surpriză: compoziția și structura atmosferei, mult diferită la sol
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
că aceasta era alcătuită din roci maro-oranj, ascuțite ce alcătuiau un deșert stâncos. Prezenta cratere mai mici decât cele de pe Mercur, datorită atmosferei dense se încetinesc toate corpurile ce trec prin ea, astfel încât ating suprafața planetei cu forțe mici, creând cratere de mică adâncime. O mare surpriză: compoziția și structura atmosferei, mult diferită la sol de cea din păturile superioare, permit o bună vizibilitate, Cu privire la atmosferă, „aerul” de pe Venus conține mult bioxid de carbon, urme de vapori de apă, amoniac, acid
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
au făcut mii de fotografii ale Lunii , au instalat pe suprafața acesteia instrumente științifice, au efectuat diferite măsurători și au adus pe Pământ aproape 400 kg de roci selenare. Relieful este foarte accidentat, întreaga suprafața a Lunii este acoperită de cratere. Aceste cratere s-au format în urma impactului cu meteoriți uriași și asteroizi mici, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii pe când Sistemul Solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mii de fotografii ale Lunii , au instalat pe suprafața acesteia instrumente științifice, au efectuat diferite măsurători și au adus pe Pământ aproape 400 kg de roci selenare. Relieful este foarte accidentat, întreaga suprafața a Lunii este acoperită de cratere. Aceste cratere s-au format în urma impactului cu meteoriți uriași și asteroizi mici, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii pe când Sistemul Solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime de 295
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
suprafața a Lunii este acoperită de cratere. Aceste cratere s-au format în urma impactului cu meteoriți uriași și asteroizi mici, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii pe când Sistemul Solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime de 295 km și adâncime de 3960 m. De asemenea, mai este vizibil și un vechi relief vulcanic (cratere de origine vulcanică), rămas din vremurile apropiate de formare, mări (numele de mare a fost
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]